Friday, May 30, 2014

Hotarat

Acum doua zile ma intorceam acasa, ca orice vietate care, la ceas de seara, se retrage in vizuina. Beam apa, ca era tare cald. Din mers beam apa, asa inteleg eu sa fac multitasking :P

Cand am coborat ochii, odata cu sticla, am zarit o alta vietate, una sesizabil mai mica si mai rotunda decat mine. Era un arici. Cu pasi mici si iuti traversa strada, din gradina din dreapta in gradina mult mai mare din stanga. Mi-a placut de el. Cu capul inainte (la arici, sa fim intelesi, e foarte greu spre imposibil sa faca altfel), aplecat si cu un aer hotarat, mergea si el spre casa.

Am facut si eu o bucla mica-mica si l-am urmarit. A ocolit canalul colector, o roata de masina, a taiat intr-o diagonala aproape perfecta spatiul de sub masina, a iesit pe langa roata din diagonala si a intrat in iarba. Netulburat de vibratiile solului date de curiozitatea mea, a marsaluit la fel de hotarat si prin iarba, pana nu l-am mai zarit.
-sursa foto-

Mi-a placut ca se ducea acasa ca si cand ar fi avut ceva important de facut. Majoritatea noastra, a vietatilor mai mari, merge acasa ca la hotel. Acasa e doar un loc de tranzit, ca o gara sau ca o statie de benzina. Ni se pare ca toate lucrurile misto sunt afara din casa. Cand de fapt ele ies din noi, oriunde am fi. Si daca nu ies si acasa e pentru ca puncte puncte; afara sunt doar reflexii ale mediului inconjurator. E bine sa fim constienti de asta.

Mi-a mai placut si hotararea, in felul ala putea ajunge si peste zeci de gradini. Putea traversa si strazi cu trafic. Putea opri si masini. Putea ajunge oriunde isi doresc aricii sa ajunga, oricare ar fi paradisul lor.

Mi-a placut poezia din toata intamplarea: la ceas de seara, intr-un oras mare, un arici rotund trece strada cu treaba importanta. E liniste, e puf de plop peste tot, nicio tipenie de om pe strada; doar o vietate sesizabil mai mare sta si se hlizeste usor stupid la un arici care trece strada. Si se mira de el.

No comments: