Wednesday, October 22, 2014

Cu manutele astea doua

Nu ca as fi vreo necredincioasa care vrea sa pipaie, sa se convinga si abia apoi sa urle ca acel lucru este. Doar ca imi place mult sa cunosc lumea cu mainile. Sa mangai cartile, sa trec cu degetele prin varfurile verzi ale gardurilor vii, sa simt cu podul palmei cum devine treaba cu anumite haine si texturi, sa ating cu aratatorul portiunea rugoasa din jurul coditei unui mar golden.

De ceva vreme simt un impuls cu greu stapanit de cunoaste mai bine, tot prin metoda asta care nu da gres, a pipaitului... ei bine... oameni.

-sursa foto-
Vreau sa trec cu buricul degetului peste dintii lui adorabili, lunguieti si stralucitori. Sa plimb podul palmei peste parul ei perfect intins, perfect vopsit, perfect-perfect. Sa strecor un varf de deget pe fasia subtire de piele dintre mustata si nas si sa il plimb usor de la stanga la dreapta, pana se gadila. Sa-i pipai bluza din bumbac moale, natural, suplu. Sa  fac cerculete cu aratatorul in parul lui de pe mana, cand imi arata ceva si i se ridica manseta. Sa tin un deget in fata genelor ei, ca sa ma gadile pe piele cand clipeste. Sa-i netezesc, cu degetele lipite unul de altul, vartejurile de pe frunte. Sa-i deranjez tepii geluiti. Sa urmaresc usor linia urechilor mici si armonioase. Sa numar cate zale are bratara usor mai mare decat incheietura mainii.

Sa o imbratisez mai strans si mai lung. Si pe el la fel (ba poate chiar mai si mai, oh blush).

Sa fi rasucit putin fusta din piele rosie a pisicii sexoase din metrou, de ieri de dimineata, cat sa-i vina bine fermoarul pe mijloc. Sa-i fi trecut cu aratatorul, intr-o linie dreapta insa usor serpuita, peste buza de sus, cand zambea siret la mine si-mi spunea chestii doar cu ochii.

Mare pacat ca n-avem voie sa ne pipaim mai des oamenii, ca se interpreteaza ;) Mare fericire macar ca putem sa pipaim lucruri cat vrem si cat ne place.

No comments: