Monday, June 30, 2014

Bulinute de ciresar

Ciresarul e o luna adorabila. Mi-ar fi placut sa scriu mai mult in ea, insa am trait-o din belsug si asta a fost destul de bine. Sa vedem, cu bulinuta de la capat, ce frumos a fost in ciresarul asta:

  • am mancat tone de cirese. Pietroase, mari si intunecate; galbene si cu o nota de amar; roz-rosii, mici si dulci; impartite cu multi oameni sau doar cu Iepurele; mancate nespalate sau inca cu picuri de apa. Mi-am pus cercei din cirese la urechi si-am umblat asa pe strada. Am mancat prima cireasa de pe tort / inghetata, pe aia adevarata, nu doar pe cea metaforica. See you next year, adorabilelor ce sunteti. La anul va prind la inghesuiala si va bag la borcanul cu gem, o sa vedeti, o sa fie bine si acolo.
  • am mirosit prima adiere cu tei la festivalul Femei pe Matasari. Bonus, aveam si cercei de cirese la urechi si m-am intalnit si cu Cea mai Dragalasa Fetita. De atunci mi-a tot mers bine: am avut parte de un cvasi-perpetuu dezmat olfactiv cu tei.
  • plimbarile pe sub tei, dupa ploaie: lipicioase insa atat de parfumate! Ca o tura pe marginea buzei unei cani cu ceai de tei.
  • furtuna de cinci minute dintr-o inserare de iunie, care m-a prins exact pe drumul de la tramvai la metrou. Ploua mult si furios, rece. N-aveam cum sa ma protejez cu nimic. Tenisii s-au inundat instant, degetele faceau fleosc-fleosc in ei. Fusta lunga din in mi se lipea, grea si imbibata, de genunchi, pulpe, glezne si alte parti mai rotunde si carnoase pe care nu o sa le detaliem aici. Tricoul era ud, sacoul in culoarea mentei la fel. Din breton curgeau suvoaie mici, care alunecau mai la vale si se uneau cu picaturile de sus, din cer. Am ajuns la gura de metrou uda toata si barem daca vazusem vreun tip misto... Niet, totul era pustiu, oamenii se ascundeau sub copertinele magazinelor, in intranduri si scari de bloc. M-am oprit intr-un colt mai ferit, mi-am stors cum am putut excesul de apa din haine, m-am scuturat ca un caine si m-am bucurat: folosesc o mascara excelenta, pentru ca nu aratam ca un panda ud ci doar ca un ud; slava domnului ca nu ma imbracasem in alb!! Plus, desigur, adrenalina si incantarea care decurg din orice intalnire cu Natura Dezlantuita. A intrat in top furtuni, direct pe locul al treilea. M-a lasat zambind, fericita.
  • prima plimbare cu poveste in zona Cismigiului, cu incantatoarea Anita Sterea.  O fetita i-a declarat la final, cu voce pitigaiata de fericire: "Nu vreti sa fiti profesoara mea de istorie??!!" Pentru ca eu nu-mi mai permit asemenea efuziuni si nici timp sa mai invat istoria cu profesor nu mai am, urmaresc toate plimbarile la care povesteste Anita. Imi plac si zonele, desigur (Cismigiul mai abitir ca toate, lasa ca ma fac eu uriasa si o sa locuiesc pe-acolo...), insa nu ar fi nici pe departe la fel daca nu ar fi prezenta calda, discreta, vesela si pasionata a Anitei. Bonus, e raraita usor insa incantator. Ne-a descoperit primul chiosc de ziare din Bucuresti, primul semafor, trotuarul plin cu fete de maritat, de mana cu tatii lor de vis-a-vis de Palatul Cercului Militar, gloria si agitatia palatului Universul si linistea maiestuoasa de pe strada Palatului Nuntiaturii Apostolice. Si ne-a povestit cum se ridica un circ faimos pe locul actual al Librariei Humanitas Cismigiu si-un iarmaroc nu mai putin cunoscut pe locul Primariei Bucuresti. In ziua de azi ar putea fi si invers. Nu?
  • noaptea de filme in aer liber, cu ochii la povesti concentrate si uneori sus pe cer, dupa stele, in Gradina Botanica. In companie placuta si cosy. Am invatat si-o prostie, incepe asa: "uite luna, uite carul". Continuarea nu o spun, ca o stiti si voi si nu-mi sade bine.
  • masa cu Iepurele, intr-un loc frumos, delicios. Am stat de vorba in tihna, am mancat inceeeet, am depanat amintiri, am filozofat putin pe tema industriei muzicale romanesti, l-am spionat pe un domn interesant care a venit, a luat o masa lejera, a baut o bere si-apoi s-a pus pe citit. Ne-a placut ca avea un chip mobil, ca de geaman: tot ce citea i se reflecta in expresii, zambea, radea, se incrunta, se indoia cu o spranceana ridicata. In plus, a si comandat ce comandase Iepurele, cei mai buni si lejeri dovlecei umpluti. La mine n-o sa vedeti mancare lejera, cred ca intr-o viata anterioara am fost o taranca grasa, frusta, primitiva. Dealtfel cred ca de-asta si detest aranjamentele somptuoase din restaurante si farfuriile alea mari, goale, pictate impresionist cu sosuri.
  • am avut cea mai frumoasa zi de nastere. Universul a vrut sa am multe de invatat despre mine in acea zi, ca sa-mi fiu si mai clara.
  • am primit si mi-am cumparat multe carti, printre care un volum mi-nu-nat cu operele lui Caragiale.
  • seara cu ceai, fete si povesti frumoase, de suflete apropiate, in gradina de basm de la InfiniTea.
  • am descoperit ca mama zice oricarei inghetate la cutie mare "tort de inghetata". Pentru ea, o inghetata la cutie este TORT. Pentru noi, muritorii, este doar o cutie cu inghetata. Cred ca mama se bucura mai mult cand o termina pe toata :D A mancat un tort intreg doar! Mi-am propus sa zic si eu la fel.
  • Alina "chiocciola" mi-a facut cel mai frumos colier rosu. Am rugat-o doar sa-mi adapteze putin unul, sa-l faca mai lung. Si ea a stat, s-a uitat la mine, m-a VAZUT si mi-a adus inapoi un colier pe care mi l-as fi facut eu daca as fi fost indemanatica. Zau daca nu scrie pe el Da-ni-e-la. E rosu, frumos-foc, minunat, e delicat pe alocuri, puternic pe alte alocuri, are organza, poate fi in mai multe feluri. Il port cu incantare extrema si-i imaginez deja o bratara verisoara ;) 
  • si-au mai fost, da' le mai povestim si fata in fata, cand ne-om vedea. Sper ca si la voi ciresarul a fost minunat!

No comments: