Thursday, July 31, 2014

Bulinute la cuptor

-sursa foto-
Iulie. Hmmmm. In iulie sunt Zilele Racilor, niste oameni adorabili, delicati si cu suflete pline de povesti. Iata ce am facut eu de zilele lor:

  • l-am sarbatorit pe Iepure. Cred ca a fost bine, Iepurele s-a bucurat, s-a umflat putin in pene, ma rog, blanita.Cred ca eu pe Iepure l-am primit cadou in aceasta viata, ca sa invat sa fiu un om mai bun. Sa-mi traiasca.
  • am descoperit ca strong am I with the force, but not that strong.
  • am mai avut de trait un studiu de caz pe situatia 'cand antipatizezi pe cineva, problema e la tine'. Pe-asta, spre deosebire de anterioarele, l-am rezolvat cu nota mare. Am tras aer in piept, m-am facut fluida si fara mari asteptari si am inteles ca si el e tot un om, ca are insomnii, gesturi adorabile si ca e posibil chiar sa avem o mana de lucruri in comun. M-am trezit chiar dorindu-mi sa-l ingrijesc, sa-i fie bine, sa nu se mai enerveze. Decretez ca e imposibil sa stai aproape de cineva, sa-l observi cand se crede singur, sa-l auzi fredonand, sa incepi sa-i inveti tiparele de comportament, nevoile, sa-i privesti unghiile si urechile si gatul si sa nu-ti fie drag asaaa, pur si simplu, pentru ca exista si largeste si el spectrul variantelor de oameni. Antipatiile si lipsele de simpatii vin intotdeauna din noi, din ce avem noi pe dinauntru. Niciodata din cum este, ce zice si ce face Celalalt.
  • am mancat afine, zmeura, caise si piersici si I skip a heartbeat cand ma gandesc ca urmeaza sezonul de tarat pepeni in vizuina.
  • intalnirea scurta, matinala, racoroasa in parc, cu Ena. Sa ai propriul tau provider de cosmeticale Avon care mai are si o viata misto si-ti place e o adevarata binecuvantare. Ca sa nu mai zic ca ma dau in vant dupa pungutele lor de hartie, pe care nu le-am primit niciodata pana acum, desi cica se dau din belsug. Iar mostrele de parfum cadou, oh the olfactive joy! Iubesc conversatiile despre tarte cu somon, aluaturi, biscuiti si viata mica si frumoasa. Am descris amandoua parfumuri de mai ca ne lasa gura apa, i-am povestit despre vecinul meu de la doi care lasa in urma niste efluvii de ti se inmoaie genunchii. Cum am scapat de rusinea de a fi nevoita sa fiu needucata si sa-l intreb 'ma scuzati, ce parfum folositi, ca mor daca nu aflu ca sa-mi iau si eu'. S-a intamplat sa intru intr-un magazin si sa ma cheme de pe un raft exact sticluta asta. Am deschis-o si mi s-au inmuiat genunchii, motivatia fiind dubla: mirosul de poveste si apoi pretul :P
  • am mancat inghetata in fiecare seara, blush-blush. Domnul de la chiosc s-a invatat cu mine si imi zambeste intelegator.
  • am purtat, pentru prima oara in acest an, cea-mai-minunata-rochita. A fost o zi grozava, m-am bucurat sa vad cat de bine inca ne venim una alteia. Ea arata bine pe mine si eu in ea. Sper sa ne mai tina multi ani.
  • prima vizita la Metoc. Atat de tarziu in an insa ce bine ca s-a intamplat!

Sunday, July 27, 2014

Simple

Pentru ca majoritatea lucrurilor care mie imi fac placere sunt simple, am parte de multa placere.

Sa te plimbi, sa stai de vorba despre multe, adanci sau superficiale, sa mananci inghetata, sa fie o noapte balmy, sa te uiti la oameni, sa descoperi stradute si case si detalii. Sa te intorci acasa cu incantare, gandindu-te ce bine e ca s-au inventat oameni de-astia cu care nu termini de vorbit nici in sase ore; ce bine e ca i-ai cunoscut, ce bine e ca aveti suficient drag unul de altul cat sa va puteti apropia si sa va puteti deschide; ce bine ca le place si lor sa meaaaaarga, sa tot meaaaaaarga.

Sa mananci lucruri bune, gustoase, proaspete, consistente, care sa nu presupuna cutii si ambalaje. Sa testezi multa inghetata. Ah, btw, stiti vitrinele alea cu munti decadenti de inghetata Raffy? Whiskey, mark my words! Iar de la Delicii orice. Adica tot. Au Häagen-Dazs la Van Gogh.

Sa speli ceva adorabil si delicat de mana. Sa calci, sa netezesti lucruri. Sa stai pe iarba in parc si sa citesti. Fara lucruri complicate, fara distractii costisitoare, fara oameni chipurile cool insa rautaciosi, care mai mult vorbesc despre altii decat despre ei.

Sa pregatesti ceva bun pentru oameni dragi, sa faci un chec, sa faci dulceata. Sa razi din orice prostioara. Sa revezi filme preferate. Sa ai cu cine sa schimbi replici din filmele astea preferate. Sa faci un spalat pe dinti simultan, in timpul caruia sa si vorbiti :P

Sa faci cuiva un masaj.

De-astea, simple si mici, care umplu sufletul tocmai bine. Sa avem cu totii parte de ele, cat mai multa parte.

Wednesday, July 23, 2014

Apoteoza

Stateam cu Iepurele la lumina lampadarului si citeam cu voce tare dintr-o carte despre zodii, stricandu-ne de ras simultan. Am dat de 'apoteoza' si am zis sa lamurim, asa ca Iepurele a scos DEX-ul, ala pe copac mort si ne-am lamurit. Cu mare surpriza, am descoperit ca nu stiam decat teribil de aproximativ ce inseamna. Desigur, ca orice semidoct, puteam jura ca stiu cu siguranta ce inseamna.

Morala? Sa rasfoim dictionare mai des si sa ne punem in chestiune cunostintele si certitudinile. La fel de des.

De data asta via dexonline-ul virtual, un mm in plus de lumina in mintea mea:

APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Solemnitate, festi­vitate prin care un erou sau un împărat era zeificat. ♦ Fig. Onoruri extraordinare aduse cuiva; preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Din fr. apothéose, lat. apotheosis.

apoteóză (-te-o-) s. f., g.-d. art. apoteózei; pl. apoteóze

APOTEÓZĂ s. v. divinizare, elogiere, glorificare, laudă, lăudare, mărire, preamărire, preaslăvire, proslăvire, slavă, slăvire. 
APOTEÓZĂ s.f. (Ant.) Trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor; zeificare, divinizare. ♦ (Fig.) Onoruri extraordinare aduse cuiva; slăvire, glorificare. ♦ Denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. [< fr. apothéose, cf. lat., gr. apotheosis – trecere în rândul zeilor].

APOTEÓZĂ s. f. 1. (ant.) solemnitate de trecere (a unui erou, a unui împărat) în rândul zeilor. 2. (fig.) preamărire, slăvire, glorificare. 2. denumire a scenelor finale cu caracter solemn și triumfal din opere sau balete; încheiere solemnă a unei piese muzicale. (< fr. apothéose, lat., gr. apotheosis)

APOTEÓZĂ, apoteoze, s. f. (În antichitatea greco-romană) Divinizare a unui erou sau a unui împărat. ♦ Fig. Preamărire, slăvire, glorificare. [Pr.: -te-o-] – Fr. apothéose (lat. lit. apotheosis).

apoteóză s. f. (sil. -te-o-), g.-d. art. apoteózei; pl. apoteóze

apoteoză f. 1. punerea în rândul zeilor: apoteoza lui Hercule; 2. fig. onoruri extraordinare acordate unui om în vieață sau după moarte: asistă chiar în vieață l´a sale apoteoze AL.

*apoteóză f., pl. e (vgr. apothéosis, d. theós, zeu). Punerea în rîndu zeilor, deificare, divinizare: apoteoza luĭ Ercule. Fig. Onorurĭ extraordinare făcute cuĭva.

Tuesday, July 22, 2014

Show cu pantofi

De sub gardul unei curti pe langa care trec de ceva ori in fiecare saptamana, se vede in permanenta capul unui catel cafeniu, cu bot ascutit si mustati lungi si negre. Sta acolo, in adancitura pe care a format-o tabietul lui de-a lungul vremii, sta si se uita la picioarele oamenilor care trec pe strada asta de cartier insa cu destul trafic.

Spatiul e ingust, nu-i permite miscari, iar daca ar avansa putin, presupun ca ar ramane blocat. Sta nemiscat, doar pupilele i se deplaseaza, urmarind perechile de picioare. Ma intreb ce-i trece prin minte. Bine, stiu, cateii nu gandesc ganduri. Presupunand ca ar gandi, care ar fi gandurile astea?

Pentru ca eu, ca om, am destule elemente la indemana pentru oleaca de profiling daca as vedea din oameni doar de la genunchi in jos.

E un tip care tine destul de mult la imaginea lui, e singurul care poarta camasa si pantaloni de stofa. Usor batos, ingrijit, probabil aspira sa fie elegant. Isi tarsaie picioarele si stiu cand a ajuns prin preajma. Oare ii e greu sau vrea sa se semnalizeze celorlalti? Mi-am amintit de Gabi, care mi-a spus odata, dupa ce m-a salutat si mi-a spus pe nume fara sa-si ridice privirea din ziarul de dimineata ca ne recunoaste pe fiecare dupa mers.

E o fata destul de mica, nu cred sa aiba mai mult de douazeci de ani. Are pe putin 30 de perechi de sandale, toate aurii, impopotonate, sclipicioase. Pedichiura ii e mereu impecabila, zici ca nici nu-i om normal, zici ca-i cyborg. Unghiile un curcubeu. Oare ea ce vrea sa arate? Cati copii saraci s-ar putea duce la dentist cu banii de pe sandalele ei...

E o doamna cu picioare batrane si sandale cu platforma. Poarta pedichiura cu unghii mai lungi. Oare nu are niciodata nevoie sa poarte pantofi sau incaltaminte inchisa? Oare asta e pedichiura ei de vara? Oare si mama ei isi facea unghiile la fel?

Si mai e o fata care poarta numai tenisi colorati cu fuste lungi. Cred ca e fie saraca fie ascetica, cele doua elemente identificatoare vin intr-un numar limitat de combinatii. O recunosc si pe ea dupa mers, se misca aerul insa nu auzi nimic, paseste pe nesimtite. Zici ca vrea sa nu o vada nimeni sau a fost nevoita sa se furiseze de atatea ori pana i-a intrat in mers.

E un domn, batran cred, poarta sandale grosolane si destul de inchise cu sosete gri-soarece. Are glezne subtiri, fara par si mersul subred. Trece zilnic, parca mai sovaitor si apasat la intoarcere. Poate cara.

Si baietii de la pizzerie, cu tenisi albi chinezesti care se imput dupa primele purtari. Se aduna in cerc pe trotuar, fumeaza si se uita dupa femeile care trec pe strada. Nepartinitori, le arunca fiecareia cate-o vorba admirativa, variabil de decenta.

Monday, July 21, 2014

Iulii

Iata ce-am copt, de-a lungul anilor, in cuptorul iuliilor :P

In 2013, sofisticatele procedee seductive ale copiilor. Spot on.
In 2012, despre denivelarile si hopurile din drumul catre Altul, despre autorul lor.
In 2011, niste clipe de frumusete majora intr-o curte de poveste din orasul de poveste.
In 2010, pe cand aveam dilema liniilor subtiri. Si-acum o mai am, doar ca atunci era proaspata.
In 2009, despre a te vedea prin ochii celui care crede ca te pricepi, ca doar de-aia iti cere.
In 2008, Seven Summer Songs. M-am amuzat, cred ca inca imi mai plac, toate si mult. Ma gandesc chiar sa cotrobai putin dupa cele ale acestei veri.
In 2007, despre gustoasele lumi sepia dintr-un pahar de vin, dupa o masa buna si tihnita acasa.

Enjoy! Sa mancati caise si piersici cat mai sunt, da? Si zmeura si mure!

Saturday, July 19, 2014

Mirari despre o zana adevarata

Imi place de ea, mi-a placut din prima clipa. Imi place cum e ea cuminte, cu un aer de-ala de zana diafana. Vorbeste frumos, incet, ordonat si corect, parca ii vezi in aer, printre cuvinte, virgulele, punctele, semnele de intrebare. Vezi si cand pune punct si virgula.

Cand e sa ma intrebe ceva, se apropie incet, ca o pisica: nici nu o auzi cand paseste, adorabil detaliu al femeilor care nu poarta tocuri. Se uita la mine in sus cu ochii ei caprui cu luminite si bordura deasa de gene negre. Ma intreaba incetisor, timid, de multe ori nici nu o aud.

Ii raspund doar, desi imi vine sa-i raspund si sa-i ciufulesc bretonul sau sa-i raspund si sa o mangai pe par. Are un semn pe nas, tare vreau sa-mi povesteasca cum se face ca l-a capatat.

Imi place cum amesteca ea culorile, cum se joaca cu nuante care, teoretic, nu ar merge. Insa, ca sa vezi, pe texturile alese de ea merg de parca alearga.

Mai ridic ochii de la treaba si ma uit spre ea si o vad atat de zen, atat de prinsa de ceea ce face. Nu se agita, nimic nu o irita, e calma ca un lac din Retezat, in care se oglindesc nori pufosi.

Si ma gandesc ce privilegiu pe cei care au ajuns sa o cunoasca mai bine. Ce incantare sa fii prieten cu un om atat de proaspat, atat de profund insa ramas atat de inocent. Ma intreb cat de minunate or fi micile trivia pe care le are de impartasit dupa o zi lunga. Ma intreb oare ce-i atrage atentia, ce observa in jurul ei? De ce zambeste mereu? De unde ii vine zambetul pe care il are pe fata chiar si cand nu zambeste cu gura?

Ce mananca dimineata? Care e ciocolata ei preferata? Doarme pe burta sau pe-o parte? Bea apa din cana sau din pahar? Ce face cand e trista? Ii place ploaia?

Ce fel de parinti, frati, surori, prieteni si iubiti au contribuit la un om atat de frumos, armonios si bun? Ce fel de experiente?


Saturday, July 5, 2014

Pustiul cu dinti putini, toti de lapte

In prima zi de BJF, langa corabia de lemn, o suma de copilasi cu varste variabile alergau brownian, chiuiau ascutit, radeau cat puteau, cadeau si se ridicau. Era un adevarat haos de codite, fustite, sandale mici-mici, rochii scurt-adorabile, genunchi juliti si parinti disperati sa prinda cu telefonul destept inefabilul minunatei agitatii dintr-o seara balmy de vara.

Daca am fi jucat spot the introvert, pustiul asta n-ar fi avut nicio sansa: l-am fi gasit din prima. Statea pe margine, langa peticele de iarba si se juca cu pietricele albe. De buna seama, intrezarise ceva teribil de interesant in bordura de pietre si acum cauta sa mai vada. Le lua de-aici, le muta acolo, mai lua cateva de la mine din palma si-mi dadea la schimb un zambet cu putini dinti, toti de lapte; le presara, grijuliu, pe unde alergau ceilalti copii, barem sa cada mai cu spor :P Se uita la ei cum alergau aiurea, le zambea, insa ei nu-l vedeau, aveau treaba, se alergau fara scop si cu directie variabila. Revenea la pietricele, imi mai punea in palma cateva, mai fugea la maica-sa, mai rearanja bordura in sensul ca-i retrasa marginile, cat mai franjurate.

Candva, vrajit de haosul si agitatia extrovertilor obisnuiti, a dat si el doua ture aiurea. A alunecat pe propriile pietricele, a cazut in genunchi si in palme si a inceput sa planga cu lacrimi mari si multa disperare. O doamna, nu maica-sa, s-a apropiat de el, s-a pliat la inaltimea lui si l-a luat in brate. Desi nu era maica-sa, s-a lipit de ea cu toata nevoia lui uriasa de consolare si-a plaaaaans, si-a plaaaans... Dupa transferul in bratele mamei, s-a linistit, a zambit catre lume cu toti dintii lui putini, toti de lapte.

In a treia zi de BJF l-am zarit din nou, il impingea mama lui intr-un carucior. I-am zambit, i-am facut cu mana si el probabil nu m-a recunoscut, ca are mintea mai scurta la varsta lui :P Insa asa frumos mi-a zambit ca parea sa ma fi recunoscut. In a doua zi nu a fost, ca a plouat. Insa eu am pastrat doua pietricele de la el in etui-ul verde praz. Oare cand o sa se faca mai mare tot asa o sa stea, pe margine, in treaba lui, sa se uite amuzat la agitatia browniana a celorlalti? O sa zambeasca cu toti dintii, niciunul de lapte?