Sunday, November 9, 2014

Ultimele mele intrebari

Imi plac intrebarile, cand eram mica am pus prea putine si acum recuperez intreband toate prostiile si intrebandu-ma toate detaliile.

De saptamana asta:

  • fetele si femeile care pun des selfies pe fb au nevoie de chiar atat de multa validare si acceptare din partea altora? Nu li se umple rezervorul de laude nicicand? Cu cate likes s-ar satura, oare? Toate, cel putin cele care pun selfies care ajung pe wall-ul meu, sunt tare frumoase, cu ochi luminosi, trasaturi fine, zambete irezistibile, se machiaza impecabil. Nu le ajung oare complimentele pe care le primesc in viata reala? Sau deja nu mai primesc, cei din jur s-au obisnuit cu ele? Teoretic, ele ar trebui sa fie satule de apreciere estetica. Tot teoretic, mai infometate de genul asta de apreciere ar trebui sa fie femeile average, ca mine. Cum ar fi sa pun eu macar un selfie pe saptamana? Cu bretonul pleostit, pentru ca nu ma pieptan decat de sarbatorile legale. Cu o liniuta de mascara pe pleoapa superioara, inca nu am reusit sa imblanzesc mascara, hop-la! Cu pielea mea imperfecta, devenita deja trademark, ma mai si mir de ce mi se cere buletinul cand vreau sa cumpar si eu o bere. Cu buzele mele prea mici si asimetrice, nelucioase si nelipicioase, ne-sexos-intredeschise. Cu bluza prea acoperitoare. Si sa puna toate femeile ca mine selfies. S-ar inventa buton de unlike si-atunci nema-ioc si neam-deloc umplut rezervorul de laude. Lasand aberatiile la o parte, de ce femeile deja frumoase au nevoie sa le hranesti periodic stima de sine? Ele nu stiu deja ca sunt frumoase? Si-atunci, teoretic, nu ar trebui sa nu mai aiba nevoie de validare? Frumusetea e ca un fel de defect de fabricatie pentru o stima de sine sanatoasa? Oare femeile frumoase te epuizeaza energetic mai dihai ca femeile doar dragute / aceptabile daca le pui o perna pe fata? Pare destul de complicat sa fii o femeie frumoasa si pare sa manance mult timp sa-ti faci un selfie de nota zece, tre' sa te machiezi, sa te coafezi... Nu prea se fac selfies recent trezite din somn sau selfies intamplatoare, spontane, ati bagat de seama?
  • cu cat sunt mai multe likes cu atat e fata / femeia mai frumoasa sau mai de masa, pe gustul tuturor, ca franzela eftina si buna? Cu cat sunt mai putine e mai urata sau e mai de nisa, mai rara? Cu cat sunt mai putine likes valoarea unuia e mai mare si invers, cu cat sunt mai multe sunt mai putin valoroase pentru ca nu vin tocmai de la nisa ta, de la cei 'din acelasi film cu tine'? Oare s-a scris deja prima carte de psihologie sociala in lumea retelelor sociale?
  • fetele care lucreaza la o covrigarie de la Unirii, le-am zarit eu prin usa intredeschisa, sunt foarte, foarte slabe. Cu colanti albi si funduri mici, lipsite de orice urma de celulita. Si doar va dati seama de combinatia asta fatala, colanti si alb. Oare mananca si ele covrigi? Sau nu mananca? Tipele grase nu s-ar angaja la patiserie / covrigarie de teama sa nu se ingrase si mai mult sau nu sunt angajate de teama patronului ca astea baloteaza din productie pe furis?
  • martorii lui Iehova care fac misionariat pe strada sunt platiti sau fac voluntariat?
  • s-a desfiintat o trecere de pietoni foarte folosita si utila pe Liviu Rebreanu si pietonii inca nu s-au adaptat. Trecem toti, gramada sau cate unul, tot pe-acolo. Nici soferii nu s-au adaptat, incetinesc si opresc fara probleme. Sunt curioasa daca intr-o luna o sa fie la fel... Mie cat mi-o lua sa rescriu informatia de traversat pe-acolo, intarita in atatia ani prin practica zilnica?
  • o fi o strategie buna sa fac pe incapabila ca sa scap de niste proiecte iritante de la munca? Sau mai bine ma duc, cu o sinceritate vecina cu prostia si-o incapatanare idem, sa spun ca nu mai vreau pentru ca acele proiecte ma consuma emotional?
  • in unitatile / spatiile supravegheate video exista si-un angajat care se uita la televizor si urmareste activitatea de pe camere? Unde s-or anunta posturile astea vacante si cum s-or numi? Supraveghetor video? Privitor profesionist la TV? Agent de siguranta?
  • De ce inca nu se poate schimba macazul din tramvai? Cum se cheama instrumentul ala lung, metalic, cu care se schimba macazul?
Atat deocamdata. Daca o sa ma mai roada o intrebare, revin cu completari

Saturday, November 8, 2014

(shhh)

Dragilor dragi de care sunteti,

pe saptamana viitoare inchidem sandramaua naiva si ne continuam activitatea secret, in underground, ca de multe ori pana acum.

Nu ma dau in vant prea tare dupa drama, deci o lasam fara explicatii.

Pe cale de consecinta, va invit sa-mi dati un mail cu adresa voastra, sa va pun pe lista de invitati si sa puteti avea acces si underground. Gasiti adresa mea la datele de profil.

Nu o sa scriu mai juicy sau barem mai des. Totul o sa fie la fel ca inainte, doar ca mai secretos, cu logat, cu parole, mmmmmmisterios.

See you on the dark side, we've got exactly the same things as on the bright side!


Wednesday, November 5, 2014

Bulinute aiurea

  • singura chestie pentru care mi-ar fi placut sa fiu barbat sunt camasile. Recunosc, m-as fi descurcat jalnic ca barbat cu structura mea mentala si sufleteasca. Asa ca mai bine imi cumpar eu singura camasi barbatesti si am rezolvat problema. Ca femeie ma mai descurc cum ma descurc.
  • ma scot din sarite gutuile. De fiecare data cand vad una mi se face pofta si de fiecare data cand trec la fapte imi pare rau de timpul pierdut rozand o chestie care se inghite atat de greu. Si ma simt vinovata sa las gutuia pe jumatate, cand o vad asa maro-trista. Asa ca o mananc, cu noduri, pe toata. Never again! Serios, pai in timpul ala puteam manca juma' de bananier.
  • sa vedeti, cand aveti vreme, Boyhood. Incep sa-l ador pe Richard Linklater pentru felul in care se angajeaza el in filme si pentru lucrurile delicate pe care le zareste in sufletele oamenilor. Imi place sa-mi imaginez ca il bantuie unele personaje fictive pe care le-a creat, ca vrea sa le puna viata pe un fagas sau altul, ca ar fi de acord cu vorba mea preferata, daca as avea cand sa i-o impartasesc, la un ceai de vorba: Viata la oameni e greu (da' e si frumos).
  • ma irita si ma amuza ce se intampla la mine in cap: iau o hotarare rationala pentru ca stiu, cu lista lunga de argumente, ca asa e mai bine; pe partea de gut feeling nu sunt total de acord, stiu ca e vorba de ceva karma nerezolvata (doooh, ce putea sa fie, it's me talking) si daca nu ma bag in treaba asta acum, sa o rezolv, in ceva vreme o sa ma trezesc intr-o situatie similara, cu o persoana similara; pe partea de subconstient revelat in vise, nu mai visez altceva decat. Asa ca zilele mele patru consecutive de reset au fost degeaba. Subconstientul meu e un inconstient si nu vrea sa intelegeeeee!
  • am revazut, matinal, pe cand oamenii seriosi se duceau la munca, The Aristocats. Am chicotit singura, ca de ras deja nu mai poate fi vorba, am reusit sa invat filmul pe de rost si pentru efectul de umor e necesara putina surpriza. A fost frumos si sunt recunoscatoare pentru acest ragaz. Pentru restul saptamanii o sa fredonez doar piesa lui Thomas O'Malley, meeeeeeeoooow.

Tuesday, November 4, 2014

Khamsin

Bate 50 de zile pe an si sufoca. Aduce nisip din desert. E ca un perete de nisip. Toata lumea fuge inauntru si se ascunde. Imi place atat de mult viata minora, ascunsa intre patru pereti, ca m-as bucura. As inchide bine geamurile si m-as scufunda in irealitate pentru toate cele 50 de zile, cu filme si carti, haos mic, povesti si inca o persoana. Ar fi foarte cald si ne-am misca minim. La geamuri s-ar strange gramajoare de nisip rosu in loc de zapada. Dream on.

-sursa foto-
Ma multe despre khamsin, aici.

Monday, November 3, 2014

Lanzadera


Eram in La Lanzadera, in parcul de distractii din Madrid. Sus de tot, in varf. Se inserase si clipoceau luminile orasului, cat vedeam cu ochii. Nici Neina nici Andreea nu miscau la stanga si la dreapta mea. Parca nici nu respirau. Stiu sigur ca eu imi tineam respiratia si imi pulsau tamplele, de la excesul de suflare, de viata, de fericire, de la simturile prea excitate. Desi aerul era cald si uscat si il simteai pe piele ca pe o haina in plus, mi se facuse pielea de gaina. Unele portiuni de piele de gaina impingeau prin tricou ca o mini-scena din Alien.

Apasam tare degetele pe suportul galben de siguranta, care imi apasa la randul lui coapsele de scaun si mi le tinea usor departate.
-sursa foto-

As fi vrut sa pot inspira si expira profund si abdominal, cum invatasem din cartea despre yoga imprumutata de la Instituto Cervantes impreuna cu La Colmena, in ziua aia ploioasa. Doar ca era liniste si fierbea pe sub pielea mea o asteptare si eu imi tineam respiratia si dintr-o data am cazut in gol, as fi vrut sa tin ochii deschisi insa nu puteam mereu si ii mai inchideam pe alocuri, mi-era si frica si placere, aveam un ghem cald in stomac si ghemul asta radia caldura de jur imprejur, simteam ca nu mai am control nici asupra mainilor mele. Imi era cald si mi se zburatacea parul in toate directiile si in poza pe care am cumparat-o la final eram imbujorata, cu ochii mari de un amestec de curiozitate si frica si gura deschisa intr-un A.

Si-mi mai amintesc cum fetele au tipat, una chitait si scurt si alta continuu, in stanga si in dreapta mea. Eu n-am scos niciun sunet. Nici n-am respirat pana jos. Poker face.

Ciudat cum unele apropieri iti aduc in stomac un ghem cald, ca si cand ai cadea liber de la 80 de metri. Si-ai nevoie de putin timp dupa, sa respiri profund si abdominal, eficienta metoda de scadere a pulsului si de potolire a fierberii de sub piele.

Oameni-Lanzadera. Sa fie marcati cu o banda galbena. Sa pastram distanta.

Sunday, November 2, 2014

Vorbe potrivite din 'Intre prieteni', Amos Oz

Nu mai stiu de ce mi-a placut, mai intai si mai intai, atat de tare Amos Oz, inca de la primele pagini. Pentru scriitura simpla, fara incalceli de epitete, adjective si comparatii menite a pune reflectorul pe istetul scriitor; pentru directetea cu care lasa sa se vada ca ce scrie el e de fapt co-opera cu tine, cel care citeste. Sau pentru ca toate personajele lui copii seamana cu felul in care am fost eu copil. Sa nu uit sa pun pe lista faptul ca am primit in dar prima carte de Amos Oz de la un domn cu care am relationat ataaaaat de prost desi il gaseam admirabil, incat sigur a fost vorba de karma. Iata, atat de benefic solutionata, in ceea ce il priveste. Darul unui autor nou.

-sursa foto-
Inainte sa povestesc mai pe indelete despre fatetele sufletului uman redate in acest volum prea scurt, o sa fac obisnuita selectie de vorbe miscatoare, induiosatoare, potrivite si memorabile.

Cruzimea din lume
Osnat tacea. Era convinsa ca in lume cruzimea e mult mai raspandita decat compasiunea, iar uneori compasiunea putea fi o forma de cruzime. Apoi i-a cantat la fluier trei sau patru melodii si a plecat, luand tava de care Martin aproape ca nu se atinsese. Medita la ideea ca de fapt cruzimea e intiparita adanc in noi toti, chiar si Martin are un fel de cruzime, cel putin o forma de cruzime, impotriva lui insusi.

Sa tacem impreuna
Toti sunt prieteni, dar numai cativa cu adevarat. Eu, de exemplu, am aici numai doi-trei prieteni buni. Din aceia cu care imi place si sa tac. Mi se pare ca nici tu nu ai mai multi.
Simti un impuls puternic de a-i spune ca ceea ce era intre ei doi, intre el si Nina, se apropia dupa parerea lui, de prietenie, dar ezita si prefera sa renunte.

Umbrele lor
Ea mergea langa el, micuta, incordata, tunsa scurt, cu jumatate de pas in urma, pentru ca pasii lui erau mari. Yoav era mult mai inalt iar umbra lui cadea peste umbra ei.

Grija sa se abtina
Se uita la linia barbiei ei delicate si la parul ei blond, tuns fara mila. Parea puternica, nu avea nevoie de protectie, era nehotarata si inflexibila. In sinea lui ii parea rau ca nu era distrusa si zdrobita. Se stapani cu greu sa nu intinda mainile sa o imbratiseze, pentru ca ea sa-si puna capul pe umarul lui. Sau pe pieptul lui. Un val de afectiune si nostalgie il coplesi, dar avu grija sa se abtina, deoarece stia ca nu era o afectiune parinteasca, si nici macar afectiune.
Ca ei
I s-a povestit ca pana la varsta de doisprezece ani, fetele si baietii faceau dus impreuna. Fiori de incantare si de neliniste simtise pe spate cand i-au povestit acest lucru. In fiecare zi o vazusera Tamir si Dror  si ceilalti baieti pe Carmela Nevo goala si cu siguranta ca nu le pasa de ce vedeau, pe cand pe el, doar gandul la curba gatului si puful fin de pe ceafa il facea sa tremure de dorinta si de rusine. Oare chiar va deveni intr-o zi ca ei? Astepta cu inflacarare acea zi, dar se si temea de ea si stia undeva adanc, sub toate lucrurile stiute, ca nu va veni niciodata.
^_^
Odata, Carmela statea de vorba cu una dintre fete, in picioare, intre bec si perete, iar el, trecand pe-acolo, ii mangaie umbra.

Rosu cu panglica de culoare deschisa
Edna intra in camera imbracata cu niste pantaloni reiati maro si un pulover albastru, care ii era mare. Parul ei negru era legat cu o panglica de culoare deschisa. Ducea o tava cu doua cesti de cafea, zaharnita si o cescuta cu lapte. Se apleca, puse totul pe masa si ramase in picioare putin mai departe de cei doi barbati, cu bratele imbratisandu-si umerii, ca si cum si aici i-ar fi fost frig, in ciuda sobei cu petrol care ardea cu o flacara albastra frumoasa. Nahum se uita la ea pe furis dar imediat intoarse privirea si rosi, ca si cum ar fi vazut-o imbracata doar pe jumatate. Ea spuse:
-Sunt si fursecuri.

Un mix nu prea bun
Pleca apoi tot fara sa stie ce sa spuna, dar simti dintr-odata o greutate pe suflet pentru ca inca din tinerete ii pastra lui David Dagan un loc cald in inima lui, si chiar dupa toate cele intamplate nu simtea nicio suparare, ci doar o stanjeneala, dar mai ales dezamagire si tristete.




Saturday, November 1, 2014

Noiembriile trecute

Oamenii au, in general, o parere proasta despre noiembrii. Ca sunt reci, ca sunt ude, plouate, cetoase, noroase... Le face fiecare cum ii vine la gura. Le spun, ca sa stie, ca eu le iubesc. Tocmai pentru ca sunt cetoase si aerul din serile cu ceata e cel mai gustos din lume, iti vine sa scoti lingura si sa te apuci sa-l mananci. Tocmai pentru ca sunt noroase si asa avem sansa sa aflam daca bucuria e a noastra sau e dependenta de vreme. Iar astfel putem lua masuri din timp, daca bucuria nu a noastra, de la noi de dinauntru. E lumina frumoasa si pe nor, daca vrei. Si-mi mai place pentru ca noiembrie vine cu dovleci, in general, but let's not go there yet. Yet :D

O selectie din ultimele mele noiembrii:

2007 - o amintire cu soare, praf si gaste, de cand eram eu de un metru, give or take: Poveste cu un card de gaste.
2008 - o povestioara adorabila din The Orange Girl  - Can you wait a little longer? (a little-bittle :P)
2009 -  pentru ca fundurile duble se intretin cu multe calorii din cele gustoase, voila deseo del dia la subsemnata - un rucsac cu
2010 - foarte aproape de un adorabil burn-out, cautam sa-mi angajez asistenti personali mici, isteti si trei la numar: Job Description pentru trei Spiridusi de Casa.
2011 - o senzatie minunata din apartamentul micut din Brasov, pe care o sa o tin minte toata viata: Masina de spalat.
2012 - obsesia mea dintotdeauna, de ce nu se exista Instructiuni de folosire la oameni. Decedecedece.
2013 - de luni, promit! Ah, si Rezervorul, musai.