Saturday, July 5, 2014

Pustiul cu dinti putini, toti de lapte

In prima zi de BJF, langa corabia de lemn, o suma de copilasi cu varste variabile alergau brownian, chiuiau ascutit, radeau cat puteau, cadeau si se ridicau. Era un adevarat haos de codite, fustite, sandale mici-mici, rochii scurt-adorabile, genunchi juliti si parinti disperati sa prinda cu telefonul destept inefabilul minunatei agitatii dintr-o seara balmy de vara.

Daca am fi jucat spot the introvert, pustiul asta n-ar fi avut nicio sansa: l-am fi gasit din prima. Statea pe margine, langa peticele de iarba si se juca cu pietricele albe. De buna seama, intrezarise ceva teribil de interesant in bordura de pietre si acum cauta sa mai vada. Le lua de-aici, le muta acolo, mai lua cateva de la mine din palma si-mi dadea la schimb un zambet cu putini dinti, toti de lapte; le presara, grijuliu, pe unde alergau ceilalti copii, barem sa cada mai cu spor :P Se uita la ei cum alergau aiurea, le zambea, insa ei nu-l vedeau, aveau treaba, se alergau fara scop si cu directie variabila. Revenea la pietricele, imi mai punea in palma cateva, mai fugea la maica-sa, mai rearanja bordura in sensul ca-i retrasa marginile, cat mai franjurate.

Candva, vrajit de haosul si agitatia extrovertilor obisnuiti, a dat si el doua ture aiurea. A alunecat pe propriile pietricele, a cazut in genunchi si in palme si a inceput sa planga cu lacrimi mari si multa disperare. O doamna, nu maica-sa, s-a apropiat de el, s-a pliat la inaltimea lui si l-a luat in brate. Desi nu era maica-sa, s-a lipit de ea cu toata nevoia lui uriasa de consolare si-a plaaaaans, si-a plaaaans... Dupa transferul in bratele mamei, s-a linistit, a zambit catre lume cu toti dintii lui putini, toti de lapte.

In a treia zi de BJF l-am zarit din nou, il impingea mama lui intr-un carucior. I-am zambit, i-am facut cu mana si el probabil nu m-a recunoscut, ca are mintea mai scurta la varsta lui :P Insa asa frumos mi-a zambit ca parea sa ma fi recunoscut. In a doua zi nu a fost, ca a plouat. Insa eu am pastrat doua pietricele de la el in etui-ul verde praz. Oare cand o sa se faca mai mare tot asa o sa stea, pe margine, in treaba lui, sa se uite amuzat la agitatia browniana a celorlalti? O sa zambeasca cu toti dintii, niciunul de lapte?


1 comment:

Ioana_du said...

Ha! Ce dragut! :)