Sunday, March 9, 2014

Parul ei lung si intunecat, cu stele

Ieri am plecat intr-o mica aventura cu Iepurele, sa o conducem pe M. la masina. Pe drum, Iepurele extrovert si histrionic-in-denial, cu viata sociala expansiva, m-a parasit pentru cineva mai amuzant si mai interesant, plus noul film al domnului Caranfil. Vai di mini, ci viata griea au introvertii, nici nu-ti poviestesc :P

La metrou la Unirii, pe peron, am avut astfel ocazia sa observ inca o scena din categoria (in continua expansiune) 'fotografii pe care nu o sa le fac niciodata, pentru ca nu sunt pe faza si nici nu m-as pricepe deloc'.

Pe scaune, lasand sa treaca metrouri pentru a mai prinde niste minute impreuna, el si ea, putin trecuti de adolescenta. Nu stiu daca ea era frumoasa, nu i-am vazut chipul de unde stateam eu. Avea insa bun gust (un paltonas cambrat, dintr-un material deloc ieftin si intr-o nuanta placuta de rosu and we all know how hard is that to find) si era sanatoasa (par lung, stralucitor, sanatos, fara semne de ingrijire si bibilire excesive), plus ca el radea amuzat, as zice ca sigur era macar draguta si interesanta.

Parul ei lung, brunet, aproape de asiatica, arata si asa demn de fotografiat cum contrasta cu rosul stofei si cum stralucea a sanatate. Din spatele coloanei, ma uitam si zambeam: iubesc jocurile de texturi si contraste. Apoi el si-a ridicat alunecand mana din talia ei si a oprit-o in cascada neagra de par matasos si drept. A cuibarit-o acolo putin, probabil savurand senzatia de mangaiere pe degete, pe spatele palmei. Si a inceput sa-si rasuceasca inele din suvitele ei brunete si lucioase. Si sa zambeasca, vizibil adorandu-i artificiile mental-verbale.

El invartea suvite, zambea, ea vorbea cu verva si eu stateam piezis dupa coloanele de marmura, nu-mi puteam desprinde privirea, hipnotizata de spectacolul culorilor, al pielii pe care mi-o imaginam fierband de exces de placere tactila, al luciului din parul ei minunat. Nu stiu cate minute au trecut cand, intr-un final, el si-a invartit brusc o suvita groasa si lucioasa in jurul incheieturii si a ramas asa, captiv si nemiscat in cascada de keratina.

M-am fortat sa-mi desprind privirea, m-am sprijinit cu spatele de coloana de marmura si am inspirat adanc. Mda, nu stiu daca de fotografie ar fi fost toata scena asta. Cum sa pui atata tactil intr-o singura imagine. Poate de scurt-metraj intens, atat de senzorial si senzual, care sa-ti creasca usor pulsul.

Uite, si de-aia iubim cu totii femeile ;)

No comments: