Monday, December 16, 2013

Bini di tat

Devine din ce in ce mai clar: anul asta m-am transformat intr-un adevarat baietel cultural. Dupa ce am devenit fan SF, am inceput sa vad filme cu gangsteri, de actiune si westerns, in acest weekend am fost introdusa in subcultura muzicii mixate de DJ. Or whatever you call it.

Umanitatea nu a facut niciun pas, eu insa am facut a giant leap. De fel, sunt mai conservatoare decat imi place sa vad la mine. Ascult numai mortaciuni (cum s-a exprimat gratios un domn baietel la adresa gusturilor mele muzicale) si vreau ca muzica mea sa aiba versuri (exceptie face jazz-ul, el are voie sa nu aiba versuri). Mintea mea nu pricepe muzica fara poveste, de-aia imi si place opera iar la concertele simfonice e musai sa stau in fata si sa urmaresc orice miscare si grimasa a muzicienilor: daca nu am poveste, imi fabric singura. Imi incarc in playere numai muzica ordonata si grupata, numai albume intregi sau foldere de trupa / artist; n-ai sa vezi la mine salate si mixuri.
-sursa foto-

In ciuda acestei rigiditati de care ma vaiet mai mult ca sa ma aflu in treaba (in rest imi place si o consider utila la casa mea), Silent Party de vineri seara mi-a placut de mi s-ar fi invartit urechile ca lui Bugs Bunny. Daca le-as fi avut de aceeasi lungime, desigur. M-am zbantuit cat m-au tinut muschii din greu incercati abia cu cateva ore inainte si-apoi inca putin. Am observat diferentele de maiestrie intre DJ-ii serii si am admirat niste suprapuneri de sunete ge-ni-a-le. Ma si intreb cum de nu m-am prins pana acum, fie chiar si teoretic, ca e un soi de muzica pe gustul meu: teribil de eclectica si jucausa. Nu as zice ca o se mute muzica asta si la mine in casti on a regular basis; pentru parties insa e minunata.

M-am simtit excelent si printre pustii de 22-23 de ani. Ba chiar cred ca i-am luat nitel, de ceva vreme sunt in forma. Nu, nu rotunda, dar undeva pe-acolo.

De la atata injectie de tinerete (maica :P), a doua zi, cand am cumparat cu Iepurul o sticla de bere smechera, infuzata cu coriandru si portocale, tanti de la casa mi-a cerut buletinul. Eu nu-l aveam, il avea Iepurul, sensibil mai tanar decat mine. Danu' si tini bini di tat ;)

PS: beware, o sa fac exces de moldovenisme o perioada. Am luat o masa grozava la un restaurant cu acest specific. Atat de buna e mancarea lor ca numai asa ai vorbi dupa ce o gusti. Pi buni.

4 comments:

Dorin said...

Sa incep cu sfarsitul...Restaurantul este "La placinte" in mod sigur. Am fost si eu acolo, mancarea buna dar servirea lasa mult de dorit (astepti de ti se lungesc urechile si mai incurca si comenzile).

Cat priveste muzica electronica am avut o discutie cu niste colegi pe tema asta. Le spuneam ca nu-mi place, ca nu e muzica e doar o combinatie de zgomote. Mereu m-am intrebat un lucru: daca-i arunci unui DJ o chitara in brate sau il pui in fata unui pian oare stie sa cante ceva? Cred ca nu. La fel ca tine prefer melodiile cu versuri iar genul muzical preferat pentru mine este rock-ul. Nu ma consider deloc demodat ci doar consider ca am bun gust muzical si apreciez trupele si artistii care fac muzica nu zgomot. Chiar ii intrebam pe respectivii colegi daca asculta o "melodie" din asta electronica o pot recunoaste ca o cante DJ X? Raspunsul a fost ca nu fiindca asa cum spui si tu muzica electronica este strict pentru party, pentru topait (ca dans nu poti numi ceea ce se petrece in club).

Dănu said...

Da-da, La Placinte, tot inainte o sa ma duc acolo. La noi servirea a fost okay, poate am prins o fata mai isteata. Nu a incurcat nimic, a mai fost si simpatica iar de asteptat am asteptat ceva pentru ca restaurantul era plin-ochi.

Cat despre DJi, nu cred sa stie vreunul sa cante. Insa e o abilitate speciala si asta, sa ai in minte atatea piese si sa simti cum sa le amesteci astefel incat sa iasa un soi de armonie... Nu-s ei compozitori insa sunt mai mult decat un ascultator. Creeaza ceva.

Magarul de Aur said...

Hai ma, stii ca ma gandeam sa merg si eu? Ne-am fi vazut.

Magarul de Aur said...

Ah, mi-e greu sa ma abtin: i se zice muzica electronica ;)