Tuesday, June 17, 2014

Enjoy the silence

Tacerea e buna. In training, de exemplu, desi trancani toaaaaata ziua si iti epuizezi ratia de cuvinte pe ziua respectiva si apoi ai prefera sa nu mai zici nimic pana dimineata urmatoare, tacerea ta iti aduce raspunsurile lor, contributia lor.

Tacerea iti aduce invatare si intelepciune, ca auzi, procesezi si  intelegi mai multe. De unde, probabil, si expresia ca daca taceai filozof ramaneai ;)

Tacerea aduce liniste, spatiu si timp. In liniste se poate procesa mai eficient, in spatiu se poate creste mai drept si mai sanatos, in timp straturile din mintea si sufletul nostru se aseaza mai curat si mai bine.

Majoritatea noastra nu tace, vorbeste in exces, spune vrute si nevrute, spune prostii si aberatii pe care altii nu le taxeaza de jena, clevesteste despre altii (bine-ar fi daca de bine...), isi exprima absolut toate parerile, simte o presiune teribila de a umple absolut fiecare clipa cu sunetul vocii personale.

Din ego excesiv umflat? Desigur. Sa stie oricine are urechi de auzit ce am facut noi peste weekend, ce am mancat, ce ne-am mai luat, ce a mai facut pisoiul, cine ne-a mai complimentat. Sa mai primim un rand de laude, ca suntem nesatui si greu se umple stomacul nostru responsabil de stima de sine.

Din anxietate? Oh, da! Daca el / ea nu vorbeste, desigur ca e ceva in dez-ordine cu mine si ma agit ca un pepsi pe interior si dau pe dinafara o spuma de vorbe aiurea, fara de care universul isi vedea linistit de treaba in continuare. Daca mai mult tac, ce-o sa zica ceilalti? Ca nu sunt suficient de politicos / educat / destept sa fac conversatie? Ca nu am pareri, fereasca sfantul?

Ca sa le aratam clar celorlalti cat suntem noi de speciali, rari, destepti si intelepti? Oh, mais biensur! Cu totii cunoastem cate-un om de-asta. Ne umple desaga cu sfaturi despre cum sa ne gestionam relatia cu sora, desi ea n-are una. Ne lamureste de ce casnicia noastra nu e cea mai fericita, desi el nu poate nici mentine relatii de-un an. Ne tot da idei de cum sa ne gasim un job, caci ne presupune usor ill equipped prin partile esentiale. Monologheaza despre subiecte inalte, aduce in discutie si propriul IQ mult superior majoritatii.
-sursa foto-

Desigur, sa avem in vedere doua treb'soare.

Primo, unii suntem extroverti si ne incarcam bateriile din interactiunea cu ceilalti iar cea mai la indemana interactiune tot vorbitul ramane; altii suntem introverti si ne incarcam bateriile din interior, din liniste, din solitudine; altii, sa fim intelesi, suntem histrionici, avem nevoie de public by default, chiar in baie ne-ar prinde bine un set de thunderous applause despre maiestria cu care ne spalam pe dinti. Eu sunt introverta, nu neaparat mandra cat resemnata. As prefera sa nu sustin mai mult de doua-trei randuri de priviri indreptate asupra mea si as prefera si sa nu fiu tema de discutie, nici macar pentru calitatile mele. La nevoie, pot sa ma prefac a fi mai putin introverta, doar ca zisele baterii se golesc mai repede si necesita mult mai multa liniste si solitudine ulterioare spre a fi umplute. Pot sa fiu public pentru un histrionic, insa o sa prefer sa-l vad 'mai rarut, ca-i mai dragut' si ma stoarce de energie.

Secundo, exista persoane care sunt tacute /  timide intr-un fel atat de creepy incat te simti prost si nelalocul tau chiar ca introvert. Culmea, unii dintre ei se imprietenesc / imperecheaza cu extroverti obositori :D

Dincolo de asta, tacerea e buna. Omul care tace si se uita in gol de cele mai multe ori se gandeste, isi imagineaza, isi face planuri. In grupuri, sa stiti ca ala care sta pe margine si urmareste tot se distreaza foarte bine observand toate subtilitatile, motivatiile, gesturile. Daca o sa-l priviti cu atentie, o sa-l vedeti zambind pe sub mustata ~_~

Momentele memorabile se petrec adesea pe fundal de liniste si tacere. Sa ne generam mai des fundalul necesar.

No comments: