Wednesday, July 23, 2014

Apoteoza

Stateam cu Iepurele la lumina lampadarului si citeam cu voce tare dintr-o carte despre zodii, stricandu-ne de ras simultan. Am dat de 'apoteoza' si am zis sa lamurim, asa ca Iepurele a scos DEX-ul, ala pe copac mort si ne-am lamurit. Cu mare surpriza, am descoperit ca nu stiam decat teribil de aproximativ ce inseamna. Desigur, ca orice semidoct, puteam jura ca stiu cu siguranta ce inseamna.

Morala? Sa rasfoim dictionare mai des si sa ne punem in chestiune cunostintele si certitudinile. La fel de des.

De data asta via dexonline-ul virtual, un mm in plus de lumina in mintea mea:

APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festi­vitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.

apoteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. apoteózei; pl. apoteóze

APOTEÓZĂ s. v. divinizare, elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. 
APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor].

APOTEÓZĂ s. f. 1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor. 2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare. 2. denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. (< fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis).

apoteóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. apoteózei; pl. apoteóze

apoteoză f. 1. punerea în rândul zeilor: apoteoza lui Hercule; 2. fig. onoruri extraordinare acordate unui om în vieață sau după moarte: asistă chiar în vieață l´a sale apoteoze AL.

*apoteóză f., pl. e (vgr. apothéosis, d. theós, zeu). Punerea în rîndu zeilor, deificare, divinizare: apoteoza luĭ Ercule. Fig. Onorurĭ extraordinare făcute cuĭva.

No comments: