Friday, July 17, 2015

Au intrat noptile-n sac

Cand am hotarat ca ma mut in Brasov, in vara lui 2011, am imprumutat sacul de dormit al Iepurelui. Ma rog, 'sacul de dormit', un soi de patura cu fermoar in care tremuri, daca ai noroc, chiar si vara ^_^  Pentru ca eu nu aveam unul, pentru ca habar n-aveam unde urma sa stau sau ce va fi si cum va fi, pentru ca sa nu car chiar o patura dupa mine.

Mi-a prins bine. In primele luni acolo am murit de frig. Cu tot cu tiroida mea sireata, care imi garanteaza ca eu nu voi muri de frig niciodata, poate doar de cald. Cu tot cu my previous alergat in tricou primavara devreme si toamna tarziu. Cu tot cu preferinta mea pentru frig si rece. Cu tot cu neplacerea fata de cald.
-sursa foto-

Nu de frig muream eu. De nelalocul meu, de singuratate, de tristete, de dezamagire. Nimic nu era cum imi imaginam eu in orasul asta care imi placea atat de mult cand il umblam pe nerasuflate doua-trei zile inghesuite si furate. Pana si oamenii se uitau ciudat la mine cand auzeau ca sunt din Bucuresti. Ma strecuram serile in sac, imi acopeream si capul, rememoram de peste zi. Imi suflam supararile in sac si ma incalzeam si era putin mai bine.

Dupa ce mi-am luat sac numai al meu, frumos si prea calduros pentru nevoile mele termice mai spartane, n-am mai reusit sa-mi rescriu tristetea dinauntrul lui. Chiar si azi imi picura putin in ganduri la fasaitul lung al fermoarului.

Cand sunt plecata pe undeva si il folosesc, de obicei trece repede, de la oboseala drumului.

Insa noptile astea, dupa ce am revenit in Bucuresti, am simtit nevoia sa dorm in sac. E cald si protectiv si cu ganduri triste.

Similitudinea dintre cele doua tristeti, dincolo de vasul in care sunt resimtite? In ambele mi-am facut-o cu manutele mele alea doua. Diferenta? Acum imi mai e si cald. Cu manutele astea doua ++.

To-do-list: de rescris noptile-n sacul de dormit.

P.S.: cu fermoar pe stanga :P

2 comments:

Unknown said...

Ai grijă doar să nu-și revendice Iepurele sacul și să se cufunde în tristețe pe nebănuite

Dănu said...

L-am restituit de mult. Ciudat, pare ca tristetea nu era in sacul in sine ci in conceptul de sac din mintea tristului din sac. Niciun alt Iepure nu a fost intristat de la restituirea sacului si pana acum.