Monday, March 31, 2014

Bulinute de martie

Imi plac tare mult lunile lungi. Macar 31 de zile sa aiba si eu ma bucur si topai incantata: cate o sa mai fac luna asta, asa lunga! Asa si cu martie asta. Ah, btw, stiati smecheria cu numaratul lunilor de 31 de zile pe pumnul strans? Cand strangi pumnul si se reliefeaza incheietura dintre falange si metacarpiene, lunile lungi (preferatele mele :P) sunt pe incheietura aceea si cele scurte pe mica depresiune dintre ele. Smecher, nu?

  • martie 2014, luna in care am facut o pasiune jenanta si teribila pentru Hugh Laurie. Si universul (ha-ha) a reactionat indemnandu-l sa includa in locatiile pentru turneul de anul asta si Bucurestiul.  Mi se pare foarte frumos sa fiu despagubita pentru orele in care fundul meu s-a aplatizat pe scaun, in fata maratoanelor de episoade din House MD. Ca o sa am mult de genuflexat sa-l aduc la normal. Pe fund, Laurie e deja perfect :P
  • un 8 martie minunat, doar noi trei, fetele. Cu tort si sampanie la micul dejun (ma rog, late brunch), cu exces de carbohidrati gustosi in seara precedenta, cu mama incantata de cadoul pe care i l-am luat. Cu poze, cu hlizit la scheciuri vechi cu Tom Macaragiul.
  • cofetaria Irina (hiper recomand!) face niste ecleruri cu ness fabulos de bune si am vrut foarte tare sa verificam ca intr-adevar asa este si nu au avut doar cateva zile in forma. Asa ca am extins mult zilele de sampling. Bine, foarte mult. Iar mini-eclerurile sunt si mai grozave pentru ca au mai multa glazura decat cele mari. Si, doar se stie, eu de fapt ma sacrific sa mananc eclerul de dragul glazurii.
  • imi place sa sterg geamurile. De primavara, de dupa perioada ploioasa, de lumina frumoasa, de orice ocazie. Iubesc claritatea in toate formele ei, inclusiv in forma de geamuri curate.
  • am rearanjat cartile pentru ca, intr-un final glorios, de 1 martie am desfacut bradul de carti de la Craciun. Adaug pe lista de meserii inexistente, total nepractice si deloc necesare pe cea de orchestrator de biblioteci si rafturi cu carti. Si, ca sa ma recomand, I work wonders with small spaces si aranjez cartile astfel incat sa reflecte, dintr-o privire, firea, idiosincraziile si interesele posesorului!
  • mai ales acum, pe final de luna, multe mese luate in balcon, pe prag, in mult, mult soare, cu ochii inchisi si cu uverturi de vrabii galagioase. Bliss. E complicat sa mesteci cand zambesti de oreja a oreja. Insa cred ca se vede amuzant.

-sursa foto-

Am si bulinute negative luna asta:
  • a trebuit sa renunt la concertul Hiromi, din motive de carantina;
  • m-am enervat ceva de la o treaba. M-a rugat un domn sa-i dau o mana de ajutor cu CV-ul si un proces de recrutare prin care a trecut. Apoi m-a batut la cap tot la cateva zile ca de ce nu il cauta, de ce nu ii raspund, oare a facut bine, oare face compania doi lei, oare au ceva cu el? Oare de ce nu a reusit? Cand sa stie daca a reusit sau nu? And so on. Dupa o serie de raspunsuri frumoase, elegante, cu detalii, cu scenarii, i-am spus-o: poate ca nu este persoana potrivita pentru pozitia respectiva, poate nu e a cultural fit in compania respectiva. Parca as fi turnat gaz pe un foc si-asa mare. Cum se poate? El? Care asa si pe dincolo si baga el mana in foc ca s-a descurcat excelent la interviu, ca i-a si luat piuitul de cateva ori recrutoarei. Ca sigur e compania de doi lei, de-aia nu-l suna. Ca poate postul era deja aranjat. Atunci de ce l-or mai fi deranjat pe el? Ai naibii de unique snowflakes ce suntem, ce mai, la atata ego, deja unique snowballs! Noi sa nu fim persoana potrivita pentru toata lumea? Ei, as, ca dam in foc de suparare numaidecat! Si nu este singurul context in care am intalnit genul asta de comportament imatur si care nu-si zareste limitele...Grow up, singura chestie al carei buric esti e propria ta persoana!

No comments: