Thursday, December 5, 2013

Maldarine

Tin minte si acum noaptea in care m-am indragostit de maldarine. Era in prima noapte de Craciun si eram inca la liceu, printr-a zecea. Ai mei dormeau toti si eu ramasesem sa vad un documentar care explica, pentru a nu-stiu-cata oara, revolutia din '89 si executia cuplului Ceausescu. Era cald in sufragerie, eram comod cuibarita in fotoliu, clipoceau luminitele din brad, eram atenta, in flow si ma simteam excelent. Asa ca am tras mai aproape ligheanul varfuit cu maldarine. Sa-mi tina companie, dumnealui si continutul dumnealui. Spre ora doua, dau sa ma ridic, multumita intelectual, sufleteste si inca intr-un mod. Imi ling trei degete lipicioaase, le sterg de maneca cealalta, trag din priza luminitele si aprind lumina. Necrutatoare, cele patru brate cu prea multa lumina ale lustrei mi-au indicat cum ca nu mai ramasese nicio maldarina.

Cum s-a intamplat? De buna seama, mai erau putine de la bun inceput, mi se invarteau idei de scuze prin cap. Nu-mi mai amintesc cum am dormit, ma gandesc acum ca destul de aproximativ, de la high-ul glicemic si de la remuscari si lacomie.

-sursa foto, cu tot cu invidia mea garantata-
Sunt in viata unele limite care, odata ce le-ai depasit, fac ca viata asa cum o cunoscusei inainte sa-ti devina imposibila. Mancatul maldarinelor este una dintre acele granite. Odata ce ai mancat maldarine, nu mai poti manca mandarine exprimate in cifre. Iar mandarinele exprimate in numere sunt calea pavata cu coji subtiri si portocalii catre maldarine. Maldarine = maldar de mandarine.

Mandarinele, dulci, micute, adorabile si usor de desfacut si impartit la doua guri (cum, se stie deja, se mananca cel mai gustos atat mandarinele cat si maldarinele) bat la fund orice portocala, navel au ba. Bat si clementinele, si mineolele si portocalele rosii si sevilliile si satsumele si, pe acest fundal splashed portocaliu-roscat, ud, acrisor, ele ies in evidenta. Nu te-ai astepta, de la atata ton sur ton, nu? Iti zic eu, mandarinele mean business iar maldarinele inca pe-atat.

De atunci incoace, lunile mele de iarna sunt mai fericite, mai portocalii. Nici nu se mai vede prea clar albul zapezii de atatea maldarine. Pancreasul e usor verzui, de ciuda si de efort. In ansamblu, avem de-a face cu o simfonie de culori :D

PS: rad diabolic pe interior cand primesc, in aceasta perioada, fie o mandarina in dar, delicat intinsa in palma facuta caus, fie trei strecurate in punga cu un cadou, fie sapte cu tot cu frunze, legate artistic intr-o boccea. Mandarine-cifre. Imi fredonez repede in cap "if you don't know me by now", varianta Simply Red (*heart*) si apoi zic "slava domnului". Sunt de parere ca aparentele care sed pe post de paravan in fata diverselor lacomii trebuie, e musai, recomandat si frumos sa fie pastrate. De dupa paravanul meu oricum se rostogoleste cand mi-e lumea mai draga cate-o maldarina.

No comments: