Thursday, February 27, 2014

Bulinute de faurar

Mi-a placut faurarul, bine ca mi s-a intamplat. Mi-am dus zilele frumos, nu m-am intalnit decat cu un  nesuferit, am avut parte de multe lucruri placute, am facut sport, am mancat bine si curat cu din ce in ce mai putine exceptii, cred ca am si o prietena noua. Nici nu-i nevoie sa trag linia ca se vede ca iese cu plus din belsug :) Ceea ce va doresc si voua.

  • am revazut Juno si  m-a umplut, aproape primavaratic, de speranta. And the lovely, lovely soundtrack!
-sursa foto, surprinzator, de la o tipa careia nu i-a placut de nicio culoare-

  • nu stiu cum si de ce, mi-a dat prin minte sa fierb sfecla rosie. Si am vazut ca a fost bine si o sa mai fac.
  • am mancat gramezi de oua prajite in unt, cu un side delicios de jamón serrano. Daca in cei doi ani in care am fost vegetariana primeam asa ceva la micul dejun, mari sansele sa ma fi razgandit :P Oricum, cica plenty of eggses, vorba lui Smeagol, rezulta in par frumos si lucitor. Cum o dai, e bine.
  • am inregistrat un streak de 23 de zile de invatat si progresat zilnic la portugheza. Muito bom!
  • am gatit friptura de piept de rata in unt (da, untul pare a fi leit-motivul lunii...) pentru prima oara si a iesit mniam-mniam, vorba Ioanei mici, si foarte aratoasa pe deasupra (si la mijloc, sa fim intelesi; bref, in intregime);
  • am primit un pahar de sampanie pe care scrie "Daniela". Deocamdata ma minunez de el, in curand insa o sa beau si apa de la robinet doar din el ;)
  • m-am uitat la ceas numai la ore frumoase si simetrice, continuand trendul ultimilor ani;
  • am avut parte de joaca cu copii, chestie care ma umple de fericire, buna dispozitie, energie si speranta pentru cel putin o saptamana;
  • via Ioana, pe care am sunat-o sa o felicit de ziua ei, am aflat o replica isteata rau. Am notat-o sa o folosesc si eu: ce, istetimea de imprumut nu e tot istetime? Imi spune Ioana ca e la x  restaurant, unde a iesit sa-l cinsteasca pe iubitul ei. Iubitul ii raspunde ca sa afle si ea ca el era deja cinstit de dinainte, asa e el, cinstit :D O sa abuzez, presimt.
  • l-am descoperit pe Guy Ritchie si zau daca nu imi place foarte tare;
  • am mers cu A mic sa facem fotografii in Gradina Botanica, am petrecut impreuna o zi minunata, am stat de vorba si am mai prins si eu cateva smecherii de la ea. A mic e o minune de om. Nu e mica deloc, asa i-a ramas numele de cand ea era A cea mica pentru ca mai era o A, mai mare.

Wednesday, February 26, 2014

11:11

08:08, 10:10 sau, si mai grozav, 10:01. 11:11 foarte des si 11:22. 12:21 si 13:31, 15:15 si 15:51. 17:17.

Mai am.

21:12, 21:21 si 22:22.

Ore la care ma tot uit la ceas in ultimii doi ani. De cand au inceput sa ma irite, primesc si mesaje la orele astea. Ce ma irita e ca poate inseamna ceva minunat si eu nu stiu. In rest imi plac. Sunt frumoase foc, simetrice (iubesc simetria, ca orice om), simple: un fragment efemer si fragil de perfectiune. Ca baloanele de sapun, norii, papadiile.

A.mi-a zis ca 1 e semn al noilor inceputuri si al puterii personale care vine in urma unui proces de individuare. Suna gadilator de ego si A. e o desteapta, asa ca mi-a placut sa o cred. Iar eu am o slabiciune pentru simboluri si intelesuri.

I. mi-a zis ca sigur ma uit eu la ceas si la alte ore dar ca nu le tin minte pentru ca sunt banale. Pe-astea le retin pentru ca sunt speciale si creierul meu cauta si retine ce e diferit, cu gandul ca poate imi face un pustiu de bine. Na ca n-am facut un excel, sa-i demonstrez cu cifre. Simetrice.

Iepurele mi-a zis ca am prea mult timp de gandire. Probabil i-am scos limba. A mea catre Iepure, cu ganduri de 'ce stii tu!',  nu a Iepurelui, cu ganduri criminale.

Domnul Nassim Taleb isi incepe prefata la Fooled by Randomness cu urmatoarea fraza:

This book is the synthesis of, on one hand, the no-nonsense practitioner of uncertainty who spent his professional life trying to resist being fooled by randomness and trick the emotions associated with probabilistic outcomes and, on the other, the aesthetically obsessed, literature-loving human being  willing to be fooled by any form of nonsense  that is polished, refined, original and tasteful. I am not capable of avoiding being the fool of randomness; what I can do is confine it to where it brings some aesthetic gratification.

Nici nu stiu de ce am cumparat cartea asta, de la Carturestiul din Brasov, intr-un mai foarte cald. Cert e ca am inceput-o de cateva ori si de fiecare data mi s-a parut ca mi-ar strivi corola de minuni and that's something evil to do. Am pus-o la loc in biblioteca de fiecare data, langa alti iconoclasti ca Hayek si libertarienii. Sa aiba cu cine se intretine rautacios si strivitor.

-sursa foto-


Ei bine, acum i-a venit randul. Si mie.

Cand o termin de citit o sa o pun langa colectia Jung. Sau, si mai bine, in mijlocul ei. For fun :P

Monday, February 24, 2014

Alte trei importante

Partea buna cand ai o bucata de viata cu ceva mai mult timp este ca, si fara sa vrei neaparat, ajungi sa-ti afli toate valorile importante. Procesul este de-o simplitate aproape rusinoasa: nu trebuie sa faci nimic decat sa reflectezi cu onestitate la reactiile si simtamintele tale.

Astfel, am clarificat in ceea ce ma priveste ca, pe langa invatare si dezvoltare si lasatul de urme, pentru mine mai sunt importante temeinicia, claritatea si absenta dramei.

Cand ma hotarasc ca fac ceva, fac lucrul acela serios, cu tot ce am la indemana, cu tot ce pot si ma asigur ca am multe la indemana si multe pot. Nu cred ca mentalitatea "noi ne facem ca muncim, ei se fac ca ne platesc" mai e valabila. Si "asta este, noi sa fim sanatosi" si-a cam trait traiul. Nu exista scurtaturi, ID-uri, copiute, noroace, lucruri fusarite, modalitati de a pacali sistemul decat pentru cei care vor sa isi asume constructii fragile, cu gauri in fundatie. Treaba lor. Pe mine nu fac decat sa ma irite putin. Lucrez temeinic si ca asta sa nu se mai intample.

De claritate imi pasa mult pentru ca totul la om si constructia sa mentala si sufleteasca este neclar, incrucisat, incalcit. Singura arma pe care o avem impotriva neclaritatii este puterea creatoare a cuvantului exprimat. Precum am spus, asa si facem, asadar sa spunem clar. Din nou, sa ne asumam faptul ca nu mai avem spatiul de manevra in functie de cum bate vantul. Nu se poate sa castigi demnitate si rectitudine fara sa pierzi cate ceva :)

Cat despre drama, cred ca este elementul care ar creste teribil calitatea relatiilor intre oameni prin simpla lui absenta. E greu sa nu generezi inutil drama pentru ca e greu sa ai un ego sanatos, care sa se defineasca prin raportare la sine si nu prin raportare la un altul. Ca multe altele, poate ca viata fara drama pur si simplu este un gust dobandit, deci nu pentru toata lumea. La urma urmei, nu avem toti stomac pentru avocado, durian, carne cruda si chestii care ne privesc cu ochi micuti din farfurie...

Desigur, in graba vietii de zi cu zi astfel de socoteli cu tenta filozofica pot parea de un ridicol usor de imaginat. De-aia nu mai poate de drama si temeinicie omul care are atatea de facut ca nici supliment de cinci ore la ziua lucratoare nu i-ar fi de-ajuns. De-aia nu mai poate de claritate epuizatul in baltoaca lui burned-out si muddy.

Principalul avantaj al descoperirii valorilor care te mana in lupta in viata pasnica, bogata si armonioasa (chiar printr-un proces cautat, caruia i se aloca intentionat timp) vine din calitatea vietii pe care o ai a posteriori. Te tii mai drept pe drumul tau, nu mai faci bucle inutile, te insotesti doar cu cine te imbogateste si mai putin cu cine te pustieste, faci mai putine din lucrurile nepotrivite pentru tine.

Friday, February 21, 2014

La film

Ca sa ne usuram viata sociala, e bine sa ne impartim familia, prietenii si cunoscutii in doua categorii. Si cu unii dintre ei sa nu mai mergem niciodata la film, daca viata noastra sau a unei persoane dragi nu depinde de asta.




Tuesday, February 18, 2014

Story of my life

Daca stam cuminti si atenti, cu urechile sufletului si mintii ciulite, o sa observam in viata noastra niste scenarii care se repeta.

Cateva exemple, intru lamurire: tatal nostru o paraseste pe mama noastra, in viata ni se intampla sa dispara din viata noastra prieteni sau cunoscuti ca magarul in ceata si sa nu ne mai raspunda la telefon macar, iubitul sau iubita vor sa ne despartim si sa fuga de langa noi, apoi ne trezim ca nici copiii, la batranete, nu au multe vorbe sa ne adreseze; tatal nu ne baga in seama, ne luam un sot care nu ne baga in seama, ne imprietenim cu oameni care au altele mai importante decat noi de facut; esuam in a ne face parintii mandri de noi, esuam in a lua bacul sau alt examen important, ratam relatii dezamagind iremediabil oameni, din cauza unei neglijente / nepasari ale noastre cineva drag pateste ceva rau; ne pierdem parintii, ne moare sotia de tanara, suntem singurul supravietuitor al unui accident aviatic. (OMG, the imagination on this here lady :P)

Fiecare scenariu contine o lectie de viata care continua sa apara in viata noastra pana cand ne-o insusim si o invatam.

Ei bine, zilele astea eu ma confrunt cu una dintre lectiile mele inca pe lista "de invatat". Obsesia.




In mod constant si periodic, cunosc cate un domn caruia nu reusesc sa ii explic suficient de clar ca nu imi trezeste interesul nici ca amic nici ca barbat. Domnul insista si eu glisez argumentativ pe linia de la subtilitate la brutalitate cand ii arat / vocalizez lipsa de interes. Imi e foarte greu si astfel de episoade ma golesc de energie pentru ca nu gasesc drumul corect: stiu ca trebuie sa fiu taioasa, ineleganta si chiar brutala cu cel care nu pricepe, ca sa priceapa macar ca nu vrea sa aiba de-a face cu o afurisita; in acelasi timp, stiu ca domnul are un suflet care trebuie sa fie pastrat in stare excelenta de functionare pe parcursul acestui proces pentru ca va mai avea nevoie de el de-a lungul vietii...

Asta nu se intampla pentru ca as fi eu vreo cosanzeana. Sunt genul de femeie despre care spui ca e "draguta", si asta pentru ca e inca tanara. Sau, si mai grav, "interesanta". Bref, sunt average ca atractivitate fizica. Ceea ce nu inseamna ca nu am multe alte calitati, doar ca nu sunt din cele imediat vizibile: se intampla frecvent, oamenii insuficient de atractivi simt aceasta presiune de a compensa. Asa si eu: sunt vesela, binedispusa, pozitiva, amuzanta, perceptiva, destul de isteata.

Asa ca ma intreb de ce mi se tot intampla si singurul raspuns la care ajung este ca sunt eu insami o fire obsesiva. Doar ca nu am atat de multa agresivitate ca barbatii, orgoliul e cat casa si nici atat de multa stima de sine nu am sa imi dea curajul sa ma duc si sa fac oferte de nerefuzat domnilor care se (mai) intampla sa imi placa. Plus ca pricep repede: daca nu cand placutul e reciproc, macar cand nu este :D

Fac obsesii legate de mancare, muzica, am carti pe care le citesc obsesiv, haine pe care le-as purta si in pat daca nu s-ar ciufuli. Am 96 de  postari pe blog in categoria obsessive. Am insistat si eu mai mult decat ar fi fost cazul pentru o lady la cate un domn care mi-a placut.

Mai am si-o bucatica mica de raspuns: se pare ca sunt o caldare numai buna pentru proiectiile animei, pentru ca asa m-a facut mama pe mine, un sfinx distant care trezeste curiozitati ce se cer urgent satisfacute.

Pas de rezolva asta, femeie! Daca stai cuminte, atenta si ciulita toata, gasesti doar problema, nu si solutia. Cert e ca atunci cand o sa rezolv problema obsesivitatii in ceea ce ma priveste o sa dau o petrecere mare-mare.

Domnii respectivi nu vor fi invitati, bineinteles. PS: love the song, am obsessed with song ;)

Monday, February 17, 2014

Cornet cu inghetata*

Valentine's Day (cu varianta noastra Ballantine's Day, desi eu nu pot bea mai mult de bere / vin / gin diluat puternic insa poate Iepurele din belsug) mi se pare o sarbatoare simpatica. Eu o vad ca fiind despre iubire si sarbatorirea, intr-un fel sau altul, a acestei iubiri. Nu o vad ca fiind musai despre iubirea romantica, de cuplu.

E multa iubire in lume si in viata fiecaruia dintre noi, cu atat mai mult daca suntem intr-o relatie de cuplu insa nu ne limitam doar la asta. Exista iubirea parintilor, iubirea fratilor si surorilor, iubirea prietenilor si un-fel-de-iubirea oamenilor-feblete, cu care suntem pe drum spre prietenie. Exista simpatie, exista zambet care apare pe fata noastra involuntar cand ne gandim la cate cineva. Toate astea sunt statii pe continuum-ul catre iubire multa.

Cred ca unul dintre motivele pentru care imi place Valentine's Day este faptul ca e usor de ritualizat. In plus, inimioarele sunt un simbol foarte puternic, adorabil, delicat in acelasi timp. Desigur, iau in calcul si faptul ca eu ma dau in vant dupa orice fel de sarbatoare pentru ca am binecuvantarea unei firi solare, mai degraba multumite, mai degraba binedispuse, degraba cautatoare de placere.

De acest Valentine's Day am mancat inimi de ciocolata cu Iepurele si mama, am daruit inimi de ciocolata si inimioare virtuale, m-am jucat cateva ore cu un om mic plin de iubire, am mancat bun, facut, desigur, cu iubire, m-am bucurat de vremea primavaratica, am citit despre iubire si mi-am facut o lista cu toti oamenii pe care ii iubesc. Ah, si-am dat niste zapada, din iubire :P

-sursa foto-

Asa ca, oricum m-as aseza, mi-e greu sa pricep reticenta oamenilor la Valentine's Day, mai ales daca sunt dintre cei rafinati. Cand ei spun ca Valentine's Day e ceva comercial si nu e nevoie de o zi anume ca sa sarbatoresti iubirea, eu spun, chipurile, reflexiv: intr-adevar, nu e nevoie sa ni se stabileasca o zi anume, e nevoie doar sa nu ne lasam dusi de valul vietii si lucrurilor de facut, e nevoie doar sa ne lasam timp, e nevoie doar sa nu uitam ca e important, e nevoie doar sa le spunem celor pe care ii iubim ca ii iubim, cu vorba sau cu fapta sau cu ambele.

Si-apoi ei tac, tot reflexiv. Adevarul este ca avem nevoie de o zi anume, pentru ca altfel nici macar nu ne lasam timp sa ne gandim la iubire, dar sa o si facem. Nu avem timp, viata la oameni e greu, rutina de zi cu zi mai mult ne face sa ne gandim la de ce ne irita cel de langa noi decat la de ce il iubim.

Orice ocazie care ne hraneste sufletul e buna, chit ca ea vine sub o forma comerciala. Toti stim sa umblam sub ambalajul comercial, sa scotocim acolo si sa luam ce ne trebuie noua, lasand ce nu ne place. Orice ritual ne face bine, ne umple sufletul si ne aduce o farama de sacralitate, chit ca intre timp am devenit noi extreeem de sofisticati, very cool si deloc mainstream.

* - inimioarele virtuale, alcatuite dintr-un < si-un 3 seamana cu un cornet cu inghetata. Fiecare isi umple cornetul, virtual, desigur, cu ce aroma ii place mai mult :P

Wednesday, February 12, 2014

Ne intelesii

E bine sa pastrezi pe langa tine o mana (manuta?) de oameni cu care te intelegi mai pe sarite, mai in diagonala, mai deloc. Oameni pe care nu ii intelegi, caci asta e de multe ori reciproc.

Un motiv, mai ales daca iti tot ies in cale cu oaresce frecventa, ar avea iz de ezoterism: neterminatele, neplatitele, nedusele.

Apoi, daca ti-i imaginezi mancand de la Fabrica de Sticla (mai stii, replica aia amuzanta din copilarie) si dandu-se de trei ori peste cap pentru a se transforma in oglinda, ei iti vor arata cu claritate si ceva taiosenie toate lucrurile care sunt in neregula la tine. Bref, tot ce te irita, te enerveaza, te scoate din sarite la ei.

Cel de-al treilea si cel mai important motiv: comparativ, iti dai seama ce nepretuiti si minunati sunt cei cu care te intelegi, cei pe care ii intelegi si analog. Apreciezi ce elegant si lin curge o discutie cu ei, ce limpede poate fi suvoiul care uneste doi oameni, cat de usor e sa comunici cu cineva care iti stie felul pentru ca e si felul lui.

Sa multumim, zic, pentru ambele categorii, mai abitir si cu pasiune pentru cei din urma!

PS: nu-i asa ca-i cunosti, pe ambii, din primele interactiuni? Ce minune o mai fi si felul asta de (re)gasire...

Tuesday, February 11, 2014

Fantastica simfonie fantastica

Ascult cu incantare de cateva zile CD-ul din colectia verde. Berlioz, pe langa pisoiul gri si afurisit al lui Duchess, a fost si o ciudatenie de om rebel, curajos, imaginativ, fara teama de noutati si tare pasionat sa traiasca in propria minte, sub monumentala claie de par.

Hector Berlioz a fost primul care a introdus clopotele in compozitii, a inventat efectul de lovire a corzilor cu arcusul, a scris si distribuit pentru prima oara o poveste care sa ii ajute pe spectatori sa inteleaga mai clar muzica, a atentat la standardele clasice ale simfoniilor si a compus desi era mediocru in stapanirea instrumentelor. S-a luptat, pe rand, cu familia (care a refuzat sa inteleaga cu binisorul ca el nu voia sa se faca medic ci compozitor), cu foamea ("nu te faci medic, bine, insa nici compozitor pe banii mei"), cu el insusi (ca sa compuna prostioare care aduc bani in detrimentul operelor majore pe care...), cu societatea (...nu le intelegea, in ciudatenia lor), cu femeia care il obseda (ca sa o faca sa priceapa :) ). Uneori cred ca luptele se intamplau si simultan. Desigur, probabil de-aia il si dotase natura cu o coama leonina, ca sa se stie ca o sa aiba de luptat.

Berlioz a compus Symphonie Fantastique dupa ce s-a indragostit de o actrita irlandeza, Harriet Smithson. Pana sa apuce sa i se declare macar, in mintea lui a construit o intreaga poveste, o adevarat drama si-o simfonie. A invitat-o la premiera si statea mirat sa se intrebe de ce doamna nu avea nicio reactie. Ei bine, el uitase sa-i marturiseasca interesul care il misca in directia ei. Avusese insa grija sa ii trimita zilnic scrisori exaltate, care ajutasera din belsug la clasificarea sa ca dus cu pluta. Povestea spune ca Harriet a inteles pana la urma ca intreaga simfonie era despre ea :) Happy middle of the story.




Imi place foarte mult la simfonia asta tema repetata obsesiv, uneori variata si teribil de mult partea balului, mi-as putea incepe multe dimineti la rand pe-asa muzica.


Monday, February 10, 2014

Feluri

Am ajuns ieri pe la MTR dinspre Victoriei si am vazut ceva tare simpatic. Mi-a placut si mi-a dat de gandit. Pe trotuar era plin de zapada murdara si semi-topita. Se mergea greu pentru ca piciorul aluneca pe atata umezeala. Te murdareai de la stropii soiosi care sareau la cel mai delicat pas. Pe unul dintre drumuri, cateva grupuri de oameni din fata mea mergeau bombanind pe aceasta tema. Doamnele se mai intorceau din cand in cand sa verifice incruntate cam cat de mult s-au stropit. Domnii strigau la copiii respectivi.

Pe al doilea drum o luasera copiii. Copiii, mai diferiti de adulti din fire, o luasera pe peluza dintre Antipa si MTR. Acolo chicoteau si se alergau prin zapada care le venea pana la genunchi si era alba, stralucitoare, impecabila, cu seturi de urme a cate patru labute. Nu se murdareau, nu stiau nici atatea vorbe urate si nefericite. Radeau si se bucurau si erau tare frumosi asa chicotitori, cu ochisori mici de soare si rasete.

-sursa foto-
Cat am trimis un sms de langa girafa, i-am urmarit cu privirea si am apreciat ca aia mai pe gustul meu de moment erau cei mici. Asa ca pe-acolo am luat-o si eu ca sa ajung la MTR. Prin zapada nitel peste glezna, am mers in pas vioi insa mai greu si m-am bucurat si eu putin. Nu ca ei dar pe-acolo.

Cred ca e bine sa fim polimorfi cand vine vorba de fericire. Sa ne inspiram din toate partile, de la cine ni se pare mai intelept si mai priceput la a se simti bine in lumea asa cum e. Chiar daca descoperim ca nu sunt cei mai mari, care stiu mai multe despre lume si aparent sunt mai intelepti.

Friday, February 7, 2014

Atat de multa frumusete

Lumea mica e teribil de frumoasa. Lumea mare e magnific de frumoasa. Cica si aia minuscula e la fel, nu stiu ca eu nu vad microscopic si mai sunt si nitel mioapa. De foarte multe ori (suficient de multe incat sa cred ca e de fapt o problema si nu o binecuvantare) simt ca mi se umfla sufletul de drag si de frumusete si de bine si nici la o sedinta de acupunctura nu s-ar dezumfla. Sunt constienta ca par proasta, limitata, nepasatoare, de esenta a lumii neprinzatoare. Pe langa astea, "naiv" e chiar un cuvant dragalas ca o pereche de urechi pufoase de pisica, vazute de sus.

Lumea e rea, stiu, am experimentat. Viata la oameni e greu, stiu, si a mea e al dracului de complicata si de dificil de descalcit. Se intampla atatea lucruri oribile, atatea nedreptati, atata karma tine musai sa fie spalata si ras-spalata, stiu, vad si eu, de cele mai multe ori la mine si la cei la care tin.

Cum poate fi totul atat de frumos, atunci? Habar n-am. De la nivelul meu ridicol de mic, fac ce pot: ma bucur. Cam asa:
 it's hard to stay mad, when there's so much beauty in the world. Sometimes I feel like I'm seeing it all at once, and it's too much, my heart fills up like a balloon that's about to burst... And then I remember to relax, and stop trying to hold on to it, and then it flows through me like rain and I can't feel anything but gratitude for every single moment of my stupid little life...

-sursa foto; cam asa de tamp arat si eu, in bucuriile mele multe, mici, ridicole-

Mai tii minte? Din American Beauty. Era o zi fabulos de frumoasa si insorita, era mai si inainte de scoala am mers mai multi din clasa la Studio, sa-l vedem. Apoi am cumparat covrigi calzi cu susan de langa sinagoga si am mers alene pe bulevard, comentand, rozand covrigi si razand la soare. Imi amintesc cum se vedea parul morcoviu al Luizei printre genele intredeschise, in bataia soarelui.

Zilele astea mi s-a umflat si mie sufletul ca un balon de la these here things:
  • sa sparg si sa mananc nuca de cocos, multa si multa;
  • la inceput de an am facut un borcan in care pun in fiecare seara un biletel cu un lucru minunat de peste zi. Sa le tin mai bine minte, sa ma asigur ca nu trece o zi fara lucruri bune si frumoase, sa fiu mai recunoscatoare pentru tot ce am si ce vad. E un obicei ridicol. De placut, caldut si frumos :D
  • sa simt, aproape fizic, cum mi se dezgheata mintea cand am pus-o la treaba cu Max Weber. Habar nu avusesem ca atat fictiune o inghetase, ca doar mai faceam si chestii mai complicate decat lecturile usurele, invatam de pe Coursera, ma documentam pe diverse teme...
  • sa rod crutoane. Painea uscata e de o mie de ori mai buna decat cea moale;
  • sa merg cu greu prin zapada. Muschii lucreaza din belsug si observi mai multe la viteza scazuta;
  • frig, viscol, vant puternic. Cand natura se dezlantuie in vreun fel, fie el ud, uscat, vantos sau ametitor, mie imi plezneste sufletul de incantare, nu stiu de ce, probabil am avut o copilarie grea si o bunica aspra.
  • Paprika TV. Ptii, de ce nu mi-o fi zis si mie nimeni de minunea asta pana acum, nu stiu. Auzi tu, sunt unii pofticiosi si simpatici care mangaie fiecare ingredient in parte, il ridica in slavi, fac mancare, o mananca, o lauda, se ling pe degete si maraie de placere si sunt filmati in tot timpul asta. Ca sa se stie, ma dau in vant dupa Nigella, Jamie Oliver si Tony Singh. Si doamna Martha Stewart e simpatica, insa  nu azvarle cu ingredientele, nu baga mana, nu e pofticioasa si e prea putin entuziasta si prea mult plina de reguli stricte. Bag de seama ca primitivismul meu iese la suprafata si in my choice of cooking-genies. Oh well, asta am, asta scot la suprafata. It's only fair.
  • sa stau sub patura si oh-the-pain, sa ma uit la TV. Cel de la bulina de mai sus. O sa ajung sa iau si notite. O sa ajung sa ma rostogolesc prin casa. O sa fiu doua beze deodata, asta fiindca-s gemeni.
  • proful de la cursul de Constitutional Struggles in the Middle East. E tare destept, a lucrat sa puna pe picioare Afghanistanul, e frumos de pica, are consoanele tari nemtesti si adorabilul "v" persan, se scarpina tot timpul in cap, pe la ureche, pe barbie, pe obraz si face glume tare bune si jocuri de cuvinte. Iar cand zambeste, a treia chestie se multiplica exponential. Pana si Iepurele a bagat de seama ca poarta aceeasi camasa de la inceputul cursului; iar mie imi place foarte mult asta, tind mult catre ascetism (macar de-asta, daca cu burta nu pot) vestimentar. Sunt aproape convinsa ca de banii ramasi isi cumpara carti.
  • fac un Pai Mu Tan /  Bai Mudan fantastic de gustos. Si-apoi il beau singura, pana la ultima picatura :P Nimanui nu-i mai plac ceaiurile albe.
  • am dat, din intamplare, de un mustar tare bun, treaba serioasa, fara prostii in el, iute-rau. A rezistat less than o saptamana, mai aveam putin si-l puneam si pe mere.
  • ce inventie grozava sunt ouale, bine ca exista! Ave, Gallina, mancaciosii te salutant! Prajite in unt, sa stii o treaba (gustoasa).
  • Shakira asta, dupa ce ca e frumoasa rau, face clipuri cu Beyonce (altaaa) si cu Rihanna (altaaa). Sa o ia si pe Scarlett Johansson, sa faca un clip in patru, sa ma pot uita la soare dar la dansele ba. Ce daca Scarlett nu canta, oricum la ea e suficient sa apara.
  • mi-au placut tare mult Snatch si Her, sa vedeti si voi!

Tuesday, February 4, 2014

Again!

La plimbare (ma rog, eufemism pentru mers chinuit prin zapada alunecoasa si murdara peste glezna) la ceas de seara. Echilibrul e precar si destul de complicat de mentinut. Bine ca am great core muscles ca sa ma tin bine pe picioare cand solul e miscator si alunecator. Bine ca am bocanci de isprava.

Pe langa ca am iesit "de voie", deci am si motivatie, am si asta in casti.




Greatest song de mers in conditii dificile. Si pe strazile pustii, ca sa poti sa si iei niste acorduri. Nu se face sa nu, la asa piesa.

 \m/

Monday, February 3, 2014

Gata cu fictiunea

Ga-ta. Pisica. No more.

Dupa ce am citit ani la randul galeti intregi de fictiune, am ajuns la un soi de saturatie. Cred ca de la doamna Arundhati mi se trage, sincer. Sensibilitatea excesiva nu e o calitate, e si ea o forma de manie si de comportament maladaptativ si in niciun caz nu aveam nevoie sa o cultiv in ceea ce ma priveste.

-sursa foto-
Asa ca am luat hotararea sa nu mai citesc nicio fictiune / literatura / beletristica in acest an. Am bagat la loc in rafturi volumele care isi asteptau nepasatoare (obraz gros de hardcover) randul pe taburetul de langa pat. Am restituit necitite volumele imprumutate de la sirul de biblioteci. L-am scos pe Max cel rosu din raftul de sociale, pe care in facultate l-am citit doar pe fragmente desi ar fi trebuit in totalitate. Deh, cine avea vreme pe atunci, erau atatea banci pe care nu ne pupaseram inca, atatea de incercat, atatea de gustat... Cu domnul meu, nu cu Max, sa ne intelegem.

Max Weber, deci. Si ce placere sa iti simti creierul atat de stimulat! Ce placere sa ti se para usor dificila o carte! Ce placere sa afli lucruri cu greutate, care sa te faca mai istet, nu doar mai hipersensibil! Sa stai cu google search-ul pe locuri-fiti gata-start, sa te dumiresti despre calvinism si  (prea) multe altele. Sa citesti in ritm domol, fiecare cuvant in parte. Incet.

Mi-am facut chiar mult curaj si l-am pus locul doi de la capat pe lista pe Nassim Taleb. Bietul de el, cat m-a mai asteptat sa-mi deschida mintea! Sa-mi darame gramezile de New Age-ism ridicol si resturile de psiho-prostii.

Inchin o cana de infuzie de roinita unui an sclipind de istetime!