Tuesday, September 30, 2014

Bulinute de septembrie

De ce o fi cerut domnul de la Green Day sa-l scoale cineva cand se termina septembrie nu inteleg deloc. Mie mi-ar fi parut rau sa pierd tocmai Rapciunele :P

La mine a fost bine, ia sa vedem cu bulina de la capat:

  • am inceput un proiect nou, comunic pentru un loc care mi-a pansat mie sufletul cand aveam mai mare nevoie. Sper sa am inspiratie si disciplina si sa fac treaba buna, sa le intorc macar partial binele facut si neplatit pana acum.
  • am luat antibiotic la opt ore si a trebuit sa ma trezesc in miez de noapte, cum faceam uneori cand eram mica. Si acum tin minte senzatia aia de lichid rece care se ducea in jos pe gatul cald si foarte cald, pe dinafara de la patura si pe dinauntru de la ce o fi dus la nevoia de antibiotic. Doar ca acum a trebuit sa ma trezesc singura si cana mi-am tinut-o tot singura, sunt mare. Uf.
  • am facut poze cu Iepurele in statie la (H)Lizeanu, ne-am hlizit pe toata durata proiectului.
    -Iepurele Niciu' in statie la (H)Lizeanu, hlizindu-se, desigur-
  • am sarbatorit-o pe Mao, a implinit o cifra dolofana. Daca se tine de media duratei de viata din familie, o sa o mai sarbatorim de vreo 17 ori, so help her God, poate chiar mai mult. 
  • am mancat un munte mic de piure cu destrabalare de unt si un delusor de dulceata de smochine. Mi-a fost de bine, chiar de foarte bine, pacat de pantalonii portocalii, ca i-am probat si nu prea ma mai incap. Sa le fie rusine ca nu sunt mai adaptabili, ei ar trebui sa se dea dupa mine, nu eu dupa ei....
  • e o doamna de serviciu, mi-e tare simpatica. Vine si-mi spune tot felul de secrete si-mi zambeste frumos si ghidus. Parca ne stim dintr-o alta viata, serios.
  • aerul racoros si crocant din diminetile de septembrie, pielea care se infioara, degetele de la picioare reci.
  • smochinele, slava cui le-a inventat si Bubului ca stie cum sa se ingrijeasca de smochinii care nu se mai opresc din rodit.
  • sucul de morcovi de la Mega. Mega love, sper sa devin portocalie cat mai curand, let us become one :P.
  • am invatat un dans popular romanesc la Balkanik, de la gratioasa de Mihaela; si inca oftez dupa o fusta tiganeasca, haolio, o sa-mi cumpar eu una la anu',

Thursday, September 25, 2014

All of

De cateva zile, Iepurele Niciu' ma tine pe regim muzical de enamoramiento. De fiecare data cand e ea la butoane, pune All of  Me a lui John Legend.






Nu ma plang, mi se pare o piesa adorabila si de-o poezie simpla si grea, lasa urme in suflet. Pun pariu ca si peste zece ani piesa asta o sa ramana in topurile iubarete, a surprins perfect niste clisee ale sufletului uman fascinat de alt suflet.

Plus ca eu i-am sugerat sa o asculte ca o sa-i placa rau. Rau ii place, am avut dreptate. Daca nici eu nu cunosc Iepurele... :P

De speriat, ma sperii putin. Cand vin versurile mele preferate (cards on the table /  we're both showing hearts) imi apare in minte, din nimic, imaginea cuiva. Care imagine tot apare, ba dimineata, primul lucru dupa trezire, ba seara, inainte de a adormi, ba daca nu ajunge la timp. Cica asta-i semn de boala sigura.

E frumos insa total neplanificat (mai erau niste versuri, 'you're really growing on me / or am I growing on you') si nepotrivit. Din alt film decat filmul meu. Cu alte valori, destul de mult indepartate.

Desigur, stiu despre mine ca sunt la nivelul la care imi pot contine infatuarile si crush-urile. Pot lua din starile astea partile lor placute si pot retine tendintele de a actiona sau de a lasa sa se vada, de a da de inteles. Insa mai stiu, daca ma uit cu mult curaj si-un microscop puternic inauntrul meu, ca-mi pare rau ca pot sa le contin. Ca as vrea sa se vada. Ca as vrea sa actionez.

De mirat, ma mir mult. De sufletul omului, cu studiu de caz pe al meu de data asta. Cum poate sa cuprinda, simultan, un cap pe umeri si altul in nori. Cum pot sa creasca in el, nedetectate, unele imagini, si te trezesti ca-ti umplu procesorul si se insinueaza pe fundalul intamplarilor zilnice des, foarte des, extrem de des, interesant de des. Si totusi le poti contine si ti le poti explica.

Cine ne-o fi inventat genul asta de suflete, zau asa?

Wednesday, September 24, 2014

Stanisław nu-i chiar wow

Mai am destul de putin timp de citit in ultima vreme. Dispozitie, din pacate, cam la fel.

-sursa foto-
Citesc Solaris cu picatura, la dus si la intors. Si nu reusesc sa-mi dau seama daca nu-mi place sau e vina traducerii teribil de bolovanoase si impiedicate intr-un navod de adjective greoaie. Citesc de parca as manca o gutuie.

Recunosc, sunt vrajita de oceanul plasmatic, de vizitatorii nascociti si de cei doi sori. Mi-ar placea sa stiu desena, se schiteaza niste imagini foarte frumoase in mintea mea cand citesc si nu am cum sa le scot de-acolo... pacat.

Desigur, nu puteam rata propozitiile-cult din Solaris:
Nu cautam pe nimeni in afara oamenilor. N-avem nevoie de alte lumi. Avem nevoie de oglinzi in care sa ne rasfrangem.
Continui cu portiile mici de citit si sper sa fie din cauza traducerii.

Tuesday, September 23, 2014

Trismus

Cum am auzit asa vorba gadilatoare si cu rasunet m-am gandit la Hermes cel Trismegistus si la tortul tri-mousse de la Irina, cea mai tare cofetarie.

Nu cred ca Hermes avea trismus, da' nici n-ai cum sa bagi mana in focul sacru (:P) pentru el.

Ce e cert e ca nu prea ai cum sa te bucuri de tortul tri-mousse daca ai trismus.

TRÍSMUS, trismusuri, s. n. Contracție spastică involuntară a mușchilor mandibulei, care împiedică deschiderea gurii. – Din fr. trismus.

trísmus s. n., pl. trísmusuri

TRÍSMUS s.n. (Med.) Contracție spastică a mușchilor maxilarelor, simptom al tetanosului. [< fr. trismus, cf. gr. trismos].




Sunday, September 14, 2014

Tact, 1000 mg

Daca se putea asa ceva, o resursa si mai redusa cantitativ si calitativ decat politetea.

In saptamana care tocmai se incheie am avut parte si eu de o portie majora de lipsa de tact si am avut neplacerea sa-i vad si pe altii beneficiind de acelasi tratament.

Cat de isteti ni se pare ca suntem cand descoperim mari adevaruri si le aruncam in ochii socati ai celor despre care le descoperim! Niste geniali cu imensa patrundere psihologica, vedem prin relatiile de ani intregi ale celorlalti, vedem prin tesatura familiilor lor, prin coconul motivatiilor care ii mana in lupta.

Vedem, scoatem iataganul ca niste viteji si taiem iute, harsti-harsti. Daca se poate, in public, ca sa avem parte si de aplauze. Oh, patrunzatorule, ce-ai mancat tu cand erai mic, sa mananc si eu!

Ce nu stie istetul patrunzator este ca, in absenta unei solicitari reiterate, in absenta unei relatii de incredere (care se construieste in timp), esti mitocan daca iti dai cu parerea despre relatia de cuplu a cuiva, despre motivul pentru care o femeie nu a mai fost intr-o relatie de x ani sau despre motivul pentru care o alta nu se ingrijeste cat sa ti se para tie ca se ingrijeste. Sa nu mai vorbim de motivul pentru care un barbat prefera o serie de relatii facile uneia care ar presupune distanta milimetrica intre sufletul lui si alt suflet.

E  mult din ceilalti care nu ne este vizibil. Sunt bucati mari si intense de viata, sunt conditionari create in zeci de ani, sunt dureri, sunt suflete peticite, sunt decizii planse in baie, sub dus, siruri lungi de dimineti.  Imens nu ne este vizibil.

Si totusi, iata, ne permitem sa hotaram iute, sa disecam in public, cu iataganul in mana.

Sa fie feriti acesti patrunzatori sa dea vreodata de-o rana sufleteasca cu crusta atat de fragila incat sa se rupa sub ochii lor fericiti ca au avut dreptate...

Sa li se dea, gratuit, fara reteta, OTC, pilule cu tact 1000 mg. Sa ia cate cinci pe zi, pana se subtiaza obrazul, se inchid pe jumatate ochii, se toceste prea multa istetime, se trage fermoarul peste buze. Pana li se inmoaie pasul, caci peste suflete se calca pe varfuri daca nu se poate chiar deloc...

Sunday, September 7, 2014

September. Do you rembember.

Imi place tare mult si de septembrie. E cu pere, cu smochine, cu nuci noi si degete maro, cu miros de frunze arse, cu rechizite, cu castane pe aleea din fata blocului. Cu imbratisari pufoase sub forme de pulover, cu esarfe si cu adieri racoroase. Cu zilele fecioarelor curate, ordonate si rautacioase pe alocuri, vezi ma-ma.

In septembrie 2007, o carte adorabila, mica, lejera insa memorabila. Domnul Ibrahim si florile din Coran. Daca dati de ea, luati-o, cumparati-o, cititi-o, o sa va ramana in suflet cu anii.
In septembrie 2008, oameni. Cand mi-am dat seama, inca o data, ca spectacolul meu preferat sunt oamenii. Ei.
Ganduri all-black, de zi ploioasa, parca. In septembrie 2009. Si-acum imi mai plac tacerea, sensul, profunzimea si relationarea adevarata. Acum parca mai abitir.
In septembrie 2010, tentatia vietii mici, din ce in ce mai puternica, bag de seama. Si-un cantec despre o femeie ca briza, *blush-blush*.
Oameni si prune, septembrie 2011. Si oameni si mere, plus o veche modalitate de a cere in casatorie o fata :P
In septembrie 2012, eternele bucurii mici-mici. Hai ca incep sa devin previzibila, zau asa.
In septembrie 2013, Khwab, tu ce mai visezi?

Enjoy, sa va amintiti si voi, intr-o seara, la un pahar de must, de septembriile voastre care au trecut insa au lasat urme.

Saturday, September 6, 2014

Adierile si concediul

In zilele cu vant ar trebui sa mi se dea concediu de bucurat*.

M-as trezi de dimineata, mi-as impleti bine parul, m-as imbraca in ceva care se zburataceste frumos pe langa linia care ma delimiteaza pe mine de restul lumii, mi-as pune si-o esarfa si niste cercei mai lungi.

M-as incalta comod, as lua multa apa la mine, vreun mar si balsam de buze.

Si-as merge incotro vad cu ochii, cale lunga, drept inainte pana la rasarit ;)
-sursa foto-

Sa ma mangaie vantul, sa imi ciufuleasca parul, sa-mi duca cerceii where they never went before in public, pe portiunea dintre spatele urechii si linia de implantare a parului. Sa umfle fusta, sa faca esarfa sa leviteze.

Iar unde e putina lume, as deschide larg bratele si degetele, sa se bucure si ele de mangaieri.

Ieri, de exemplu. N-a fost sa fie, am avut parte de vant doar in drum spre, in pauze si la iesire de la. M-am descurcat eu cumva, m-am bucurat mai concentrat.

Plus ca aproape zilnic am parte de surogat de adieri la metrou.

*desigur, acest concept este total de nerealizat, in cazul meu mai mult as sta decat as munci, ar trebui sa mi se conceada intreaga viata. Zilele cand se crapa mugurii, zilele cu puf de plop, zilele cu flori de corcodus, mar si cais si cires si visin, zilele cu tei, zilele cu soare gadilator de umeri, inceputul de toamna, Iunie tot, Octombrie tot, zilele cu ploaie, zilele cu vant, cand ninge, cand e soare si ger si multa zapada stralucitoare, cand sunt nori frumosi, cand e liniste si innorat si se abtine sa nu ploua. Serios, e pacat sa trimiti asa om la munca :P