Friday, December 20, 2013

Colectie

Sa fim intelesi: exista iubire si ce depaseste excesiv pe plus are alt nume. Ii zice obsesie sau perversiune in sensul etimologic, de deviere de la un comportament considerat corect, potrivit.

Sa zicem ca am vazut o carte minunata. La exterior. E un hardcover superb: coperta e de poveste aurie, hartia fiiina, interiorul copertelor e acoperit cu un model demn de rochia unei zane, pana si supracoperta e frumoasa. Si la interior e minunata, stiu asta pentru ca am citit-o si... o am deja acasa. Intr-o alta editie, mult mai putin frumoasa.

Sa zicem ca am stat langa in ea in librarie si mi-am framantat labutele si nu numai pret de multe minute. Si prefrontalul l-am framantat, in cautarea unui raspuns la intrebarea mea nerostita, pe care daca as fi rostit-o, ar fi sunat cam asa:

pleasepleasepleasepleaseprettypleaseporfavortelosuplicooooooooterogterogteorgterooooog. 

Impasibil (nu prea are loc de miscari el acolo sus...), prefrontalul a zis nu si a creat imaginea celor doua volume de-acasa, de pe raftul de miscellanea. Cica sa-mi iau gandul. Ceea ce, de cele mai multe ori, se dovedeste mult prea usor de zis pentru cat e de greu de infaptuit. Plus ca daca ai ajuns sa porti conversatii cu o parte componenta a ta, s-ar putea ca multe sa-ti fie greu de infaptuit. Ma rog.

-sursa foto-
Sa zicem ca m-am pus pe dat sms-uri entuziaste cui stiam ca avea si / sau citise volumele. Pe cele din editia urata mai putin frumoasa. Dand simultan ture in jurul raftului unde se afla cartea. Minunata-depovestea.

Sa zicem ca inca mi se mai parea o idee buna sa o cumpar, desi o mai aveam acasa, o citisem deja, imi luasem deja auto-cadoul, mi-ar fi afectat bugetul viitor (caci hardcoverurile frumoase si grasute obisnuiesc sa coste la fel de rubensian), imi doresc sa nu mai cumpar carti impulsiv, prefrontalul se impotrivea.

Sa zicem ca o sa o visez la noapte.

Ce, daca ti-ai luat deja nevasta dintr-o editie anterioara, mai putin aspectuoasa (si intre timp o mai citesti de cateva ori, o mai bagi in rucsac, o mai indoi pe la colturi, o mai imprumuti si altora sa o citeasca si se uzeaza) si o ai acasa, cand vezi o editie noua, proaspata, misto, frumos decorata, mai aratoasa, o iei si pe-asta de supracoperta si-o indemni sa stea si ea la tine pe raft, sa-ti faci mendrele si cu ea din cand in cand, ba poate chiar sa citesti -Doamne, pazeste!- stereo? Nu, din varii motive: nu se face asa ceva; o sa crezi despre tine ca esti un om de doi bani; te bate editia veche si ti-e frica.

De-aia zic: sa pretinzi sa posezi mai multe editii ale aceleiasi carti este perversiune. Devii colectionar din cititor. Nu cred ca e bine. Totusi, nici sa ai prea multe certitudini nu e bine.

Asa ca eu am decis, peste noapte, sa las subiectul intredeschis si sa astept pana la anul. Intr-un an ai timp berechet de gandire daca sa cumperi sau nu o carte inutila insa ataaaaat de frumoasa. Si ca sa nu treaca prea mult timp (cica nici inactiunea nu e buna atunci cand ai de luat o hotarare), am sa o cumpar in ianuarie.

Sa zicem ca asta ma face sa ma simt foarte usurata. Nu neaparat doar din punct de vedere financiar. Si fericita. Dar stiam deja ca amanarea placerii are efectul asta surprinzator.

No comments: