Monday, June 30, 2014

Bulinute de ciresar

Ciresarul e o luna adorabila. Mi-ar fi placut sa scriu mai mult in ea, insa am trait-o din belsug si asta a fost destul de bine. Sa vedem, cu bulinuta de la capat, ce frumos a fost in ciresarul asta:

  • am mancat tone de cirese. Pietroase, mari si intunecate; galbene si cu o nota de amar; roz-rosii, mici si dulci; impartite cu multi oameni sau doar cu Iepurele; mancate nespalate sau inca cu picuri de apa. Mi-am pus cercei din cirese la urechi si-am umblat asa pe strada. Am mancat prima cireasa de pe tort / inghetata, pe aia adevarata, nu doar pe cea metaforica. See you next year, adorabilelor ce sunteti. La anul va prind la inghesuiala si va bag la borcanul cu gem, o sa vedeti, o sa fie bine si acolo.
  • am mirosit prima adiere cu tei la festivalul Femei pe Matasari. Bonus, aveam si cercei de cirese la urechi si m-am intalnit si cu Cea mai Dragalasa Fetita. De atunci mi-a tot mers bine: am avut parte de un cvasi-perpetuu dezmat olfactiv cu tei.
  • plimbarile pe sub tei, dupa ploaie: lipicioase insa atat de parfumate! Ca o tura pe marginea buzei unei cani cu ceai de tei.
  • furtuna de cinci minute dintr-o inserare de iunie, care m-a prins exact pe drumul de la tramvai la metrou. Ploua mult si furios, rece. N-aveam cum sa ma protejez cu nimic. Tenisii s-au inundat instant, degetele faceau fleosc-fleosc in ei. Fusta lunga din in mi se lipea, grea si imbibata, de genunchi, pulpe, glezne si alte parti mai rotunde si carnoase pe care nu o sa le detaliem aici. Tricoul era ud, sacoul in culoarea mentei la fel. Din breton curgeau suvoaie mici, care alunecau mai la vale si se uneau cu picaturile de sus, din cer. Am ajuns la gura de metrou uda toata si barem daca vazusem vreun tip misto... Niet, totul era pustiu, oamenii se ascundeau sub copertinele magazinelor, in intranduri si scari de bloc. M-am oprit intr-un colt mai ferit, mi-am stors cum am putut excesul de apa din haine, m-am scuturat ca un caine si m-am bucurat: folosesc o mascara excelenta, pentru ca nu aratam ca un panda ud ci doar ca un ud; slava domnului ca nu ma imbracasem in alb!! Plus, desigur, adrenalina si incantarea care decurg din orice intalnire cu Natura Dezlantuita. A intrat in top furtuni, direct pe locul al treilea. M-a lasat zambind, fericita.
  • prima plimbare cu poveste in zona Cismigiului, cu incantatoarea Anita Sterea.  O fetita i-a declarat la final, cu voce pitigaiata de fericire: "Nu vreti sa fiti profesoara mea de istorie??!!" Pentru ca eu nu-mi mai permit asemenea efuziuni si nici timp sa mai invat istoria cu profesor nu mai am, urmaresc toate plimbarile la care povesteste Anita. Imi plac si zonele, desigur (Cismigiul mai abitir ca toate, lasa ca ma fac eu uriasa si o sa locuiesc pe-acolo...), insa nu ar fi nici pe departe la fel daca nu ar fi prezenta calda, discreta, vesela si pasionata a Anitei. Bonus, e raraita usor insa incantator. Ne-a descoperit primul chiosc de ziare din Bucuresti, primul semafor, trotuarul plin cu fete de maritat, de mana cu tatii lor de vis-a-vis de Palatul Cercului Militar, gloria si agitatia palatului Universul si linistea maiestuoasa de pe strada Palatului Nuntiaturii Apostolice. Si ne-a povestit cum se ridica un circ faimos pe locul actual al Librariei Humanitas Cismigiu si-un iarmaroc nu mai putin cunoscut pe locul Primariei Bucuresti. In ziua de azi ar putea fi si invers. Nu?
  • noaptea de filme in aer liber, cu ochii la povesti concentrate si uneori sus pe cer, dupa stele, in Gradina Botanica. In companie placuta si cosy. Am invatat si-o prostie, incepe asa: "uite luna, uite carul". Continuarea nu o spun, ca o stiti si voi si nu-mi sade bine.
  • masa cu Iepurele, intr-un loc frumos, delicios. Am stat de vorba in tihna, am mancat inceeeet, am depanat amintiri, am filozofat putin pe tema industriei muzicale romanesti, l-am spionat pe un domn interesant care a venit, a luat o masa lejera, a baut o bere si-apoi s-a pus pe citit. Ne-a placut ca avea un chip mobil, ca de geaman: tot ce citea i se reflecta in expresii, zambea, radea, se incrunta, se indoia cu o spranceana ridicata. In plus, a si comandat ce comandase Iepurele, cei mai buni si lejeri dovlecei umpluti. La mine n-o sa vedeti mancare lejera, cred ca intr-o viata anterioara am fost o taranca grasa, frusta, primitiva. Dealtfel cred ca de-asta si detest aranjamentele somptuoase din restaurante si farfuriile alea mari, goale, pictate impresionist cu sosuri.
  • am avut cea mai frumoasa zi de nastere. Universul a vrut sa am multe de invatat despre mine in acea zi, ca sa-mi fiu si mai clara.
  • am primit si mi-am cumparat multe carti, printre care un volum mi-nu-nat cu operele lui Caragiale.
  • seara cu ceai, fete si povesti frumoase, de suflete apropiate, in gradina de basm de la InfiniTea.
  • am descoperit ca mama zice oricarei inghetate la cutie mare "tort de inghetata". Pentru ea, o inghetata la cutie este TORT. Pentru noi, muritorii, este doar o cutie cu inghetata. Cred ca mama se bucura mai mult cand o termina pe toata :D A mancat un tort intreg doar! Mi-am propus sa zic si eu la fel.
  • Alina "chiocciola" mi-a facut cel mai frumos colier rosu. Am rugat-o doar sa-mi adapteze putin unul, sa-l faca mai lung. Si ea a stat, s-a uitat la mine, m-a VAZUT si mi-a adus inapoi un colier pe care mi l-as fi facut eu daca as fi fost indemanatica. Zau daca nu scrie pe el Da-ni-e-la. E rosu, frumos-foc, minunat, e delicat pe alocuri, puternic pe alte alocuri, are organza, poate fi in mai multe feluri. Il port cu incantare extrema si-i imaginez deja o bratara verisoara ;) 
  • si-au mai fost, da' le mai povestim si fata in fata, cand ne-om vedea. Sper ca si la voi ciresarul a fost minunat!

Tuesday, June 17, 2014

Enjoy the silence

Tacerea e buna. In training, de exemplu, desi trancani toaaaaata ziua si iti epuizezi ratia de cuvinte pe ziua respectiva si apoi ai prefera sa nu mai zici nimic pana dimineata urmatoare, tacerea ta iti aduce raspunsurile lor, contributia lor.

Tacerea iti aduce invatare si intelepciune, ca auzi, procesezi si  intelegi mai multe. De unde, probabil, si expresia ca daca taceai filozof ramaneai ;)

Tacerea aduce liniste, spatiu si timp. In liniste se poate procesa mai eficient, in spatiu se poate creste mai drept si mai sanatos, in timp straturile din mintea si sufletul nostru se aseaza mai curat si mai bine.

Majoritatea noastra nu tace, vorbeste in exces, spune vrute si nevrute, spune prostii si aberatii pe care altii nu le taxeaza de jena, clevesteste despre altii (bine-ar fi daca de bine...), isi exprima absolut toate parerile, simte o presiune teribila de a umple absolut fiecare clipa cu sunetul vocii personale.

Din ego excesiv umflat? Desigur. Sa stie oricine are urechi de auzit ce am facut noi peste weekend, ce am mancat, ce ne-am mai luat, ce a mai facut pisoiul, cine ne-a mai complimentat. Sa mai primim un rand de laude, ca suntem nesatui si greu se umple stomacul nostru responsabil de stima de sine.

Din anxietate? Oh, da! Daca el / ea nu vorbeste, desigur ca e ceva in dez-ordine cu mine si ma agit ca un pepsi pe interior si dau pe dinafara o spuma de vorbe aiurea, fara de care universul isi vedea linistit de treaba in continuare. Daca mai mult tac, ce-o sa zica ceilalti? Ca nu sunt suficient de politicos / educat / destept sa fac conversatie? Ca nu am pareri, fereasca sfantul?

Ca sa le aratam clar celorlalti cat suntem noi de speciali, rari, destepti si intelepti? Oh, mais biensur! Cu totii cunoastem cate-un om de-asta. Ne umple desaga cu sfaturi despre cum sa ne gestionam relatia cu sora, desi ea n-are una. Ne lamureste de ce casnicia noastra nu e cea mai fericita, desi el nu poate nici mentine relatii de-un an. Ne tot da idei de cum sa ne gasim un job, caci ne presupune usor ill equipped prin partile esentiale. Monologheaza despre subiecte inalte, aduce in discutie si propriul IQ mult superior majoritatii.
-sursa foto-

Desigur, sa avem in vedere doua treb'soare.

Primo, unii suntem extroverti si ne incarcam bateriile din interactiunea cu ceilalti iar cea mai la indemana interactiune tot vorbitul ramane; altii suntem introverti si ne incarcam bateriile din interior, din liniste, din solitudine; altii, sa fim intelesi, suntem histrionici, avem nevoie de public by default, chiar in baie ne-ar prinde bine un set de thunderous applause despre maiestria cu care ne spalam pe dinti. Eu sunt introverta, nu neaparat mandra cat resemnata. As prefera sa nu sustin mai mult de doua-trei randuri de priviri indreptate asupra mea si as prefera si sa nu fiu tema de discutie, nici macar pentru calitatile mele. La nevoie, pot sa ma prefac a fi mai putin introverta, doar ca zisele baterii se golesc mai repede si necesita mult mai multa liniste si solitudine ulterioare spre a fi umplute. Pot sa fiu public pentru un histrionic, insa o sa prefer sa-l vad 'mai rarut, ca-i mai dragut' si ma stoarce de energie.

Secundo, exista persoane care sunt tacute /  timide intr-un fel atat de creepy incat te simti prost si nelalocul tau chiar ca introvert. Culmea, unii dintre ei se imprietenesc / imperecheaza cu extroverti obositori :D

Dincolo de asta, tacerea e buna. Omul care tace si se uita in gol de cele mai multe ori se gandeste, isi imagineaza, isi face planuri. In grupuri, sa stiti ca ala care sta pe margine si urmareste tot se distreaza foarte bine observand toate subtilitatile, motivatiile, gesturile. Daca o sa-l priviti cu atentie, o sa-l vedeti zambind pe sub mustata ~_~

Momentele memorabile se petrec adesea pe fundal de liniste si tacere. Sa ne generam mai des fundalul necesar.

Monday, June 16, 2014

Iunii

Un (dez)avantaj major al blogului este ca ce ai pus in el, acolo ramane. Peste x ani, tu sau altcineva o sa citesti / citeasca si, de cele mai multe ori, o sa te gasesti / gaseasca de un ridicol de-ala care il face sa se jeneze pe cel care il observa, de rusinea celui care a scris. Avantajul e pastrarea memoriei, dez-ul e faptul ca tu nu mai esti la fel, insa ai lasat o urma de nesters al felului mai putin in care ai fost candva.

Acestea fiind zise si introvertirea mea extrema these days (de unde si pofta mica de scris), te invit la o retrospectiva a minunatelor luni iunii A.N. (anno naivi, sa fie clar). Minunate luni, nu doar pentru ca tind sa contina inceputul vacantelor, ciresele, primele inghetate, teii si ziua mea. Mai mult pentru ca plimbarile de noapte sunt atat de frumoase in iunie! E cald, ne imbracam in texturi fine, usoare, care zburatacesc in vant; e intuneric si ne simtim mai putin expusi si mai mult curajosi cand ne povestim una-alta; mancam siruri de inghetate sau perechi de cercei din cirese in mirosul de tei.

2007, despre lene si despre inghetate ideale. Ambele inca valabile. Unii nu invata deloc, domn'e!
2008, despre prea putina liniste din relatiile intre oameni si promisiunea celui mai bun an. Yet :)
2009, cu bucurii minuscuriase si iubiri mici-mici.
2010, cantece si indragosteli pe de o parte si trei intrebari foarte importante pe de alta.
2011,  bulinute fericite, casse-tete cu oameni si sufletele lor cu foame de sens.
2012, despre recomandarile fericite de carti and yet more bulinute.
2013,  recomandari de turn me on si recomandari de laude din belsug.

A se consuma alaturi de generoase portii de inghetata si / sau cirese. Enjoy ;)

Sunday, June 15, 2014

Ancora de liniste

Sunt unii oameni proaspeti ca un parau de munte si linistiti ca un lac. In acelasi timp. Te energizeaza sa-i vezi, asa bine facuti (si facuti bine, bravo lor si cui i-a ajutat la constructie), puternici, statornici, de parca nimic nu i-ar darama. Te linistesc pacea lor si imensa tarie interioara pe care mai mult o ghicesti, ei obisnuiesc sa fie tacuti si sa zboare under the radar.

Am primit premiu de la divinitate o intalnire cu un astfel de om vineri dimineata. Eram agitata si plina de ganduri negre ca smoala, ca taciunele, ca cenusa, ca pisicile negre, ca death-metal-ul. Si mi-era cald si-mi doream sa fiu si eu, macar pe moment, o pisi in culori pastel si pe suprafete foaaarte mici, if you catch my drift. Neaaaah, eu ma acopar de parca as fi nevasta de wahhabi, n-ai sa vezi, insa dorinta exista.

A. purta un tricou de un albastru foarte proaspat, era his usual self, calm, linistit, domol si foarte puternic. Mi-a ascultat cu un zambet revarsarea de ingrijorari si ganduri meschine si a vorbit putin si la obiect, pe un ton grijuliu, protector, cu o nota de usor amuzament. Cand am coborat, aveam sufletul incredibil de mult mai usor :) In urmatorii 200 de metri ar fi putut sa si zboare daca nu-l tineam bine. Sufletul, adicatelea.

Am o teorie si o explic si eu cui are urechi de auzit, ca sunt tare mandra de ea: unii oameni au experienta mai multor vieti. De-aia sunt buni, blanzi, eleganti, calmi, neagitati, lipsiti de anxietatile si meschinariile celor cu o singura viata la activ: asta de-acum. Eu ma numar printre amaratii care au apucat si ei o viata de om dupa foarte multe de sobolan. De-aia, cred eu, mi-e atat de greu uneori, de-aia ma simt atat de incompetenta, atat de agitata uneori, atat de nemeritanda de toate lucrurile bune pe care le am.

Altii, in schimb, iar A. este unul dintre ei, se afla in vietile de perfectionare: inca putin si-o sa intre intr-un soi de panteon al celor alesi. Sunt convinsa ca ai si tu oameni de-astia prin preajma: aia care zici ca nu sunt oameni adevarati ci ingeri / supraoameni, altfel nu se explica  de unde atata pace, atat calm, atata bunatate si atata intelepciune. Si atat bun-gust desigur: after all, he was wearing something blue :P

Mirata fiind de efectul lui atat de rapid si eficient asupra starii mele proaste, am hotarat sa mi-l iau drept ancora: cand o sa ma mai simt asa, o sa-l vizualizez, albastru, calm, zambitor, spunandu-mi sa ma detasez. Ma bazez pe tine ca nu o sa spui nimanui, da? Ma indoiesc cum ca sotiei lui i-ar placea ca sotul sa-i fi ajuns material de vizualizari intru linistirea sufletelor agitate ;)

Saturday, June 14, 2014

Basmul in desfasurare

Ma uit la ei pe furis si ma intreb: cine o sa castige dintre ei doi?

Ea e mica, adorabila, foarte frumoasa, cu niste trasaturi fine si o piele incredibila. Putin timida, isteata si cu mult potential de a deveni o femeie incredibila cand mai creste. Daca nu se lasa dusa de valul frumusetii ei si are grija sa se construiasca, that is. Pare sa aiba un suflet bun si generos si sta bine la social skills, are darul de a-i aduna pe oameni. Are si toate neajunsurile varstei: e foarte incantata cand i se acorda atentie, atat de incantata incat bag mana in foc ca activitatea din prefrontali scade periculos :P ; cred ca o poti atrage cu mare usurinta in jocuri  mentale si sa o invingi cu experienta care ei ii lipseste. All in all, este o minune de tanara femeie.

El e smecher, pas mal du tout insa pe genul mai slim decat imi place mie. Aparent foarte sigur pe el (stim noi cum sta treaba cu oamenii de felul asta...), rade de ceilalti, e rautacios si foarte mandru in superioritatea lui. Face observatii /  comentarii fara a se gandi prea mult la demnitatea celorlalti si pare a se crede un soi de buric teribil de important. Sa nu fiu doar negativa in descrierea lui: are ochi frumosi, un fel de miere amestecata cu ciocolata; si-o voce de-aia despre care obisnuiesc eu sa spun ca mi-ar putea recita si manuale de utilizare a masinii de spalat si tot mi-ar placea. Pe scurt, genul cu care nu vrei sa ai de-a face prea de-aproape.

Desigur, povestea este clasica si veche de cand lumea: boy likes girl, girl cred ca si ea likes boy. Twist-ul modern: niciunul nu e foarte sigur :) El foloseste doar jumatate din arsenalul pe care il are la dispozitie genul lui de barbat, mi-e greu sa-l inteleg, prada merita tot arsenalul si inca putin pe deasupra; ea se amuza insa pare a sti ca nu trebuie sa-l ia (prea) in serios. Ce se mai vede pe ea insa ca-l placeeee...

Mie mi se pare fascinant sa-i urmaresc, atat dpdv filogenetic cat si ontogenetic. I am biased, but of course, ma bucur de fiecare data cand ea ii da o replica iute, jap-jap peste bot. You go girl :P  In acelasi timp, pentru ca am experienta de toata viata in a sustine simultan doua lucruri care se bat cap in cap, ma bucur si cand observ ca el pare a fi, treptat, mai putin lipsit de respect si mai natural in demersurile lui seductive.
-sursa foto-

Ca si cand m-as uita la o telenovela doar ca la una live, adevarul este ca astept cu sufletul la gura ca ea, cu frumusetea, prospetimea si blandetea ei sa-l faca pe el sa capituleze si sa devina un om bun si toata lumea sa traiasca fericita pana la adanci batraneti :D

Sper ca dupa o curte lunga si plina de convorbiri, discutii, sms-uri, clip-uri cu substrat postate pe grup, pahare de vin, iesiri, whatsapp-uri si priviri pe sub gene sa se ajunga la un final fericit pentru noi trei, ei si subsemnata, observator-analizator extraordinaire. Asta e, n-avem ce face, basmele au fost implantate foarte adanc si temeinic in noi acum multa vreme, odata ca niciodata, intr-o imparatie indepartata.

Sunday, June 1, 2014

Gradinitista

-sursa foto-
Mi-am auzit de curand vocea inregistrata. Vezi titlu. Parca as fi o copilita care se bataie in scaun, da din picioarele cu sosetute cu dantela si isi ruleaza marginea rochiei cu ursuleti.

Teribil. De 1 Iunie nu e neaparat rau, mai nasol cu restul zilelor din an. Si-s multe.

Am o octava de dat pe gratis, cine o vrea? Si mai ales, ce-as putea sa fac sa am si eu voce de adult serios? Serios intreb. Cat de serios poate cineva cu vocea mea.