Saturday, January 17, 2015

Aproape liniste de sambata

Incep sa cred ca introversia e o binecuvantare, din ce in ce mai pregnant in ultimii ani.

La orele mici ale dupa-amiezii, am baut inceet, cu guri mici, ultima infuzie de boboci de trandafiri din Persia, din punguta primita de la Secret Santa. Am citit in tihna ultimul numar din Dilema Veche. Mi-am permis sa cad pe ganduri, cu ochii aiurea pe fereastra sau pe peretii texturati (ar fi cazul sa-i fac drepti, destula textura).

Am calcat hainele si prosoapele, mai las pe al'dat' asternuturile. Sa impartim frumos bucuriile, sa ramana si pe alte zile.

Am mancat o prajitura interzisa. Si am luat carbune, ca sa repar macar partial viitoarele daune de celiac-in-the-making.

Am primit un pachet de la un curier amabil si educat, probabil cu origini tiganesti, dupa ochii negri si intensi. Daca nu i se citea atat de clar in ochi ca e genul timid, i-as fi daruit o portocala. Nu am vrut sa-l fac sa se inroseasca.

Am ascultat-o pe Nina. Ca in fiecare ianuarie. Nu stiu cum se face ca ianuarie e luna ei.




I-am mai trimis mesaje de imbarbatare Iepurelui, care lucreaza sambata si e prinsa tare. Azi are pe cap si o aniversare de babute cochete.


Friday, January 2, 2015

Ianuariile d'antan

Regina lunilor inceputurilor. Toata lumea merge la sala, se lasa de fumat, se apuca de slabit, de cursuri de dans, se lasa de cicalit iubitul / sotul, gateste mai mult in casa si comanda mai putina pizza.

Sa ne tina macar pana in martie, so help us... our own selves.

Iaca ianuariile mele de pana acum:

2008, cu o carte fascinant de buna si memorabila, care stimuleaza gandirea mai ceva ca o ultima aparitie de la Publica. Los cuadernos de Don Rigoberto, Mario Vargas Llosa. Doamne, cat mi-a mai placut!

 2009, cu o problema inca actuala, la care gasesc aceeasi solutie ca atunci. Eram prea desteapta sau prea am acelasi tip de probleme.

2010, cu un cantec adorabil care m-a facut sa-mi amintesc o portiune atat de frumoasa din viata mea.

2011, o mica *mourir un peu*, un autor nou si multe ganduri. Si... doaaamne, dupa ce vartej sufletesc au venit toate!

2012, timpul, cea mai gustoasa gustare cu care poti sa momesti si sa tii pe langa tine cei mai gustosi oameni.

2013, o adorabila carte despre ploaie a unui autor care nu-mi place si care mi-a fost imprumutat cu forta si ce bine a fost pana la urma!

2014, un fruct nou in arborele sarutului la oameni. Mmmuah!