Thursday, October 31, 2013

Plank!

-sursa foto-
Acei putini oameni care m-au intrebat si pe mine la un moment dat ce sa faca sa treaca peste starea sau perioada asta neplacuta din viata lor au... plecat usor dezamagiti.

Pentru ca le-am raspuns cu un program cu bulina de la capat, plin de mici activitati menite sa le mute atentia de la self-pity, sa ii ancoreze, sa ii restaureze fizic si sa le ofere un ritual care, radiind stare buna, sa ii urce in sus pe spirala "din-ce-in-ce-mai-bine".

Stiu ce nu le-a placut, unii mi-au spus. Ca e mult de munca, ca ei chiar trebuie sa faca chestii, sa se puna in miscare, sa disece mai putin si sa isi suflece manecile, sa fie disciplinati.

Din pacate pentru mine, nu am inteles si nu m-am facut inteleasa. There are no shortcuts. Si eu le-am cautat. Nu-s. Nu le-au pus astia in pachetul plat si acum e musai sa ne descurcam fara ele.

O cale (lunga, grea si care presupune ceva munca) de a iesi dintr-o perioada neplacuta este miscarea. Nu spun sport, spun miscare. Putina, cata putem duce, la inceput. Apoi o sa putem face tot mai multa pentru ca ne intarim musculatura si, dintr-o data si peste noapte, o sa ne dovedim si problemele pentru ca ne dezvoltam pe furis tocmai acele abilitati de care avem nevoie pentru a le depasi. Ii putem spune musculatura psihica.

Un exercitiu care imi place in mod deosebit este, vezi foto, plank-ul. Te sprijini pe antebrate, coate si degetele de la picioare, iti incordezi abdominalii si muschii spatelui ca sa te tina, iti incordezi muschii coapselor si fesele ca sa-ti fie mai usor si.... stai acolo cat poti.

La inceput 10 secunde, poate. In general, un om nu prea lucrat rezista si 20 de secunde prima oara. Apoi tremura si apoi zice ca nu mai poate. E greu sa stai acolo cand ti-e greu si e si mai greu cand ti-e greu fizic. Nu poti sta cu o senzatie ascutita de durere prea mult timp.

Daca stai, inveti. Iti inveti muschii sa-si ridice pragul de durere, inveti despre tine cat poti duce. Daca mai stai si maine si alt maine, o sa inveti ca acum poti sa stai mai mult. Tot asa, dintr-o data si peste noapte, de la statul asta mai mult o sa fii usor mai voios si o sa vezi cheia problemelor insurmontabile. Era in musculatura ta psihica, nu in circumstantele problemelor.

Eu am rezistat 30 de secunde prima oara pentru ca citisem intr-un articol ca atata rezisti la prima incercare de plank. De la 20 la 30 aveam multe grade Richter, m-as fi aruncat eu pe jos insa nu se facea sa nu fiu si eu macar medie statistic :P Acum stau peste un minut si pot sustine si o conversatie.

Cel mai tare mi-a placut sa observ cum mai adaugam, saptamana dupa saptamana, inca 5 secunde. Ma simteam mandra, puternica si din ce in ce mai capabila. Mi-a mai placut si ca am obtinut niste abilitati importante si puternic transferabile (cred eu) in aproximativ un minut, multe zile la rand.

Da' e greu si calea e lunga. Si presupune multa munca si noi n-avem timp. De unde timp ca sa-ti fie mai bine?

Wednesday, October 30, 2013

Anaclisis

-sursa foto-
In psihanaliza freudiana, comportament de atasament emotional, ba poate chiar de dependenta, de o figura parentala sau care ne aminteste de un parinte. De regula atasamentul este deosebit de intens.
Un cuvant care suna prea frumos pentru a fi pus alaturi de conotatiile neplacute ale dependentei.

Tuesday, October 29, 2013

"O baza de siguranta" / A secure base, John Bowlby

-sursa foto-
Dupa ce am citit "O baza de siguranta", l-am avansat pe domnul Bowlby in panteonul oamenilor mei preferati. Imi si imaginez cum sade in acest imaginar panteon si dezbate imaginar cu un imaginar Donald Winnicott ^^.

Cartea "O baza de siguranta" in dar? Da-da-da-da. Mamicilor care isi cresc copiii cu atentie, grija si respect, taticilor ceva mai implicati decat media, curiosilor intr-ale sufletului uman si psihologiei, partnerilor cu care ne si vedem minunat multiplicati. Fostilor copii pe care inca se mai vad ceva dureri de crestere, ca sa mai inteleaga putin. Seninilor care au crescut cu iubire cat cuprinde, ca sa se duca acasa si sa spuna "saru'mana". Si, indiferent de categoria din care faci parte, daruieste-ti-o si tie.

Volumul este constituit dintr-o serie de prelegeri tinute de John Bowlby cu ocazia unor conferinte si-adunari, mai degraba de specialisti. Surprinzator, aspectul asta nu ingreuneaza limbajul sau exprimarea. Poti citi cartea dintr-o perspectiva de cautator / specialist, cu creionul in mana si cu atentie la referinte si la fel de bine le poti omite si urmari doar firul argumentativ, foarte limpede (meritul autorului cu gandire limpede) si armonios redat in romana (meritul traducatoarei Alexandra Timofte).

O sa te intristezi, o sa te amarasti, o sa te enervezi, o sa bucuri si o sa lacrimezi usor de fericire. Pentru ca dificultatile din primii ani de viata sunt sursa dezechilibrelor, suferintelor si psihopatologiilor ulterioare, pentru ca parintii nu pot face decat in rare ocazii mai mult decat li s-a facut si lor si suntem intr-un cerc vicios de insuficienta iubire, pentru ca, totusi, suntem reparabili si pasibili de-o existenta echilibrata si fericita.

"Violenta in familie" este una dintre prelegerile care dau de gandit. Mult. Violenta din familii a fost un element mult neglijat in psihoterapie si psihiatrie si abia prin anii '60 (cu rarissime exceptii) a inceput sa se vorbeasca despre rolul abuzurilor in panoplia de suferinte sufletesti umane. Era mult mai lejer si mai putin deranjant sa analizezi fantasmele pacientilor decat sa zgandari subiecte tabu ca presupusa aura de sfintenie a parintilor si rudelor... Pe langa faptul ca violenta da un cerc vicios si se perpetueaza in comportamentul celui care a fost violentat, cand apare in familii, efectele ei se multiplica exponential datorita incarcaturii relatiilor. Ani de-a randul singura sursa de satisfacere a nevoilor copilului sunt relatiile cu mama si tatal sau alti substituenti parentali. Daca persoana care il ingrijeste pe copil manifesta fata de acesta respingere, neglijenta, daca e absenta sau il manipuleaza cu prea putina sensibilitate, daca se infurie cand copilul plange, cere atentie, copilul va dezvolta un atasament problematic si acesta va sta la baza tuturor relatiilor lui afective ulterioare.

Desi violenta in familie pare un stigmat al claselor precare socio-economic si educational, abuzuri de toate felurile se intampla din belsug, cum spunem noi, si la case mai mari. Mamele abuzive sunt anxioase, iubesc in salturi, sunt precar conectate social si cauta grija si atentie de la copilul care nu mai are unde sa le caute, la randul lui. Isi ameninta deseori copilul cu abandonul, spun ca ele se imbolnavesc din cauza lui, reactioneaza exagerat la solicitarile si intamplarile din viata acestuia, sunt furioase si aplica si corectii fizice. Cum se comporta tatii abuzivi, asta e deja cliseu si este mult mai bine popularizat in societate.

Bowlby mentioneaza si citeaza cercetari din care reiese ca, la randul lor, acesti parinti au crescut in medii violente, cu parinti abuzivi, la care stiau ca nu se pot duce pentru a primi consolare, compasiune si intelegere. Extrem de tulburator mi s-a parut studiul conform caruia dintr-un grup de 100 de barbati care isi maltratau familiile, 51% dintre ei, s-a descoperit, fusesera batuti si maltratati la randul lor in copilarie. Greu se mai injumatateste violenta din tesatura societatii...

Mi-au mai placut mult prelegerile "de bucatarie", despre procesul terapeutic cu pacientii cu atasament problematic. Dificultatea extrema de a pune bazele unei relatii cu ei, distanta uriasa la care se simt in siguranta fata de orice persoana, agresivitatea neasteptata, modul in care gestionau sedintele amanate sau anulate, timpul teribil de lung necesar pentru a incepe sa faca un progres. Asta daca au norocul sa intalneasca un terapeut suficient de bine pregatit profesional si cu suficient suflet si echilibru.

Desigur ca eu abia zgarii suprafata acestui volum minunat, emotionant si poate chiar vindecator (in orice caz, bun indicator al zonelor de concentrat atentie si iubire pe viitor). De-aia il recomand, chiar cu insistenta. Cu cat il citim mai multi, cu-atat cresc sansele unei lumi mai bune (pardon de naivitate, eu te-am avertizat din titlu). Cumparati-l, cititi-l, cugetati la el, daruiti-l si vorbiti mult despre tot ce gasiti inauntru.

John Bowlby credea ca o forta majora in lume, o forta insuficient si precar utilizata, este forta familiilor de a produce copii fericiti, sanatosi si increzatori in sine. Hai sa!

Aici si aici gasesti cateva fragmente din carte, ca sa-ti deschizi apetitul si sa vezi daca acest volum e pentru tine.

Sunday, October 27, 2013

Ceaiul de duminica (5)

  • Uite o afirmatie greu de crezut: cica daca rasfoiesti fotografii cu mancare (blogs, instagrams) esti mult mai putin incantat si satisfacut de masa ta urmatoare. Explicatia? Tocire a simturilor cauzata de supraexpunere si o usoara dezamgire fata de propria ta farfurie, comparativ cu sexoseniile foodie expuse in agora www-ului. I don't buy it. We're smart people, facem diferenta intre entertainment si viata reala, intre o farfurie muncita cratitistic, fotografic si stilistic si alta muncita doar cratitistic. Tu ce zici de asta?
  • Attention, cuteness overdose cu ratuste care se dau pe un tobogan cu apa (pufoasele si adorabilele pamantului ^^).
  • Mai tii minte cand iti spuneam ca ma tem ca ma transform intr-un baietel la pubertate pentru ca am inceput sa citesc SF-uri? Nu m-am oprit acolo. Am inceput sa vad filme cu gangsteri (in majoritatea l-am intalnit pe Robert de Niro, he's got the look :P) si sa decretez ca imi plac. Apoi western-uri. How low can one little boy go? Acum ma uit cu ceva placere si la filme de actiune pac-pac bum-bum (ma rog, la unul singur, pentru ca il continea pe un tip misto). Si imi iau referinte cinematografice de pe un site de domni :P Cica, domn fiind, e musai sa nu ratezi urmatoarele 100 de filme. Si baieteii cresc!
  • Cui ii plac bomboanele, caramelele, batoanele de ciocolata si guma sa vada video-ul asta plin cu trivia si informatii secrete si gustoase despre diferite minunatii dulci si branduri faimoase. Sweet facts about Candy ;)
  • Iepurul si cu mine am refacut recent o obsesie mai veche pentru Jarabe de Palo, o trupa de rock spaniola. Uite o piesa a-do-ra-bi-la care sa te insoteasca pe restul duminicii si inceputul saptamanii. Intelegi tu ideea si fara sa stii spaniola, o sa vezi. Play ;)

Saturday, October 26, 2013

Alte fragmente din '"O baza de siguranta" - John Bowlby

 In randurile urmatoare este partea a doua a "fisei de lectura" (remember those?) pentru "O baza de siguranta".  Aici o gasesti pe prima.


"Asta e ora de venit acasa???!!!??" - furia si anxietatea, sitting in a tree and kissing
Astfel, nu punem la indoiala faptul ca atunci cand se afla in pericol o relatie cu o persoana iubita in mod special, nu suntem doar anxiosi ci si furiosi. Ca reactii la riscul unei pierderi, anxietatea si furia merg mana in mana. Nu degeaba aceste cuvinte au aceeasi radacina etimologica.* (* - en anglais, anger si anxiety vin din latinescul angorFuria este adesea functionala. Atunci cand copilul sau partenerul de viata se comporta intr-un mod care il pune in pericol, un protest marcat de furie poate sa descurajeze acel comportament. - memento pentru a fi mai putin incrancenati cand suntem urecheati in acest mod de catre un om drag. They mean well.

