Saturday, September 6, 2014

Adierile si concediul

In zilele cu vant ar trebui sa mi se dea concediu de bucurat*.

M-as trezi de dimineata, mi-as impleti bine parul, m-as imbraca in ceva care se zburataceste frumos pe langa linia care ma delimiteaza pe mine de restul lumii, mi-as pune si-o esarfa si niste cercei mai lungi.

M-as incalta comod, as lua multa apa la mine, vreun mar si balsam de buze.

Si-as merge incotro vad cu ochii, cale lunga, drept inainte pana la rasarit ;)
-sursa foto-

Sa ma mangaie vantul, sa imi ciufuleasca parul, sa-mi duca cerceii where they never went before in public, pe portiunea dintre spatele urechii si linia de implantare a parului. Sa umfle fusta, sa faca esarfa sa leviteze.

Iar unde e putina lume, as deschide larg bratele si degetele, sa se bucure si ele de mangaieri.

Ieri, de exemplu. N-a fost sa fie, am avut parte de vant doar in drum spre, in pauze si la iesire de la. M-am descurcat eu cumva, m-am bucurat mai concentrat.

Plus ca aproape zilnic am parte de surogat de adieri la metrou.

*desigur, acest concept este total de nerealizat, in cazul meu mai mult as sta decat as munci, ar trebui sa mi se conceada intreaga viata. Zilele cand se crapa mugurii, zilele cu puf de plop, zilele cu flori de corcodus, mar si cais si cires si visin, zilele cu tei, zilele cu soare gadilator de umeri, inceputul de toamna, Iunie tot, Octombrie tot, zilele cu ploaie, zilele cu vant, cand ninge, cand e soare si ger si multa zapada stralucitoare, cand sunt nori frumosi, cand e liniste si innorat si se abtine sa nu ploua. Serios, e pacat sa trimiti asa om la munca :P


No comments: