Friday, June 26, 2015

Poveste inselatoare

Pe urma ne vedeam din ce in ce mai rar.
Eu stateam la o margine a sufletului cu ascunzisuri si complicatii
tu - la cealalta,
ca doi prefacuti.
Numai neincrederile si confuziile si situatiile-greu-de-recunoscut-si-explicat zburau intre noi,
inainte si inapoi.
Haosul lor aducator de confuzie putea fi zarit,
si deodata,
ma lasam in genunchi,
ambele coate si fruntea cu totul mi le infigeam in pamant,
numai ca sa privesc tegumentul delicat al sufletului adancit
de caderea unei lipse de onestitate
ca o grindina mare si furioasa peste un strat fragil de lalele.
Neincrederile si confuziile si situatiile-greu-de-recunoscut-si-explicat se roteau intre noi,
inainte si inapoi,
si cu cat ne indepartam mai mult, cu atat
repetau, intr-un haos atat de bine stiut,
povesti mai vechi, de la-nceput.

3 comments:

Neagu Roxana said...

Proză poetică...frumos... Te regăsești aici, parcă într-un labirint al trăirilor, se oglindește perfect haosul menționat la final încă de la primul rând, curgând lin spre concluzie... Minunat!

Dănu said...

^_^ Roxiana, sa stii ca nu merit 'minunat', am facut, basically, un soi de calchiere poetica dupa Poveste Sentimentala a lui Nichita. De acolo vine taria acelui haos structural. Doar ca acolo e de bine si de frumos si de cald. Sa citesti, sa vezi. Iti cam inmoaie genunchii. Doar ca in viata nu e ca in poezie. In viata e ca in calchierea mea, de foarte multe ori.

Neagu Roxana said...

Pentru mine "minunat" e valabil... Felicitări!