Wednesday, November 20, 2013

Abs Blues

M-am culcat incantata de locul nou si mic, recent descoperit pe strazile frumoase din spatele Cismigiului. Statusem la geam, in lumina slaba, langa valuri de muscate. Cand am ajuns acasa in cartier, era ceata si-un aer gustos de sa-l mananci cu lingurita. Incantata, deci.

M-am trezit surprinsa. Imi suna intre urechi 'walking with my baby down by the San Francisco Bay'. Si visul! Sa zicem ca lucrurile pe care le tin in dulapul subconstiintei ma surprind de fiecare data cand scot capul si fac 'baaaau!' in vreun vis.



L-am visat pe primul baiat cu six-pack pe care l-am vazut in viata mea. Sper sa mi se traga de la faptul ca, tot ieri, mi-am admirat in oglinda jalnicul two-pack-for-now (nu-i mare scofala, normal, nimeni n-are grasime in partea de sus a lui rectus abdominis) si am calculat ca mai am vreo doi ani de munca sa revin la nivelul 2007. Eram in clasa a noua cand l-am vazut pe six-pack si pe baiatul atasat de acesta si el (baiatul, sa ne intelegem) m-a observat (nu stiu, m-or fi dat de gol ochii bulbucati, gura cascata, zic si eu...) si m-a intrebat daca imi place abdomenul lui. In loc sa-i raspund, m-am rasucit la loc cu fundul pe banca si cu privirea spre spatele clasei, nu inainte de a ma inrosi teribil.

I. a ras de mine de dimineata, cand i-am povestit. Umbla vorba, eu n-am auzit cu urechile mele. Eram de mult walking down by the San Francisco Bay, cu un macar-four-pack :P Deci eram in viitor, peste un an.


Tuesday, November 19, 2013

Bulinute cu radacini

Toamna - bun. Frig si mohorat - bun. Ceata - unde-i?


  • azi am mancat pentru prima oara in viata hrean. Din pacate, nu m-a impresionat. Umbla vorba ca e mare lucru de capul lui sub aparenta subtire si chinuita. Ca ar fi iute si fierbinte, ca ar fi rezistent si surprinzator, ca sade sub zapada ca nimeni altul. Ei, as! Mai sunt ceva betisoare in legatura cumparata si mai are ceva sanse, doar ca prima impresie a ratat-o. Chiar, voi stiati ca se spune crenvursti de la kren+wurstchen? Asta tin minte, la fel si buna parte din Indreptar. Nu mai tin minte, si tare ma intristez, numele profesoarei care m-a pus sa invat pe de rost zisul Indreptar. Si casa ei plina cu pisici de varste variate.
  • telina plus mar plus morcov, telina plus orice altceva de pus in salate, telina plus aer plus rontait. Una dintre bucuriile majore ale acestei toamne, pentru mine. Ar fi simpatica mai putin diforma, insa ii iert totul de la primul contact al cutitului cu pielea ei ciudata. Atunci se elibereaza mirosul ala proaspat si in acelasi timp adanc, aproape cu textura, care imi place asa de mult. Très Celery, pour Elle ;) 















  • am sa inchei acest elogiu al radacinilor, jenant de previzibil, cu sfecla. O sfeclesc de dragul ei cand o vad, asa intens colorata, in bolul meu cu salata. Imi plac toate picaturile care sar din ea, peste tot, atunci cand o curat, o dau pe razatoare, o mut de-aici dincolo... ce mai, tot timpul. Mereu cand mananc sfecla rosie ma intreb daca mananca si Alexandra-de-la-ceai, care intotdeauna impartea cu mine salatele ei de sfecla rasa mic-mic. Iubesc mirosul ala curat si cald. Iepurul zice ca e miros de pamant.
PS: bineinteles ca morcovii nu se pun. Sezonul lor este intotdeauna. Si ei nu sunt radacini, sunt minunatii portocalii.
PPS: sursa foto

Sunday, November 17, 2013

Ceaiul de duminica (8)

Hei-hei, stiti glumita aia specifica zilelor lucratoare cu "Relax, better days are coming, they're called Saturday and Sunday". Sper ca asa a fost si la voi :) Ca eu am gasit niste povesti care simpatice, care amuzante, care heartwarming pentru ceasca de ceai bauta impreuna duminica asta..

  • Mumtaz, sa stii ca ai ajuns pe locul al doilea in topul femeilor care au inspirat cele mai adorabile cladiri. La maiestuoase cred ca esti inca pe primul. Un domn (bogat foarte, presupun) din Rusia i-a construit sotiei o scoala ca din povesti pentru ca doamna era profesoara si nu-i placeau scolile existente. I se parea ca nu ii inspira pe copii, plus ca erau urate. Asa ca acum preda in ceva ce aduce a castel. Desigur, castelul avea nevoie de mult mai mult spatiu in jur ca sa fie pus in evidenta si sa nu aiba un aer oleaaaaca (e totusi un castel) meschin. Zic eu. Voua cum vi se pare?
  • M-am amuzat din belsug citind niste titluri de reviste extrem de nisate. Exemple: Private Islands (cred ca au foarte putini subscribers), Emu Today and Tomorrow, Lighthouse Digest (ce fotografii frumoase or avea...), Pig Topics si Practical Sheep, Goats and Alpacas.
  • Si-un pic de laude in exces si leardership de calitate :P
  • Ia, sa ridice mana sus cine a scris minim o scrisoare anul acesta. Si a pus-o la posta si chiar a ajuns la destinatar. Cine n-a scris, sa-mi dea mie un e-mail si ii scriu adresa mea si sa-mi scrie mie, iubesc scrisorile. Sa le primesc si sa le trimit, sa aleg hartie frumoasa, poate si colorata, sa scriu mai cu grija decat de obicei. Hai! O recenzie minunata a unei carti despre istoria scrisorilor, emotia si umanitatea din ele, musai de citit.

 Duminica lenesa si odihnitoare!

Friday, November 15, 2013

Deseo del dia

-sursa foto-
Cum nu mai ploua odata mohorat si cu ceata deasa si cu frig! Am un plan, il coc de vreo doua saptamani. Sa prind un sirag de zile ca in randul de sus si sa ma trezesc intr-o dimineata, sa imi fac fuga-fuga exercitiile, sa-mi pregatesc si sa-mi aduc langa pat apa cu lamaie, un ceai mare si multi struguri si... Sa ma bag la loc si sa recitesc Dune 1-2-3. Doar atat ca atat am.

Cartile le-am adus langa pat de acum hat. Hai odata cu siragul meu, ca e deja mijlocul Brumarului!! Pretty please with a cherry grape on top ^^

Thursday, November 14, 2013

Sunet gustos

Cand arunci un bob de strugure negru, gras si brumat in gura, il impingi cu limba spre incisivi, il apesi usor si el scartaie si crapa. Il invarti ca sa-si expuna alt segment de pielicica brumata si il mai faci sa scartaie o data si inca o data si-abia apoi il mananci. Sa te tot bucuri de struguri asaaa, in reluare.

Mi-a venit in minte o reclama la mozarella Valellata Galbani pe care o vedeam pe Rai cand eram mica. O nepotica il intreba pe bunicul de poveste, cu salopeta, obraji rosii si barba alba si lunga 'Perchè mangi così piano?'. Si bunicul, care manca mozarella inceeeet, in reluaaare, ii raspundea ca 'Perché se no finisce subito...' ^^

Wednesday, November 13, 2013

Teodicee

TEODICÉE s. f. Doctrină filozofică-religioasă care încearcă să demonstreze că existența răului, a nedreptății în lume nu infirmă bunătatea divină. [Pr.: te-o-di-ce-e] – Din fr. théodicée.

TEODICÉE f. Doctrină filozofico-religioasă conform căreia lumea este o creație perfectă a divinității, iar răul are cu totul o altă origine decât cea divină și existența lui nu poate pune la îndoială bunătatea și atotputernicia lui Dumnezeu. /théodicée

TEODICÉE s. f. 1. parte a metafizicii care tratează despre divinitate, despre existența și atributele sale. 2. teologie naturală având ca obiect problema cunoașterii lui Dumnezeu și a providenței divine în termenii rațiunii. 3. doctrină filozofico-religioasă, inițiată de Leibniz, potrivit căreia existența răului în lume nu infirmă bunătatea divină. (< fr. théodicée)

*teodicée saŭ -eĭe f., pl. (cuv. format de Leibniz [1710], d. vg. theós, Dumnezeŭ, și dike, judecată). Doctrina dreptățiĭ dumnezeĭeștĭ. Partea metafiziciĭ relativă la existența și atributele luĭ Dumnezeŭ. Carte care tratează despre asemenea lucrurĭ 

M-am lamurit, ca de foarte multe ori, pe dexonline. Acum sa vedem ce e cu Leibniz si teodiceea.

Tuesday, November 12, 2013

Catusele chinezesti

M-am amuzat zilele astea cu o carte care mi-a aratat cat de fraieri tindem sa fim in a ne cauta, trai si estima fericirea. Intr-unul dintre capitole se arata calea cea mai buna prin care un om inteligent poate estima cum se va simti intr-o anumita situatie din viitor, pe care inca nu a trait-o deci nu o are in bagajul de experiente. Si se spune ca oamenii, desi asta nu-i face neaparat mai putin inteligenti (cat prea plini de ei), nu recurg la ea nici picati cu ceara. Metoda asta minunata este sa intrebe altii oameni, care au trait experienta, cum s-au simtit ei.

Si stii de ce nu intrebam sau nu luam in seama? Pai ce, ala e la fel ca mine? La fel de grozav si minunat si idiosincratic si... unic? Unic la fel ca mine? De narcisism si prea multa unicitate. Pacat. Bine, eu cred ca si din absenta relatiei de incredere.

Pentru ca in zilele cu nor toarcem mai multe amintiri, eu m-am gandit la noiembrie 2010-le meu. N-as vrea sa-l mai retraiesc decat ca parte a unui experiment in care eu sunt fabulos de bine platita pentru asta. Eram obosita pana aproape de epuizare, lucram (discutabil de bine) undeva spre 11 ore zilnic, aveam mare nevoie de reincarcarea zilnica a bateriilor sufletesti pentru ca nu mai puteam inca o zi  fara ele si luam pentru asta timpul de odihna, aveam de gestionat niste relatii problematice, datorita unor mici smecherii ierarhice nu puteam face prea mult pentru a-mi usura situatia si-atunci am facut ce stiam eu mai bine si-mi era mai natural.

Carbohidrati in exces, de preferat sub forma dulce; trimitere tacuta la origini a problematicilor prin ignorare totala "ma fac ca nu te vad deci nu existi" (de incercat daca vrei sa scoti din minti pe cineva si sa-l transformi intr-o fiara care iti vrea binele... pe un platou, alaturi de organele interne tocate marunt-marunt); disecare neincetata a situatiei si cautare de solutii si purtat conversatii in care le spuneam eu vreo cateva multe in... timpul liber si de preferat noaptea, inainte de culcare. Desigur, cum poti intui, asta avea efectul de a reduce si mai mult din putina odihna disponibila. Care, la randul ei, asa putina, nu avea cum sa isi aduca obolul la un proces de gandire clar, corect, eficient care sa faciliteze iesirea din mlastina. Un lob prefrontal nedormit e util sa umple frumos craniul si cam atat :P

-sursa foto-
Paragraf in care se explica titlul. Catusele chinezesti sunt un soi de tub din fasii impletite de bambus in care, de dragul distractiei, iti bagi degetele aratatoare. Hihihi, hahaha. Cand tragi, jucarioara incepe sa nu mai fie asa amuzanta. Se strange si iti blocheaza degetele inauntru si cu cat tragi mai tare, cu atat doare mai tare pentru ca se strange mai mult. In general, ajunsi in aceasta etapa, oamenii se panicheaza.

Analogia mea e destul de transparenta, dupa cum ti-ai dat seama deja.  Ca sa iesi din situatii asemanatoare catuselor chinezesti trebuie sa te relaxezi si sa nu mai tragi. E exact invers: apropii degetele, stransoarea se inmoaie si catusele se largesc singure.

Se poate sa te relaxezi in extrem de multe situatii tip catuse chinezesti si daca eu ma juram ca intr-a mea nu se poate era din cauza ca organismul meu stia ca ceva trebuie facut insa pe mintea obosita nu o ducea capul (:P) sa faca mai mult decat agitatie futila si defensiva. Daca as fi intrebat un prieten... Daca m-as fi relaxat, pe principiul "aici nu facem bombe atomice, facem chiftele" - bun principiu, necesita poveste ulterioara-, daca as fi dormit mai mult...  Daca as fi plecat mai repede...

Asta a fost experienta mea si poate, vezi primul paragraf, se gaseste cineva caruia i se pare familiara si are incredere sa incerce sa se relaxaze in loc sa se incranceneze, ca sa iasa din catusele chinezesti ale vreunei complicatenii personale sau profesionale.

Monday, November 11, 2013

De Luni

Incepand cu 1 ianuarie, anul este presarat cu ocazii de a te apuca de lucruri, de a-ti schimba obiceiuri, de a renunta la a mai face X, de a incerca nu-stiu-ce program de viata pentru un minim de 21 de zile (stii tu de ce exact atat). Ne lasam de fumat de ziua noastra de nastere, ne apucam de slabit de pe 1 august, de saptamana asta o sa ne culcam mai devreme si de sambata asta insorita incepem sa alergam. Luna asta o sa citim minim zece pagini pe zi, o sa gatim doar acasa si nu o sa mai comandam pizza, o sa mergem mai mult pe jos.

-sursa foto-
Ma pricep de minune la planuri si provocari de genul asta. Imi inchei anul trecand in revista dorintele indeplinite sau mai putin indeplinite de pe anul care se termina si il incep pe cel nou tricotand dorinte noi. Inceputurile de luna mi se par excelente pentru a-mi propune sa nu mai sar peste nicio lingurita de spirulina, tema pe Coursera sau manichiura saptamanala. De ziua mea ajustez dorintele anuale si imi propun ca urmatoarea aniversare sa ma gaseasca mai... sau mai putin... intr-un anumit aspect al felului meu de-a fi. Primavara si toamna, d'habitude, e vremea renovarilor masive de obiceiuri. Acum, de exemplu, sunt in mijlocul unui plan de 'early to bed, early to rise', de sport zilnic si de pauza trimestriala de la ceva lucruri gustoase care nu-mi fac bine.

Desigur, majoritatea prietenilor si cunoscutilor se amuza si ridica din sprancene neincrezatori pe seama mea. Probabil si pentru ca planurile mele sunt multe si nu toate se incheie cu succes. Observ ca multora le displace ideea de a depune atat de mult efort si atata energie mentala pentru a) - ei insisi; si b) - ceva atat de ridicol. Nu-i conving, ca nu sunt genul militant. Ii invidiez putin, eu am venit pe lume lipsita de doza comuna de disciplina si sunt nevoita sa muncesc mult si cu rezultate indoielnice uneori ca sa mi-o asigur.

Un domn cam obositor si teribil de faimos in industria self-help, Tony Robbins, zice ca mania asta de a te lucra cu scopul de fi mai bun luna viitoare decat luna asta este, de fapt, un lucru bun. El ii zice principiul CANI, adicatelea Constant And Neverending Improvement. Altii ii spun Kaizen. Cica nu exista sa stagnezi, fie esti mai bun fie esti mai putin bun. Si-ar fi recomandat sa fii mai bun.

Pana una-alta, azi e luni si mai sunt doar sapte ca ea pana la sfarsitul anului. Luni e tocmai buna pentru o hotarare care sa te faca mandra/u lunea viitoare ;)

Sunday, November 10, 2013

Ceaiul de duminica (7)

'neata :D In aceasta minunata zi (1 - pentru ca e duminica; 2 - pentru ca e soare; 3 - pentru ca ceva e mai bun minunat decat deloc), pentru ca ati observat si voi ca blognaiv e mai autist de felul lui si scrie despre ce-i place lui, nu despre ce va intereseaza pe voi, o sa mai aprofundam putin incantarea mea legata de Carl Gustav Jung. Daca abia acum va familiarizati cu tema, calatorie frumoasa sa aveti. O sa va umple sufletul cu blandete si curiozitate si ochii cu frumusete.

  • de fapt, ideea unei cani de ceai cu domnul Jung a venit dupa ce am descoperit joi de dimineata un interviu BBC din 1959 cu el. Mi-au placut amintirile, onestitatea, cautarea exprimarii precise, adorabilele consoanele tari, curajul in chestiunile sensibile ale faptului de a fi om. Si finalul. Mi l-am scris pe post-it si l-am lipit in baie, pe oglinda (meteahna veche...). "Man cannot stand a meaningless life." Aici avem de cautat sursa nefericirilor care ne rod. Degeaba invartim de roata iute-iute, ca cel mai harnic si stahanovist hamster de pe pamant daca nu stim ce-i cu roata aia si daca se intampla sa fie roata potrivita pentru noi.
  • am mai umblat putin in sub-folderul meu de bookmarks numit "Jung" si am dat de textul asta foarte bun care il explica pe Jung contextual, pe baza specificitatilor Elvetiei. Este primul capitol din biografia scrisa de Frank McLynn, un istoric si biograf reputat despre care ne-a povestit si domnul Zelikow. E ceva de citit insa la finalul minutelor se apasa pe X cu milimetri buni de desteptaciune in plus ;)
  • "People would do anything, no matter how absurd, in order to avoid facing their own souls. They will practice Indian yoga and all its exercises, observe a strict regimen of diet, learn the literature of the whole world - all because they cannot get on with themselves and have not the slightest fate that anything useful could ever come out of their own souls." Do not weep, read on right here. Nu e nevoie decat sa ne uitam in jur si-o sa identificam imediat macar o mana de oameni carora noi si produsele sufletului nostru le suntem chiar utili.
  • Liber Novus / The Red Book / Cartea Rosie, minunatia aia frumoasa si mare si plina de desene, scheme, mandale, cu caligrafia fantastica la care se mai vede liniatura in creion, aia care costa atat de mult incat e atat de jos pe lista mea cu achizitii livresti prioritare... ei bine, e de gasit aici, in ce format va e pe plac mai tare. Inchideti gura, downloadati si bucurati-va :D La mine pe lista tot ramane. Si cand o sa o cumpar o sa o mangai si-o sa o rasfoiesc in fiecare zi si o sa-i fac o vitrina in care o sa stea singura si vitrina o sa aiba si iluminare si da, eu sunt putin pa-pa cand vine vorba de carti.
  • Desigur, nici eticheta omonima de pe blognaiv nu-i de 'colo. Nu am eu nici rafinamentul nici cunostintele necesare sa scriu chestii cu miez, de valoare pe acest subiect. Insa pot selecta paragrafe minunate si le pot face mai usor accesibile si altora. Sunt grozave chiar scoase din context.
Duminica adorabila in continuare!

Friday, November 8, 2013

Deseo del dia

-sursa minunatei foto-
Este inadmisibil (in-ad-mi-si-bil!!) ca o iubitoare de ploaie si plimbari prin ploaie ca mine sa nu aiba macar o pereche de pretty-pretty wellies.

Pentru ca lucrurile inadmisibile nu trebuie admise nici in ruptul capului, am alcatuit un comitet care a decis, cu unanimitate de voturi, sa se ia masuri ca aceasta grava lipsa sa fie remediata ASAP.

Una dintre masuri este 39 (ca sa intre bine si-o pereche de sosete calduroase).

A doua masura este ca, desigur, ne mai trebuie si-o umbrela asortata. Mult-iubita de culoarea prunei, cumparata intr-o zi ploioasa din Star-ul brasovean, pare ca are ceva reumatism la doua spite.

Thursday, November 7, 2013

Fragmente din 'Lunetistul' - Marin Malaicu-Hondrari

Nu cred ca am mai citit o carte atat de repede de la lansare cum am facut cu 'Lunetistul'. Totusi, am lasat ceva timp sa treaca de atunci, am mai rasfoit-o... ca sa se aseze impresiile mai bine. Ma bucur ca am citit-o, mi-a lasat sufletul pe plus si mai ales, acum am ce sa atasez numelui domnului Malaicu-Hondrari, pe care il intalneam la tot pasul in Dilemateca si Dilema Veche insa nu ne cunosteam decat... din vedere. Acum ne stim cvasi-personal :P

Nu-i asa ca intotdeauna ni se pare ca celalalt e mai el in scris decat in viata traita alaturi de noi? De unde si fascinatia si lipsa de respect pentru jurnale si credinta ca daca i-ai citit blogul cuiva, apai il stii mai dihai ca pe propriile buzunare.

Pentru ca eu sunt un cititor ireverentios cu cartile, iata ce fragmente am insemnat, am pictat cu cate-un smiley incantat sau trist-miscat, am subliniat, am semnul-exclamat. Printre altele:


Femei frumoase
Femeile sunt animalele de povara ale frumusetii.

Iadul sau Raiul?
Inca nu m-am decis daca asta e iadul sau raiul: un om sta si scrie despre trecutul sau si nu mai poate schimba nimic, dar nici nu vrea sa schimbe, asadar scrie fara patima si fara graba, ca si cum ar decupa cu o foarfeca metri cubi de apa.

Unele gesturi straine
La rastimpuri, iau cate o inghititura de vin, apoi imi trec palma peste gura, ca un taran dupa ce bea apa, dar gestul meu e aproape de disperare si nu stiu de unde vine.O fi un alt gest capatat. Oricat de atenta sunt, uneori imi dau seama ca m-am mai procopsit cu un gest care nu-mi apartine, ba mai mult, nu ma reprezinta, nu mi se potriveste.

Secundele nesfarsite
A inchis ochii, inca zambea, iar ea inca radea usor, nici nu mai stia de ce rasesera, important e ca ea a venit intr-adevar catre el si s-a oprit in spatele lui si o clipa el s-a gandit sa se intoarca cu fata spre ea, dar nu a mai apaucat, pentru ca a simtit cum i-a strecurat o mana pe sub tricou si si-a lipit palma de spatele lui, cu degetul mijlociu intins de-a lungul coloanei vertebrale si palma ei a urcat pana la ceafa si a coborat pana sub omoplati, apoi a urcat iar, cu o lentoare aproape insuportabila, si in acele secunde, nesfarsite, bineinteles, ca dovada ca ele continua si acum, palma ei nu a mangaiat numai cativa centimentri de piele, ci a mangaiat toata viata lui de pana atunci, tot ce era el, tot ce fusese, a mangaiat toate cartile pe care le citise, toata muzica pe care o ascultase si paltonul ros al tatalui sau si incaltarile mici ale mamei sale si pielea fina a Cristinei si orele lui de singuratate si kilometrii de asfalt si medalioanele Clubului Trimbulinzilor si parul de aur al lui Aris si atunci i-au dat lacrimile si au plecat impreuna de la petrecere.

 De rautate
M-am gandit ca a fi ironic la nesfarsit nu mai tine de luciditate, fie ea si amara, ci de rautate si mi-am amintit de tine, Costantin, de capacitatea ta de rautate si ironie fata de mine (...).

Niciun viitor
Privirea ei era tulbure, ca a oricarui om care stie ca nu mai are niciun viitor pe pamant.

Wednesday, November 6, 2013

Rezervorul

Imi petrec mult timp uitandu-ma la oameni, gandindu-ma la ei si la actiunile lor, citind despre ei. Mi se pare ca suntem cel mai smecher lucru existent. E drept ca, pusi gramada, nu aratam atat de artistic ca galaxiile. Insa luati cate unul... sa vezi acolo entertainment, invatare si ceva ce seamana teribil cu miracolul. Luati cate doi sau trei... sa vezi acolo munca si strategie.

-sursa foto-
O metafora despre relatiile dintre oameni care imi place rrrrau de tot este cea a rezervorului. Am gasit-o intr-una din cartile alea de care rade toata lumea sofisticata: self-help. Spune ca in fiecare dintre noi exista un rezervor afectiv si ca functionam bine si frumos cand rezervorul ne e plin. Cand rezervorul ne e gol, incepem sa ne purtam urat si sa facem probleme pentru ca doar asa atragem ceva atentie.

Mie imi place sa-mi imaginez ca suntem ceva mai complicati de-atat: avem cate un mic rezervor pentru fiecare relatie a noastra. Iti dai seama ce complicat trebuie sa arate panoul de bord de la care monitorizam toate aceste relatii? :D Soul science-fiction.

Ai cunoscut o persoana, s-a creat un rezervor al relatiei. De-aici totul e, aparent, aritmetica: faci ceva frumos pentru celalalt, se adauga in rezervor, relatia merge bine unsa. In realitate e ceva mai greu. Ai de gasit acele lucruri care ii fac placere, ai de bugetat timp, ai de pus relatia respectiva pe lista lucrurilor de care iti pasa, ai de avut grija sa nu ratezi momentele esentiale. Caci la fel ca in dezvoltarea copiilor, exista niste perioade cruciale pe care, daca le ratezi, nu prea mai ai ce salva din relatia respectiva.

Imi place perspectiva asta pentru simplitatea ei si pentru punctul de vedere solar, pozitiv. Poti repara, poti construi, nu e nevoie de mult, trebuie doar sa incepi.

Ma si sperie putin, asta pentru ca imi arata cum la baza oricarei intalniri nefericite intre doi oameni sta de fapt nepasarea: nu-mi pasa de tine suficient incat sa fac un efort si sa fac ceva frumos pentru tine. Ma intristeaza de-a dreptul cand e vorba despre relatiile importante. Ma face sa ma intreb cand anume, in dinamica unei casnicii, de exemplu, ajung doi oameni sa nu mai dea doi bani unul pe altul. Cand au incetat sa-si mai umple unul altuia rezervorul de afectiune?

Cand e atat de usor si de simplu sa faci lucruri mici si frumoase pentru un om...

Rezervorul meu se umple simplu si repede. Imi dai sms-uri cu trivia dragalase cand ceva te-a facut sa te gandesti la mine. Imi trimiti cate-un link catre o resursa misto. Imi trimiti o piesa care mi-ar putea placea. Imi spui ca e musai sa citesc o carte anume. Imi daruiesti carti si lucruri bune de mancat :P . Ma complimentezi cand si cand, nu e nevoie de mult pentru ca nu sunt vreo histrionica. Ma duci intr-un loc nou, undeva unde pot sa si invat ceva ce nu stiam pana atunci. Ne uitam impreuna la oameni. Mergem pe jos. Ma inveti. Imi mai faci cate-un serviciu mic, gen restituit cartile la biblioteca.

Cred ca nu e nevoie de mult pentru nimeni. Ia, gandeste-te cum ti se umple tie rezervorul. Daca vrei, spune-mi in comentarii. Sau fa o lista si las-o la vedere ;)


Tuesday, November 5, 2013

"Dincolo de limite" / Step across this line - Salman Rushdie

Rushdie iti place sau nu iti place. E unul dintre acele lucruri: chimenul, anasonul, muzica jazz, spanacul, telina si Salman Rushdie. Mie, de exemplu, imi plac toate mai putin chimenul. Pe-ala il detest. Asa ca aceasta carte e de daruit doar cuiva despre care stii ca ii place. Poate, cu ceva ingaduinta, ar mai fi o categorie: oamenii transgresivi, care isi gasesc cu greu locul tocmai pentru ca apartin mai multora simultan...

...story of his life. Rushdie s-a nascut in India, in Bombay-ul multicultural, intr-o familie de musulmani cu numele si cu radacini in Casmirul de granita India-Pakistan, intr-o perioada de granita a Indiei. A studiat in Marea Britanie, unde a trait iar experienta de a fi 'de dincolo' de granite. In 1989, ayatollahul Khomeini l-a condamnat la moarte printr-o fatwā, pentru jignirile grave la adresa islamului aduse, chipurile, in Versetele Satanice. Atunci i s-au pus multe limite si a fost nevoit sa traiasca sub protectie, cvasi-sechestrat. Este un om care stie ceva despre granite, limite, despre aici si dincolo, despre cum este sa fii din mai multe locuri si totusi sa nu apartii niciunuia in totalitate.

-sursa foto-

Acest volum reuneste toate scrierile sale non-fiction din perioada (more or less) de cand a fost emisa fatwā pana cand a fost oficial ridicata. Traducerea in romana e cat de cat onorabila si pe alocuri de un comic teribil ("Eram intr-un limb." - whaaaaaaa'?). Sa nu fiu prea critica: majoritatea ingenioaselor jocuri de cuvinte ale lui Rushdie sunt bine redate. Mi-a placut mult si ca traducatorul a pus o gramada de note de subsol.

Volumul are patru parti: eseuri pe diverse teme, mesaje pe care le-a trimis unor publicatii in "Anii Ciumei", cum ii numeste Rushdie, o serie de editoriale si prelegerea care a dat titlul volumului. Paginile sunt pline de umor. Sarcasm, de multe ori autoironie ("Absolventi din 1996, am citit azi in ziar ca Southampton University de pe Long Island l-a adus anul acesta pe broscoiul Kermit sa le tina discursul de absolvire. Spre ghinionul vostru, voi trebuie sa va multumiti cu mine."), jocuri de cuvinte si multe, multe understatements. Nu e o carte de citit in spatiul public, atat de des te face sa pufnesti in ras incat... pur si simplu nu e recomandabil. Paginile mai sunt pline de analize istorice si politice foarte fine si care diseca valurile acoperitoare si ajung la esente, asa cum, poate, doar un om al granitei are cum percepe. Rushdie mai scrie despre prietenii sai (literari si nu numai), despre scriitorii pe care ii admira, despre filme si carti care ii plac, despre pasiunea lui pentru paine, despre cum e sa fii fotografiat. Si scrie mult despre libertate. Libertatea de a crede, libertatea de a scrie, libertatea de a nu fi de acord si de a contesta.

Este minunata prelegerea 'Dincolo de limite', tinuta cu ocazia Conferintelor Tanner asupra valorilor umane, la Yale in 2002. E despre lumea oamenilor, plina de frontiere si limite pe care doar putini le traverseaza. Si cand le-au traversat, si-au invins propriile limite si au devenit, pe drum. Ce au devenit?

Problematic. Trecand o limita, devii mai bun si mai puternic, mai curajos. Insa devii si acea limita pe care ai trecut-o. Devii strainul, "celalalt". Ca sa treci de unele frontiere si sa intelegi unele lucruri trebuie sa te transformi, ca altfel nu primesti biletul de voie. Ca Alice din Tara Minunilor.

In iubire se incalca deseori granite (vezi Arthur si Morgan). Uneori incalcarile sunt pedepsite, de multe ori nu sunt nici macar descoperite si transgresivul duce povara unei vinovatii care ii fura, pe furis, energia vitala. Deschiderea propriilor frontiere permite intrari care imbogatesc si... multe pericole.

Pionierii care trec frontiere dau de salbaticie si aici nicio regula cunoscuta nu mai functioneaza. Pionierii, ale caror idei sunt, evident, ignorate si caracterizate drept nebunesti, sunt cei care largesc granitele cunoasterii de orice fel. Avantajele si dezavantajele "intelectului de frontiera" ;)

Lumea actuala este un amestec fabulos de frontiere fizice usor permeabile si mentale rigide si de netrecut iar asta e lumea reala si culturala a lui Salman Rushdie:
Depasirea granitelor in limbaj, in geografie si cultura, studierea frontierei permeabile dintre universul lucrurilor si al faptelor si universul imaginatiei, eliminarea granitelor intolerabile create de nenumaratele feluri de politie a gandirii existente pe planeta -  iata cateva probleme care au stat la baza proiectului literar pe care mi l-au impus circumstantele vietii mele, si mai putin mi l-am ales eu din cine stie ce motive intelectuale sau "artistice". M-am nascut in sanul unei limbi, urdu, dar mi-am trait viata si mi-am scris opera in alta. Oricine a trecut vreodata granita unei limbi va intelege imediat ca o astfel de calatorie implica un fel de remodelare sau de autotraducere.

 Gasesti aici cateva fragmente din volumul "Dincolo de limite". Enjoy!

Monday, November 4, 2013

Cathexis

-sursa foto-
In psihanaliza (freudiana), procesul de investire a unei persoane, idei, a unui obiect cu energie libidinala. Cathexis e cand ne atasam de mama care ne ingrijeste, cathexis e la inceput, cand ne indragostim, cathexis e cand ne pasioneaza ceva si acumulam in aceasta pasiune cunostinte, sens pentru noi...

M-a lamurit desteapta de Wiki :P

Sunday, November 3, 2013

Ceaiul de duminica (6)

Hei-hei! Ma intreb daca diminetile de duminica sunt cele mai iubite sau cele de sambata... Ti-ai adus ceaiul langa tine? Sa incepem. Duminica asta o sa fie despre culoare, culoare multa, culoare minunata, baie de culoare:

  • Sarcoline, smaragdine si xanadu. Trei nuante minunate, ale caror nume nu le stiam for the life of me. Stiam ca Xanadu e pectopah pe-aici pe langa casa si-atat :P 11 culori de care n-ai auzit neam de neamul tau!
  • Ladies and girls, un articol clar si la obiect despre coloratia rece sau calda a pielii, in functie de care ne vin mai bine unele culori si mai nepotrivit altele. Pe mine m-a lamurit. Sunt un cool tone atipic (ceea ce mi-e tipic).
  • 60 de fotografii minunate si crocante ale Toamnei. Sa iti explodeze sufletul de bucurie si alta nu. Cum o arata Rasnov-Brasov zilele astea?
  • De la caprui la verde e vorba de concentratii variabile de melanina in iris. Albastrul e o ciudatenie si toti oamenii cu ochi albastri din ziua de azi au un stramos comun. Blue-Eyed Bros Society :P Mi-a placut mult ideea asta: "nature is constantly shuffling the human genome".
  • Meanwhile, on the other side of the Earth... jacaranda a inflorit.
Sa incepi o saptamana in care sa stai cu ochii pe culoare!

Saturday, November 2, 2013

Fragmente din 'Dincolo de limite' - Salman Rushdie

Recunosc de la inceput: Salman Rushdie este autorul meu preferat de fictiune (chiar daca locul lui se clatina periodic in ultimii trei ani). Cu volumul asta de eseuri am descoperit si un ganditor rafinat (evident), cu teribil de mult umor (chiar mai mult decat in fictiune), curajos, realist si quite grounded, eclectic si pur si simplu savuros, fie ca scrie despre rock, despre fotbal, terorism, paine, Vrajitorul din Oz sau politica internationala.

-sursa foto-
Rolul literaturii (bune)
Pentru literatura, pentru literatura buna, interesul a fost totdeauna minor. Importanta sa culturala nu deriva din succesul ei intr-un fel de razboi al popularitatii, ci din succesul ei in a ne spune despre noi ceea ce nu auzim din alta directie. (in 'Din nou in apararea romanului')
Conceptele de "polenizare culturala" (influentele) si de tacere a scriitorului, care formeaza barajul necesar adunarii esentialului.

A fi fan
Asta inteleg eu prin a fi fan: sa astepti minunea, sa induri decenii de deziluzii si totusi sa nu ai de ales cand vine vorba de loialitate. (in 'Un sport popular - insemnarile unui fan') - multi dintre noi ar trebui sa fim fanul prietenului, tatalui, sotiei...
Noul respect
La ora actuala, extremistii religiosi pretind respect pentru atitudinile lor si o fac tot mai zgomotos. Foarte putini oameni ar obiecta la ideea ca dreptul oamenilor la manifestarea libera a credintei religioase trebuie respectat - la urma urmei, Primul Amendament apara acest drept la fel de limpede cum apara si libertatea cuvantului -, doar ca acum ni se cere sa acceptam ca dezacordul cu acele credinte - adica faptul ca le consideram suspecte, invechite sau gresite sau ca, de fapt, le punem in discutie - este si el incompatibil cu ideea de respect. Atunci cand criticile sunt plasate in zona nefrecventabila, fiind considerate "lipsite de respect" si, in consecinta, insultatoare, se intampla ceva ciudat cu conceptul de respect. (...) Alte grupuri minoritare - rasiale, sexuale, sociale - au cerut si ele sa fie tratate in conformitate cu aceasta noua versiune de respect. Trebuie sa intelegem ca pentru a-l respecta pe L.F. trebuie pur si simplu sa fii de acord cu el. A-l trata fara respect inseamna, la fel de simplu, sa nu fii de acord cu el. Dar daca dezacordul trebuie considerat si o forma a lipsei de respect, atunci ne-am dat intr-adevar pe mainile Politiei Gandirii. (in 'Cresterea strutilor')

Traducerile care descopera, dez-valuie o opera si in alte limbi decat cea in care a fost scrisa.

Libertate si scantei
Societatile libere sunt societati in miscare, iar odata cu miscarea apare si frictiunea. Oamenii liberi arunca scantei, iar acele scantei sunt cea mai buna dovada a existentei libertatii. (intr-un discurs din aprilie 1992)

-sursa foto-
Despre pace si reconciliere
Numai ca, asa cum israelienii si palestinienii stiu foarte bine, pacea nu este acelasi lucru cu reconcilierea si nu are nicio legatura cu sarutarile si simpatia acordate vrajmasului cu care te-ai luptat de-a lungul cateorva generatii. Pacea e pur si simplu decizia de a inceta lupta. Reconcilierea poate veni ulterior - doar ca foarte, foarte incet - sau poate sa nu vina deloc. (in 'Irlanda de Nord')
 Autorul trebuie sa faca lumina, nu sa sporeasca intunericul
Cand personajelor create de un scriitor le lipseste capacitatea de intelegere, este de datoria autorului sa-i ofere cititorului o viziune mai profunda, de care personajele sale nu sunt capabile. Daca el nu o face, atunci opera sa nu va lumina intunericul ci va deveni o particica oarecare din intunericul pe care il descrie. (in 'J.M. Coetzee')


 Cand povestesti despre ceva care iti place foarte mult, de la atata entuziasm nu ai cum sa nu fii nitel ridicol. Stay tuned, eu o sa fiu zilele astea ;)




Friday, November 1, 2013

Bulinute brumarele

Asa frumos a fost Brumarelul asta ca a dat pe dinafara si s-a extins putin in Brumarul de incepe azi. Am scos agenda si hai cu recapitularea:

  • prima mea vizita la Muzeul Colectiilor de Arta. M-am ales cu drag de Iser si cu pasiuni pentru covoare si cristalul colorat de Boemia. Mi s-a facut si ceva dor de Mangalia. Revenirile vor fi multiple si mult asteptate.
  • plimbarea cu A. cea cuminte si frumoasa, din dupa-amiaza asemanatoare ei si foarte insorita. Cateodata, in marea de interactiuni superficiale chiar te intalnesti cu un om si rotunjiti impreuna o bula plina cu o amintire minunata.
  • linguritele nenumarate de zgusceonka si speculoos. Cu multumiri hiperglicemice aducatoarelor.
  • hrisca, oh, hrisca! Divina.
  • vanatoarea de comori arhitecturale in Kiseleff, organizata de Viajoa. Niciu' si cu mine ne-am facut debutul vanatoresc in echipa Mandarinelor, sub obladuirea Mandarinelor Ioana si Alma, cu multe vanatori la activ. Maaaaama, ce mi-a mai placut! Normal, doar o vanatoare urbana e cu niste ingrediente pe care eu le iubesc: mult mers pe jos, uitat la case si la detalii, descoperit si documentat.
    -Sfatul Mandarinelor, asa cum a fost el fotografiat de Alexandra Rosu, muntomana de la Viajoa-
  • concertul Vijay Iyer Trio si Tigran Hamasyan. Uaaaa! Surprize peste surprize. Noi ne-am dus pentru Tigran si ne-am intors cu un drag imens de Vijay Iyer si am ascultat pentru prima oara jazz cu beatbox si dnb. Ah, si am observat cum arata si suna pe scena o trupa cu bandleader self-centered si prea histrionic. Mai neplacut decat una de egali.
  • seara cu cadoul-surpriza ascuns sub patura si pe care era sa ma asez cu fundul. Limbajul meu preferat, cel al darurilor :) ;
  • mama vorbeste mult. Nu, let me rewrite. Mama vorbeste MULT. Vorbeste, povesteste, descrie, imi spune si ce crede ea ca a spus celalalt in gandul lui si ce crede ea ca de fapt crede celalalt ca a spus ea in gandul ei. I'm the quiet type. Imi place mult sa ascult oamenii si sa ma uit la ei si sa-i analizez si intorc pe toate partile in timp ce ei vorbesc. Oamenii vin si-mi povestesc frecvent lucruri si cred ca le place sa fie ascultati. Insa nu mi s-a mai intamplat de ceva vreme sa cad rapusa de somn dupa o conversatie. Lunga, e drept :P Ii tot studiez de ceva ani pe oamenii care vorbesc mult. Stiu ca eu, ca introverta, nu am cum sa ii ajung vreodata din urma. Insa mi-ar placea sa invat ceva de la ei: sa cred mai des ca ce am eu de spus chiar il intereseaza pe celalalt, chiar ii aduce un plus, ceva mai mult decat zgomot si intrerupere si trivia fara de care pamantul se invarte fara probleme in continuare...