Saturday, April 26, 2014

Programul de revelion primavaratic al blognaiv

Sunt genul care really enjoys the silence, asa ca zilele asta n-am mai nimic de zis si nu zic nimic. Nici nu scriu pe-aici, insa asta ma face sa ma simt putin vinovata.

Iaca the easy way out pentru mine, inspirata cumva din programul de revelion al TVR, care recicleaza in mileniul actual cuplete si momente comice din mileniul trecut. Asadar, sa ne amintim impreuna de:

Filmuletul cu picioare misto, din aprilie 2008;
Save to disk. Yes., din mai 2008;
Apucaturi si pupaturi, in august 2008. Chill, mai mult titlul e de ea ;) ;
Cartile in transhumanta, in septembrie 2009. Si, desigur, chiar si in prezent. Cred ca, de fapt, imi place sa vad carti in fiece coltisor.
Cum incepe totul, in octombrie 2009
Intelepciuni de la Winnie the Pooh, in iulie 2010

Friday, April 11, 2014

Ani si ani

Eu, una, desi am depasit putintel varsta de 28 de ani si am in plan sa glumesc cu toti curiosii care ma intreaba cati ani am spunandu-le ca 28 si anul asta, abia astept sa:

1- fiu bunica. Daca da Domnul. Cred ca as fi o bunica grozava. Din acelea cu par alb, coc prins cu ace de par, ochelari rotunzi, fusta lunga si ampla, parfum de lavanda, casa cu pisici si bucatarie mereu cu placinta aburinda. O bunica pastratoare de secrete, confidenta, intelegatoare si incurajatoare, care strecoara bani de buzunar la plecare si isi pune casa la bataie pentru petreceri de tineri si ea se retrage cuminte si zambitoare intr-o camaruta, cu tot cu pisicile. Iar in ultimii ani ai vietii isi daruieste, treptat, aniversare cu aniversare, colectia de bijuterii nepoatelor.

2- implinesc 40 de ani. Desi femeile de varsta asta pe care le stiu eu mai indeaproape arata de 30 si au suflet de 25, cumva eu asociez aceasta etapa de viata cu o molcomire generalizata, o asezare si-o domolire care iti permit sa le spui celor din jur "iubito" si "draga mea / dragul meu" si sa suni natural, grijuliu, aproape parintesc. Cat timp doamnele materne din comert inca imi mai spun "fetito" si "puisor" as fi usor ridicola sa-i dragalesc eu pe altii :D

Thursday, April 10, 2014

Newslettehrrr

De fiecare data cand primesc si citesc newsletter-ul de dezvoltare personala si profesionala The Hunger, vocea interna cu care il citesc este raraita. Ca Monica ^-^

Wednesday, April 9, 2014

A cuprinde

Elena foloseste o romana usor neobisnuita. Spune multe dragalasenii si eu le tot notez, sa nu uit.

Zilele astea mi-a povestit ceva si a folosit "a cuprinde" in loc de "a imbratisa". M-am gandit si m-am mirat de asa vorba frumoasa despre una dintre activitatile mele favorite de facut in doi.

In a cuprinde e multa grija, e protectie, e iubire. Si acceptare. Cand o cana cuprinde o cantitate de ceai, o primeste pe toata, asa cum e. Faina intra in copturi "cat cuprinde", copturile nu-i pun limite, nu-i spun "noi atata putem, ne pare rau, restul al'dat'". In cuprinsul cartilor intra toata povestea. In paturile cuprinzatoare ai loc sa te rostogolesti cat vrei, ca incapi.

-sursa adorabilei foto-


In imbratisari, desi cele de calitatea intai sunt stranse-stranse, ai loc cat vrei, ele sunt cuprinzatoare de tine cu totul. Sa ne cuprindem mai des oamenii dragi, zic: >:D<

Tuesday, April 8, 2014

Metro-curiozitatea

Iaca, am ajuns si la aceasta perversiune sufleteasca: candva zilele astea o sa ies la un soi de date cu un metrosexual, din curiozitate jurnalistica. Am acceptat pentru ca ma rod multe intrebari despre acesti domni ingrijiti, frumusei, ferchezuiti. Desigur, si pentru ca ma dau in vant dupa oamenii frumosi, de orice gen ar fi ei. Cum zicea si poetul, a thing of beauty is a joy forever. Cu atat mai mult daca e vorba despre a human of beauty ;)

Pun pariu ca se da cu lac pe unghii mai bine decat mine. La sprancene, asaaaa, la o prima vedere, pare remiza, plus ca eu sunt diy iar el sigur merge la salon. Deci castig eu.

Zilele astea, pana ma suna le metro, incropesc o lista cu intrebari pe care am de gand sa le strecor subtil in conversatie. Ma rog, cat de subtil pot eu, adica usor de-a dreptul. Merge la salon? La salon de barbati sau la salon de femei? Cat costa un... epilat pectoral? Are si el probleme cu firele care cresc sub piele? Foloseste lotiuni parfumate sau uleiuri naturale? I s-a intamplat sa iasa cu tipe mai putin ingrijite decat el? Ce-a gandit atunci? Isi face si pedichiura? Ce mananca? Ce citeste? Cumpara glossies pentru domni? Foloseste balsam de buze? Isi face peeling-uri? Dar masti, masti isi pune? Acasa sau la salon?

Rationalizand, poate nu-i chiar asa pervers sa iesi cu cineva de curiozitate, fie ea si usor jurnalistica. E doar un aspect al curiozitatii care ne mana in a-l cunoaste pe celalalt. Vrem sa aflam ce-l misca, cum ii e viata, ce face, ce face cand. Uneori cu scopul de a-l iubi pe mai tarziu, alteori pur si simplu.

E ca si cum ai citi fictiune: capeti acces mai mult sau mai putin limitat la o alta viata si te imbogatesti. Ca tu ai doar una, si aia de femeie diy-slightly hippie si te intrebi cum ar fi sa fii un tip metrosexual cu dinti impecabili si albi si un nume asa rar.

In virtutea argumentului ridicol de mai sus, I should date more people of both genders :P Cine se ofera voluntar?

Monday, April 7, 2014

Insula

Bat la usa inainte sa intru intr-o incapere, de fiecare data, uneori spre disperarea celor din incaperea respectiva, care sunt de parere ca daca ne batem mai mult sau mai putin pe burta nu mai e cazul sa ne batem si pe usa.

-sursa foto-
Batusem la usa ca sa intru dupa niste prosoape, pe care le tin in dulapul din camera in care o gazduisem pe ea. Si dupa maxim cinci minuti am intrat fara sa mai bat. Privirea mea nici nu trecuse bine de proiectia dulapului cand am zarit-o ridicandu-se din genunchi. Dupa inca un pas, i-am zarit si mainile: isi facea o cruce, cu privirea in jos.

Am incremenit, desi mintea ma indemna sa ma dau inapoi, eventual in marsarier. Inafara de D. si de mama cand eram eu mica, nu am mai vazut pe nimeni cand se ruga.

Mi-a parut si rau, ca am intrerupt un moment in care se face sa fii singur. Mi-a parut si bine, ca am iesit cu inima batandu-mi nitel mai cu spor si cu mirare in minte, cam ca atunci cand imi umplu ore cu frumos in fata unor tablouri.

Iar azi de dimineata* m-am trezit devreme ca sa o conduc la biserica. Esuasem in a-i explica cu claritate pe unde vine biserica asta in cartierul nostru adorabil insa cu stradute incalcite. Am lasat-o la poarta bisericii, dupa ce i-am aranjat bretonul bosumflat de esarfa cu care si-a acoperit capul. Si m-am uitat dupa ea, cum mergea in pas vioi, cu esarfa cu buline verzi si fusta smarald. In general se imbraca in pantaloni, banuiesc ca la biserica femeile trebuie sa mearga in fusta sau rochie. O sa o intreb.

Apoi m-am indepartat, cumva mandra de mine, ca o condusesem. Macar un doi la suta mi se pune si mie, nu? Doi la suta e cam ca firul de ceapa din Marele Inchizitor.

Si m-am gandit. Cum devine treaba cu sacrul la oameni, cat de adanca e foamea asta de sacru si de sens in noi. Cat de rari si pretiosi sunt oamenii ca ea. Cata liniste, claritate si pace are in suflet. Cum i se vad toate lucrurile astea frumoase in ochi. Cu cata gratie stie ea sa ia lucrurile asa cum vin, fie ele grozave, bune, neutre, rele, dezastruoase. Cat de mult bine si frumos aduce in vietile celor de langa ea si cat de putin se plange, isi plange de mila, se vaita, vorbeste sau barfeste despre altii. Cat de putin dramatica si laudaroasa si histrionica este. O raritate printre femeile pe care le stiu eu, care, probabil pentru ca cine se aseamana se si aduna, mai toate simt nevoia sa se alinte pana la dumnezeu (asta e un fel de pun, right? ;) ), fiind convinse ca asta inseamna sa fii femeie: sa te pisicesti si sa te printesesti.

Ea imi intareste nespus credinta ca a fi femeie inseamna a fi o insula. De sacru, de bunatate, de calm si liniste, de bucurie mica si simpla, de viata buna, de bucurie. Insula care ofera celor din jur, care nu ii incarca negativ, care nu se incarca pe sine negativ, in primul rand.

Desigur, aceasta baza de feminin se poate condimenta, dupa gust. Insa as vrea sa vad omul pe care il satisface o masa doar din condimente si prafuri (in ochi), fara miez.

*adica ieri, dimanche ;)