Saturday, July 19, 2014

Mirari despre o zana adevarata

Imi place de ea, mi-a placut din prima clipa. Imi place cum e ea cuminte, cu un aer de-ala de zana diafana. Vorbeste frumos, incet, ordonat si corect, parca ii vezi in aer, printre cuvinte, virgulele, punctele, semnele de intrebare. Vezi si cand pune punct si virgula.

Cand e sa ma intrebe ceva, se apropie incet, ca o pisica: nici nu o auzi cand paseste, adorabil detaliu al femeilor care nu poarta tocuri. Se uita la mine in sus cu ochii ei caprui cu luminite si bordura deasa de gene negre. Ma intreaba incetisor, timid, de multe ori nici nu o aud.

Ii raspund doar, desi imi vine sa-i raspund si sa-i ciufulesc bretonul sau sa-i raspund si sa o mangai pe par. Are un semn pe nas, tare vreau sa-mi povesteasca cum se face ca l-a capatat.

Imi place cum amesteca ea culorile, cum se joaca cu nuante care, teoretic, nu ar merge. Insa, ca sa vezi, pe texturile alese de ea merg de parca alearga.

Mai ridic ochii de la treaba si ma uit spre ea si o vad atat de zen, atat de prinsa de ceea ce face. Nu se agita, nimic nu o irita, e calma ca un lac din Retezat, in care se oglindesc nori pufosi.

Si ma gandesc ce privilegiu pe cei care au ajuns sa o cunoasca mai bine. Ce incantare sa fii prieten cu un om atat de proaspat, atat de profund insa ramas atat de inocent. Ma intreb cat de minunate or fi micile trivia pe care le are de impartasit dupa o zi lunga. Ma intreb oare ce-i atrage atentia, ce observa in jurul ei? De ce zambeste mereu? De unde ii vine zambetul pe care il are pe fata chiar si cand nu zambeste cu gura?

Ce mananca dimineata? Care e ciocolata ei preferata? Doarme pe burta sau pe-o parte? Bea apa din cana sau din pahar? Ce face cand e trista? Ii place ploaia?

Ce fel de parinti, frati, surori, prieteni si iubiti au contribuit la un om atat de frumos, armonios si bun? Ce fel de experiente?


No comments: