Tuesday, February 18, 2014

Story of my life

Daca stam cuminti si atenti, cu urechile sufletului si mintii ciulite, o sa observam in viata noastra niste scenarii care se repeta.

Cateva exemple, intru lamurire: tatal nostru o paraseste pe mama noastra, in viata ni se intampla sa dispara din viata noastra prieteni sau cunoscuti ca magarul in ceata si sa nu ne mai raspunda la telefon macar, iubitul sau iubita vor sa ne despartim si sa fuga de langa noi, apoi ne trezim ca nici copiii, la batranete, nu au multe vorbe sa ne adreseze; tatal nu ne baga in seama, ne luam un sot care nu ne baga in seama, ne imprietenim cu oameni care au altele mai importante decat noi de facut; esuam in a ne face parintii mandri de noi, esuam in a lua bacul sau alt examen important, ratam relatii dezamagind iremediabil oameni, din cauza unei neglijente / nepasari ale noastre cineva drag pateste ceva rau; ne pierdem parintii, ne moare sotia de tanara, suntem singurul supravietuitor al unui accident aviatic. (OMG, the imagination on this here lady :P)

Fiecare scenariu contine o lectie de viata care continua sa apara in viata noastra pana cand ne-o insusim si o invatam.

Ei bine, zilele astea eu ma confrunt cu una dintre lectiile mele inca pe lista "de invatat". Obsesia.




In mod constant si periodic, cunosc cate un domn caruia nu reusesc sa ii explic suficient de clar ca nu imi trezeste interesul nici ca amic nici ca barbat. Domnul insista si eu glisez argumentativ pe linia de la subtilitate la brutalitate cand ii arat / vocalizez lipsa de interes. Imi e foarte greu si astfel de episoade ma golesc de energie pentru ca nu gasesc drumul corect: stiu ca trebuie sa fiu taioasa, ineleganta si chiar brutala cu cel care nu pricepe, ca sa priceapa macar ca nu vrea sa aiba de-a face cu o afurisita; in acelasi timp, stiu ca domnul are un suflet care trebuie sa fie pastrat in stare excelenta de functionare pe parcursul acestui proces pentru ca va mai avea nevoie de el de-a lungul vietii...

Asta nu se intampla pentru ca as fi eu vreo cosanzeana. Sunt genul de femeie despre care spui ca e "draguta", si asta pentru ca e inca tanara. Sau, si mai grav, "interesanta". Bref, sunt average ca atractivitate fizica. Ceea ce nu inseamna ca nu am multe alte calitati, doar ca nu sunt din cele imediat vizibile: se intampla frecvent, oamenii insuficient de atractivi simt aceasta presiune de a compensa. Asa si eu: sunt vesela, binedispusa, pozitiva, amuzanta, perceptiva, destul de isteata.

Asa ca ma intreb de ce mi se tot intampla si singurul raspuns la care ajung este ca sunt eu insami o fire obsesiva. Doar ca nu am atat de multa agresivitate ca barbatii, orgoliul e cat casa si nici atat de multa stima de sine nu am sa imi dea curajul sa ma duc si sa fac oferte de nerefuzat domnilor care se (mai) intampla sa imi placa. Plus ca pricep repede: daca nu cand placutul e reciproc, macar cand nu este :D

Fac obsesii legate de mancare, muzica, am carti pe care le citesc obsesiv, haine pe care le-as purta si in pat daca nu s-ar ciufuli. Am 96 de  postari pe blog in categoria obsessive. Am insistat si eu mai mult decat ar fi fost cazul pentru o lady la cate un domn care mi-a placut.

Mai am si-o bucatica mica de raspuns: se pare ca sunt o caldare numai buna pentru proiectiile animei, pentru ca asa m-a facut mama pe mine, un sfinx distant care trezeste curiozitati ce se cer urgent satisfacute.

Pas de rezolva asta, femeie! Daca stai cuminte, atenta si ciulita toata, gasesti doar problema, nu si solutia. Cert e ca atunci cand o sa rezolv problema obsesivitatii in ceea ce ma priveste o sa dau o petrecere mare-mare.

Domnii respectivi nu vor fi invitati, bineinteles. PS: love the song, am obsessed with song ;)

3 comments:

Magarul de Aur said...

Ce eleganta, ce grija? Da cu el de pamant conotativ vorbind, imi ofer serviciile de persuasiune. Cred ca barbatii sunt mai convingatori cand vine vorba de asa ceva.

Toate domnisoarele in distress sa apeleze la mine ;)

Dănu said...

>:D< Multumesc frumos, am notat si-o sa apelez daca mai e nevoie.

Magarul de Aur said...

You do that!