Thursday, January 30, 2014

Om de toate anotimpurile

-sursa foto-
Domnul Niculescu, vecinul nostru de la trei, i-a spus Iepurelui, intalnindu-l printre nameti la deszapezit de masini, ca lui ii place ca ninge, ca viscoleste, ca e frig, ca e ud. Pentru ca e iarna si iarna asa e normal sa fie. Ca lui ii plac toate anotimpurile, cu tot ce au de oferit. I kid you not, Iepurele a venit pe fuga si mi-a redat fiecare vorbulita, cunoscand dilemele mele existentiale cu privire la topul anotimpurilor preferate.

Voilà om misto. Nu se plange ca lucrurile se intampla asa cum natura a stabilit sa se intample. Nu se plange de lucrurile pe care nu le poate schimba. Le ia asa cum sunt. Ba chiar le place, asa cum sunt ele si nu le poate schimba.

Cu oameni de-astia intelepti si cu mintea adunata si nealintati e bine sa pleci la drum lung, de orice fel ar fi drumul. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce inseamna, in planul rezolvarii problemelor de zi cu zi sau ocazionale, sa ai ca partener de viata pe cineva care se plange ca de ce sunt lucrurile asa cum sunt si nu cumva ar fi putut sa fie altfel si sa vezi atunci ce bine ar fi fost. In loc sa le ia cum vin si sa cautam impreuna o solutie, eventual in timp ce ne mai si amuzam oleaca de starea... vremii si vremilor.

De-aia e doamna Niculescu asa misto de cand o stiu, ca sa vezi.

Tuesday, January 28, 2014

Mai pi cant

Mi-e dor, de ceva vreme, de-o discutie de pe pozitii diferite ale unei idei. Mi-e dor sa vorbesc cu cineva care sta drept si crede foarte mult in ceea ce spune si are curajul sa argumenteze impotriva mea. De cineva care sa ma corecteze, sa-mi arate ce si unde si de ce gresesc, asumandu-si riscul ca o sa ma bosumflu si-o sa fac pe ranita in orgoliu.

Pentru ca, in general, dupa ce trece niste vreme si lectia este integrata, te trezesti mai destept si mai mult decat erai inainte. Asa, cu oameni de-astia molcuti (cum sunt si eu de foarte multe ori) si excesiv de politicosi (de-asta doar imi doresc foarte mult, mai am cale lunga) traiesti viata crezand ca e corect sa zici "servici" si sa pui virgula inainte de orice "si" ordinar si sa copiezi de la altii si sa buclezi realitatea. Pentru ca oamenii astia molcuti nu zic nimic, de teama sa nu supere, plus ca nici nu-i treaba lor sa faca educatie /  you name it altora.

-sursa foto-
De multe ori, cred eu in ultima vreme, se intampla ca daca iti pasa ai de actionat si nu intotdeauna actiunea asta e blanda, politicoasa, considerate. Unele politeti au damf de nepasare. De cateva ori, dintr-o discutie in care celalalt nu conchide, politicos, ca va aflati pe laturi diferite ale unei idei si ce oameni eleganti si toleranti sunteti voi, ai de invatat multe si ai de deschis larg obloanele propriului univers. Sau, vorba poetului, macar pleci cu doua idei, adicatelea imbogatit.

Nesurprinzator, pe langa mine stau, in ultima vreme, mai mult oameni blanzi, politicosi, necombativi, eleganti, care inchid degraba ochii. Imi place de ei si ii apreciez.


Insa... na, din cand in cand cate-o plamuta atent plasata spices things up ;) Si... moaaaaaama, ce picant mai mananc eu, nu vrei sa stii.

Monday, January 27, 2014

Niciun "If"!

Intr-o seara din saptamana trecuta, am mers desculta si in pijama pana la bucatarie sa imi pun un refill de infuzie de menta (dement de buna, mai ales suprainfuzata). Ce sa vezi, Iepurele nu isi spalase vasele. Am bagat radioul in priza, am pus ibricul la incalzit, mi-am suflecat manecile, am dat drumul la apa calda si din radio a inceput sa curga o tanguiala cunoscuta. If I could turn, zicea domnul, turn back the hands of time /  then my darlin' you'd still be mine. Curgea bine, se potrivea cu apa calda si cu lenea cu care spalam eu vasele, spre miez de noapte. Mai aveam cateva tacamuri si capace de oala de clatit cand mi-am dat seama ca numai asta repeta de ceva vreme. Obsesiv si din ce in ce mai incet, semn ca se termina piesa.




Jumatate m-am melancolizat, peste jingle-ul postului de radio. Cateodata, singurul argument pe care il mai gaseste sufletul pe care-l doare sau sufletul care cheama si implora este niciun argument, insa repetat pana i se usuca gura, atat purtatorului cat si sufletului acestuia. Vinovino. Numalasanumalasa. Ramaiinsearaastaramaiinsearaasta. Terogteimplor. Asa ii repetam si numele in gand, de o mie de ori si zambim prosteste, la inceput.

Cealalta jumatate m-am facut a dracului, vorba lui Zdreanta in gandul lui. Daca si cu parca se plimbau in barca; daca matusa-mea ar avea puncte-puncte, as striga-o unchiu', zicea maman jan a lui D. si imprumutasem si noi expresia. Sute de SF-uri cu masini ale timpului si cine stie cate incercari de-adevaratelea. Ma indoiesc la 90 de grade ca voia vreunul sa o inventeze ca sa se duca sa se razgandeasca si sa-l calce cu masina pe micutul Adolf (stii bancul, nu?), sa se duca sa salveze Biblioteca din Alexandria sau sa le scoata manusile de matase de pe labutele de otel binevoitorilor de dinaintea celui de-al doilea razboi mondial. Nu, domn'e.

De-asta s-ar fi dus. Ca R. Kelly. Sa bobineze timpul inapoi de la prima greseala cu ea, de la prima greseala cu cealalta ea, de la prima rautate despre care nu si-a dat seama ca sapa chiar in realizator, de la prima monstruozitate sufleteasca. De-asta ne-am duce toti.

Na ca nu se poate. Toate manent, si verba si scripta si facta. Buy me a boat and cry me a river, ce sa-ti spun si ce sa-mi spun. Nu poti sa bobinezi inapoi si sa iesi nevinovat, oricat de prost ai dormi noaptea si-ai dispera ziua. Foarte frumos din partea ta ca-ti doresti, pune mana si scrie o carte sau un cantec sau rezolva niste exercitii de-alea conditionale la engleza. If type I, If type II si If type III. Vezi, ce minunat, ai chiar de ales de care If.

Wednesday, January 22, 2014

Fragmente din "The God of Small Things", Arundhati Roy

Din primul paragraf, scris scurt, expeditiv, concis, Arundhati Roy m-a impins in India, in Kerala din sudul aproape indecent de luxuriant si sufocant, cu aer greu si condimentat. Eram acolo, imi aparusera bobite de sudoare pe frunte si deasupra buzei de sus si-mi pulsau tamplele de la presiunea atmosferica. Pfuaaaa, ce carte teribila incepe asa, m-am gandit. Asa ca am citit-o incet, cu portia, m-am intors frecvent in urma sa recitesc si m-am tot minunat de forta unei scriituri simple, limpezi si taioase insa care cade cu greutate in mintea cititorului si lasa urme.

-sursa foto-

"The God of Small Things" e de daruit cu grija. Cuiva care are ceva intuneric inauntru si nu fuge de el ci il foloseste. E o carte apasatoare, densa si foarte complicat tesuta. E ceva teribil in felul in care sunt prezentate tragediile si durerile personajelor: Arundhati Roy iti spune iute si taios ce si cum insa nu se joaca cu sufletul tau, nu te manipuleaza spre o descarcare emotionala. Te lasa chiar pe buza descarcarii, arcuit, incordat. Nu-ti da satisfactia unui soi de climax asa ca totul ramane inauntru, sub piele, ca o vanataie. Te trezesti, la zile dupa ce ai terminat-o, ca e niste amaraciune noua in tine si se evapora inceeeet... inceeet.

Si de citit e tot cu grija. Eu acum scriu despre ea mai mult pentru ca m-a invinetit si nu mi s-a mai intamplat, scriu de uimire si pentru pastrarea memoriei. Nu scriu pentru ca o recomand. O mana are degete in plus fata de numarul celor carora le-as spune "citeste-o".



Pe nesimtite:
Estha had always been a quiet child, so no one could pinpoint with any degree of accuracy exactly when (the year, if not the month or day) he had stopped talking. Stopped talking altogether, that is. The fact is that there wasn't an 'exactly when'. It had been a gradual winding down and closing shop. A barely noticeable quietening. As though he had simply run out of conversation and had nothing left to say.

Re(a)cunostinta:
When he had his accident with the stone chip,  Mammachi organized and paid for his glass eye. He hadn't worked off his debt yet and though he knew he wasn't expected to, that he wouldn't ever be able to -  he felt that his eye was not his own. His gratitude widened his smile and bent his back.

Gauri negre in Univers:
With the certitude of a true believer, Vellya Paapen has assured the twins there was no such thing in the world as a black cat. He said that there were only black cat-shaped holes in the Universe.

Contabila:
In her mind, she kept an organized, careful account of Things She'd Done For People and Things People hadn't Done For Her.

Reteta sa fii iubit mai putin:
'D'you know what happens when you hurt people?' Ammu said. 'When you hurt people, they begin to love you less and less. That's what careless words do. They make people love you a little less.'

Ce se intampla in momentele importante, pline de emotii si simtiri:
And the air was full of Thoughts and Things to Say. But at times like these, only the Small Things are ever said. The Big Things lurk unsaid inside.

Despre dezolare, umilire:
She said that she felt like a road sign with birds shitting  on her.

Unii oameni, cand nu mai sunt:
He left behind a hole in the Universe trough which darkness poured like liquid tar. Through which their mother followed without even turning to wave goodbye.

Daca e doar in vis, se pune?
'You were having an afternoon-mare,' her daughter informed her.
'It wasn't a mare,' Ammu said. 'It was a dream.'
'Estha thought you were dying.'
'You looked so sad,' Estha said.
'I was happy,' Ammu said, and realized that she had been.
'If you're happy in a dream, Ammu, does that count?' Estha asked.
'Does what count?'
'The happiness -  does it count?'
She knew exactly what he meant, her son with his spoiled puff. Because the truth is, that only what counts counts. The simple, unswerving wisdom of children. If you eat fish in a dream, does it count? Does it mean you've eaten fish?

The Great Stories:
It didn't matter that the story had begun, because kathakali discovered long ago that the secret of the Great Stories is that they have no secrets. The Great Stories are the ones you have heard and want to hear again. The ones you can enter anywhere and inhabit comfortably. They don't deceive you with thrills and trick endings. They don't surprise you with the unforeseen. They are as familiar as the house you live in. Or the smell of your lover's skin. You know how they end, yet you listen as though you don't know. In the way that although you know that one day you will die, you live as though you won't. In the Great Stories you know who lives, who dies, who finds love, who doesn't. And yet you want to know again.
That is their mystery and their magic.

A confundat-o cu dragostea:
In the year she knew him, before they were married, she discovered a little magic in herself, and for a while felt like a genie released form her lamp. She was perhaps too young to realize that what she assumed was her love for Chacko was actually a tentative, timorous acceptance of herself.

:(
What came for them? Not death. Just the end of living.

Incalcarea Legilor Iubirii:
Only that once again they broke the Love Laws. That lay down who should be loved. And how. And how much.



Tuesday, January 21, 2014

Nume care-mi plac

N-am mai facut de mult o lista prostuta si nici bulinute si fundite n-am mai scris si... na, mi-e dor de idiosincrazii si de-o portie delicioasa de faiblesse.

Uite ce nume imi plac mie, total subiectiv* si nejustificat. Purtatorii lor primesc un sac de bile albe de la inceput, sa aiba. Cand ei fac ceva bun, eu le multiplic exponential bilele albe acordate si cand ei fac ceva rau le scad cu juma' de mana. Doar pentru ca exista si-i cheama asa. Sa mai intrebe careva what's in a name... O poveste in mintea plina de povesti a oamenilor, asta e in a name.

Sorin si Sorina (<&3), Dan, Vlad, Maria, Alina si Ioana. Ana, simplu si limpede. De ceva vreme, Monica sta pe linie si de foarte multe ori mai ca trece in tabara de nume iubite. Monica e un nume care ma face sa ma gandesc la bilutele cu elastic, cu care li se prinde parul fetitelor cand sunt mici. Mi-ar placea sa am o prietena pe care sa o cheme Alina, mi se pare ca e nume de femeie blanda, cu suflet bun si racoros si care alina. Mi-ar placea sa iubesc candva un Sorin, sa zambesc mai larg cand rasare soarele si cand a apus deja, cel cu nume sa fie inca rasarit. Maria, cliseu feminin si ce daca, tot e minunat! Dan si Vlad, nume scurte, monosilabice, concentrate si puternice. Unul rotund, altul colturos. Ioanele sunt din belsug in viata mea si sunt minunate.

Acum, ca si aceasta lista total inutila si neserioasa a fost facuta si lansata in lumea cruda, serioasa si rautacioasa, ma simt oleaca mai impacata. Parca suntem putin mai simpatici cu slabiciunile la vedere. Ia, ca ma duc sa ma vad in oglinda :P

* - daca purtatorii mai au si ceva defecte adorabile de pronuntie, o sa imi doresc sa mi-i pun la breloc.

Monday, January 20, 2014

Arborele sarutului la oameni

Ajungi la o anumita suma de ani si crezi ca stii tot ce e de stiut despre arborele sarutului la oameni.

Ce e fructul lui, ce contine, cum se face, cum se face bine si cum se face prost, cum se face atat de memorabil ca ti se aduna si acum stomacul intr-un ghem fierbinte cand te gandesti. Cum se joaca frumos, cum se musca, cum se deseneaza pe buzele celuilalt, cum se participa in doi la maratoane de sarut. Cum se saruta cand se simte si cum se saruta cand nu se mai simte. Sarut de vinoinapoimairepede sau de gandestetelaminetoataziua.

Pupat jenat cand intervine si-un colt de gura.

Pupici apasati, pupici uzi, pupici lipiciosi, pupici transpirati sau pupici aspri. Pupat aerul de langa ureche, muah-muah. Sarut cu doua puncte steluta. Sarut virtual bineoctaviantesarut.

-sursa foto-
Si intr-o zi, pe cand o ajuti sa faca pipi si ea sta pe WC, isi tine sus fustita adunata ghemotoc (da, o tin bine) si balangane scurt din picioare (e receee) si te priveste in ochi zambind si ii zambesti si tu si apoi radeti amandoua (un hihi mic si unul mai mare) si e liniste-frumos si cald-frumos in baie, o fetita cu miere limpede in ochi si buze mici si reci (de la inghetata) se apleaca spre tine si te saruta scurt si apasat pe buze mmmmuah si apoi iti zambeste din nou. Si zambetul ei e cald, fericit, sigur si ghidus.

Nu. Mai ai inca multe de invatat despre sarutul la oameni. Sarut de-asta limpede ca apa rece vara cand ti-e sete nu stiai.

Thursday, January 16, 2014

Inchis pentru inventar

"Knowing what you've got. Knowing what you need. Knowing what you can do without. That's inventory control."

-sursa foto-
Uite un exercitiu bun, de facut periodic, macar la schimbul de sezon. Mai ales ultima parte mi se pare grozava. Sa te gandesti la ce lucruri poti renunta si viata ta sa ramana la fel de buna, ba poate chiar usor mai buna. Nu doar haine, colectii inutile de creioane, accesorii multe si proaste, daruri nepotrivite si gramezi de obiecte care, teoretic, au fost cumparate ca sa ne faca sa ne simtim mai bine si pe care nici nu le mai observam dupa ceva luni. Nu doar asta.

Idei vechi si uzate, idei vechi si neadevarate, idei vechi si rele. Oameni care ne agaseaza, trag de noi in feluri neplacute si invazive, ne spun rautati acoperite cu un strat de fond de ten, cat sa doara si sa nu poti reactiona, caci, deh, fardul e la locul lui si arata bine si poate esti tu prea sensibil iar asta e mereu un no-no intre oameni. Obiceiuri pe care le tot taram dupa noi ca evadatii lanturile. Locuri de munca de-alea ca mojarul si pistilul, din care iesi in fiecare zi mai putin decat ai intrat si nu te prinzi de la inceput ca te micsoreaza. Piei vechi, aspecte ciobite, margini zdrentuite. Dureros: relatii.

Si dupa ce ai facut inventarul, cu ziare in geamuri, praf peste tot si nota scrisa de mana si lipita pe usa, comme il faut, te apuci de curatenie si deschizi magazinul din nou, intr-o buna zi. Acum curat-luna, cu mai putine produse mai bine si cu cap expuse, cu mai putini cumparatori insa de-aia misto, fideli si de cursa lunga, cu vanzatorul asa bine dispus de ti-e mai mare dragul.

Minunat film Revolutionary Road, doar ca nu l-as recomanda nici in ruptul capului cuplurilor casatorite. Depaseste dureros Contextul Epocii si se repede pradator la Natura Omului in Relatie Civila cu Alt Om cu Aceeasi Natura. Minunata si cartea. Asa, pentru simetria inventarului.



Tuesday, January 14, 2014

Pofta de

Aseara am explorat pe indelete google analytics-ul, de ceva luni imi tot propuneam sa sap si sa aflu ce si cum cu interfata noua si incredibil de desteapta. Imi imaginez ca nu e bine sa ai analytics si domeniu personal daca esti paranoic mai mult decat oleaca.

-sursa foto-
Ei bine, m-a lovit brusc pofta de Haruki (the Murakami one, insa mie mi-e asa drag de el ca numai Haruki imi vine sa-i spun) cand am vazut acolo, pe lista de locations, Shinjuku. Nu are el loc pe lista de lecturi prea curand, poate o sa rasfoiesc totusi ceva minute. "Ceva" in sensul ca multe.

Din aceeasi categorie de asocieri, doar ca mai dubioase, cand vad albine mi se face pohta de Tudor Arghezi (aveam eu o carte cu Prisaca cand eram mica, ii stiam fiecare incretitura) si cand am accese OCD de ordine si disciplina prin casa imi amintesc de personajele masculine ale lui Amos Oz. Castanii ma duc cu gandul la magnifica deschidere din "Narcis si Gura de Aur" si-mi fac pofta de frumusetea si eleganta lui Hesse.

Am si cateva asocieri mainstream, de om mai putin dubios, de mentionat bananele - El Gabo si serbetul - La Medeleni.


Monday, January 13, 2014

Copy, right?

Prietena mea, A., e profesoara si lucreaza cu clasele mici, in principal. Si daca nu ar fi prietena mea, tot as crede ca lucreaza cu acesti oameni mici spre a-i face niste oameni de calitate. Si teribil de isteti.

-sursa foto-
Iata ce le spune celor care se duc la ea plansi de tot, sughitand ca îîîîîî-colegul de banca a îîîîîî-copiat de la ei:

'Puiule, a copiat de la tine pentru ca te considera un copil destept si crede ca tot ce scrii tu e bine, mai bine decat ar putea el sa scrie din mintea lui. A copiat de la tine pentru ca te admira si vrea sa fie ca tine'

Oamenilor mici li se intrerupe brusc suvoiul de lacrimi, li se insenineaza ochisorii si un zambet larg li se intipareste pe fata. Se indreapta plini de bunavointa spre colegul (care, daca te iei dupa A., mai ca le-ar fi groupie daca ar putea) plagiator si-i spun, generosi: hai ma, ia si scrie, n-are nimic, i-auzi ce-a zis Doamna, ca-ti place de mine.

Eu una, nu cred ca-i bine sa-i inveti de mici asa orgoliosi si condescendenti. Se fac ei singuri cand cresc, ca orisice adult care se respecta. Mie mama parca mi-a dat un dos de palma cand i-am spus tiganusului de la tara ca nadragii de pe el fusesera si nadragii mei. Nu mi-a servit sa invat sa nu fiu orgolioasa, caustica si condescendenta, e drept.

Insa nu-i corect nici sa-si adapteze tot ei mindframe-ul. Daca ei fac doua eforturi, cel creativ si cel de adaptare... cam cat de in spate ramane colegul care n-a invatat lectia si a copiat? De ce n-ar fi acesta din urma, pur si simplu, lenes, furacios si incorect? N-ar avea ceva de invatat integrand lectia amaruie, poate mai mult decat a fi un atat de mare admirator al altuia care stie ce sa scrie la lucrare?

Oh, viata oamenilor intre oameni: o minune incorecta, complexa si cu multe aspecte. A oamenilor mici infinit mai mult.

Wednesday, January 8, 2014

Cum a scris Jerome K. Jerome "Three Men in a Boat"

Inafara de un mic sequel iritant la 'Doua Loturi', anul a inceput bine si domol. Printre altele, am dat de-o bijuterie de fragment in Three Men in a Boat, Author's Advertisement. Tocmai din cauza loturilor am avut nevoie sa ma binedispun iar la cartea asta razi la fiecare paragraf, daca umorul britanic cu understatements iti e pe plac.

Serios, chiar e o carte musai de citit si de recitit. E drept ca dupa ce ai parcurs-o de cateva ori sunt fragmente la care doar zambesti larg (familiaritatea toceste, n-ai ce-i face), insa nu e bine nici sa desconsideram anticiparea placerii de a rade citind o carte minunata.

Paragraful acesta picteaza o imagine teribil de frumoasa a unui autor care contempla in liniste lumea, ca pe-o gramada stralucitoare de bijuterii. Si scrie despre ea in linistea noptii pentru ca nu vede o alta intrebuintare mai buna pentru timpul sau. E atata armonie, pace si frumusete in randurile astea incat ma gandesc ca doar in aceste stari combinate ar trebui sa nastem lucruri noi pe lume, orice am crea.


-sursa foto-

Pentru ca imi place rau cum scrie Jerome K. Jerome, o sa iau paragraful mai pe lung. La inceput e si amuzant, nu doar siropos (some would say, mie dulcele imi place peste masura) ;) :



It remains only to explain the merits justifying such an extraordinary success. I am quite unable to do so. I have written books that have appeared to me more clever, books that have appeared to me more humorous. But it is as the author of  Three Men in a Boat (To Say Nothing of the Dog) that the public persists in remembering me. Certain critics used to suggest that it was the vulgarity of the book, its entire absence of humour, that accounted for its success with the people; but one feels by this time that such a suggestion does not solve the riddle. Bad art may succeed for a time and with a limited public; it does not go on extending its circle throughout nearly half a century.

I have come to the conclusion that, be the explanation what it may, I can take credit to myself for having written this book. That is, if I did write it. For really I hardly remember doing so.

I remember only feeling very young and absurdly pleased with myself for reasons that concern only myself. It was summer time, and London is so beautiful in summer. It lay beneath my window a fairy city veiled in golden mist, for I worked in a room high above the chimney-pots; and at night the lights shone far beneath me, so that I looked down as into an Aladdin's cave of jewels. It was during those summer months I wrote this book; it seemed the only thing to do.

Am mai scris si-aici despre Three Men in a Boat, versiunea (foarte bine tradusa) in romana.

Tuesday, January 7, 2014

We stick together like...

...glue, zici? Cliseu, clasic si nu neaparat cea mai rezistenta lipire. In urma experientei personale, propun
-sursa foto-
modificarea expresiei in we stick together like glitter nail polish.

M-am amuzat sa o intind pe cele douazeci de unghii, in vederea noului an si sa o privesc din cand in cand. Totusi, senzatia de profunda stranietate m-a indrumat in cateva zile spre sticluta de dizolvant. Alaturi de ea, am petrecut ore deosebit de pline de... pasiune, sa zicem, blestemand glitterul, lacul de unghii, ideea de glitter combinata cu ideea de lac de unghii, ideea mea de a intinde asa ceva pe unghii. Ma rog, exagerez pentru efectul stilistic. A durat vreun sfert de ora si multa presiune sa curat juma' din numarul de unghii. Cealalta jumatate o pastrez pentru al'dat', mi-a ajuns.

Daca se inlocuieste expresia conform propunerii mele, problema e ca nu mai iese masura in piesele lui Elvis, Sean Paul, Angel... Si-or mai fi si altii.

Monday, January 6, 2014

La calcat

Prima mea lectura pe anul asta a fost un saptamanal. Mi l-am pastrat pentru 1 Ianuarie desi ma ardeau labutele sa rasfoiesc macar. Pleasure delaying, pleasant story of my life.

Asa ca miercuri mai pe la amiaz', cu apa cu lamaie in fata si saptamanalul latit pe masa din bucatarie, am lacrimat de incantare (ceea ce nu-i neaparat o recomandare, eu plang din orice, dupa cum se va vedea si din cele ce urmeaza) citind dosarul special Maria Tanase 100 de ani, coordonat de Luiza Vasiliu. Mi-a placut mai ales ca materialele nu au fost bla-bla-uri ci experiente personale, povesti de ajungere, intelesuri individuale, io-si-maria-la. Pe la merele cu scortisoara multa, deja fabulam scriind in gand eseul meu personal despre Maria Tanase.

Se facea ca era tot ianuarie, acum multi ani. Calcam, ascultam MT si boceam de sarea camesa de pe mine si lacrimile pe celalalta camesa, pe-aia de-o calcam. Sub talpile desculte simteam asprimea mochetei aleia nesuferite, care mie nici macar nu-mi placuse iar pe la glezne gadilat de Yeti, care venise sa vada ce-i cu-atata dezmat. Bine, si pentru ca facuse o pasiune usor de inteles pentru firul alb al fierului de calcat. Am tinut-o cu acelasi scenariu pana prin octombrie al aceluiasi an. Intre timp, micutul aspersor de sus al fierului s-a blocat cu calcar. Desigur, acest lucru nu mi-a afectat deloc gradul de netezime al camesilor intrucat boceam in continuare omogen pe deasupra lor.

Mai spre sfarsit de an s-o gatat suvoiul. De-atunci n-am mai plans la MT decat ocazional, de la excesul de simtire din taraisulsarpeluisipasulgandacului si  iesdincasasamaducnustiuincotrosapuc si atunci cantitati de bun simt.

Intre timp mi-am luat alt fier si alta masa, Yeti e in bejenie si covorul e moaaaale.

O urma tot a ramas. De fiecare data cand reglez apa rece in suvoi subtire-subtire ca sa umplu rezervorul fierului de calcat, incepe sa-mi curga in minte fie Marioarăăăăăă di la Gorjî fie Foaaaaaaie veeeerde măr dooomnesc -oooof, de parca ar picura de la robinet.