Relatiile importante
Exista trei tipuri de relatii specifice, care daca sunt amenintate pot declansa furie: relatiile cu un partener sexual, relatiile cu parintii si relatiile cu copiii. Fiecare dintre aceste relatii este incarcata cu emotii puternice. Intr-adevar, la un grad ridicat, intreaga viata emotionala a unei persoane - caracteristica modului in care se simte -  este determinata de starea acestor relatii de lunga durata, care implica un atasament. Atata vreme cat ele decurg bine, individul este multumit; atunci cand sunt amenintate, el este anxios si furios; atunci cand le-a pus in pericol prin propriile sale actiuni, se simte vinovat; atunci cand se rup, se simte trist; si atunci cand relatiile sunt reluate, individul se bucura. - uite unde sa cautam radacinile anxietatilor, furiilor si vinovatiilor noastre persistente si aparent inexplicabile, atunci cand ajungem sa ne intrebam de unde or proveni.

"Hai mai repede, ca altfel plec si te las aici, singur!" - de nespus. Ever.
(...) amenintarile repetate cu abandonul sunt la fel de patogene ca si separarile reale, si poate chiar mai mult de-atat. - daca ti se pare o exagerare, mergi intr-o dupa-amiaza la un loc de joaca si vezi groaza si disperarea de pe fetele oamenilor mici atunci cand cei mari ii ameninta ca-i lasa in parc...

50% sanse
 In cadrul unui studiu (Gayford, 1975), informatiile oferite de sotiile acestor barbati au indicat faptul ca 51 din 100 de barbati violenti au fost la randul lor batuti atunci cand erau copii.

Cercul de (ne)iubire

Atunci cand abordam chestiunea referitoare la persistenta unui tipar de interactiune a unui copil de sase ani cu parintii sau cu alte figuri parentale, se ridica o intrebare importanta: la aceasta varsta, in ce masura tiparele sunt adanc inradacinate in personalitatea copilului si in ce masura reprezinta ele o reflexie a modului in care parintii inca il trateaza? - caci devenim ceea ce facem si facem ceea ce ni s-a facut...

Copiii rai
In unele familii se intampla ca unul dintre parinti sa insiste asupra faptului ca  el este un parinte admirabil, care a facut dintotdeauna pentru copil tot ceea ce a fost posibil si, in cazul in care exista frictiuni,  este posibil ca parintele sa insiste asupra faptului ca  vina ii apartine exclusiv copilului. Adesea, aceasta atitudine a parintelui acopera un comportament care, conform standardelor obisnuite, este departe  de a fi perfect. Cu toate acestea, deoarece parintele insista asupra faptului ca el a oferit permanent copilului afectiune si ca acel copil trebuie sa fi fost din nastere rau si nerecunoscator, copilului nu-i mai ramane alta optiune decat sa accepte aceasta imagine, in ciuda faptului ca  isi da seama, undeva in mintea lui, ca aceasta imagine nu este deloc corecta.

Oasele sufletului. Gipsabile.
Din fericire, psihicul oamenilor, asemenea sistemului lor osos, are o puternica tendinta de auto-vindecare. Sarcina psihoterapeutului, asemenea chirurgului ortoped, este aceea de a pune la dispozitie conditiile in care autovindecarea poate sa aiba loc cu cele mai mari sanse de reusita.

O minune de carte scrisa de o minune de om. Stay tuned, zilele astea scriu si exaltata (cum altfel?) recenzie.

Sunday, October 6, 2013

Ceaiul de duminica (4)


Daca mi-as face eu planeta, as imparti saptamana asa: L - Ma - Mi - Mi - J - V - S - D - D - D. Promit.

Hai sa citim lucruri bune si sa asteptam cu rabdare acele vremuri. Nu mai e mult de asteptat, pana la noapte si gata :P
  • Yes-yes-yes, read plenty of literary fiction! Un studiu proaspat de psihologie sociala se jura pe toate tipurile de distributii care conteaza ca oamenii care citesc fictiune de calitate sunt mai empatici si navigheaza mai elegant prin hatisul relatiilor sociale. Pentru ca in operele majore de fictiune (Dostoievski, de exemplu) nu exista o singura voce auctoriala ci mai multe care prezinta aceeasi realitate in moduri si traduceri diferite, exact ca in complicata viata reala, asta ne inarmeaza, cum ar veni, cu ceva mai multa experienta. Ca sa vezi :P
  • azi o sa impart cu voi o comoara de stare de bine si tonifiere: fitnessblender. Poti sa-ti alegi workout-ul dupa multi parametri utili (printre care si nivelul de efort sau echipamentul necesar) sau poti sa incerci unul dupa ce stii ca-ti trebuie tie, din lista lor lunga. Este mult mai usor si incredibil de placut sa lucrezi in acelasi ritm cu altcineva, sa nu fii singurul care isi da duhul pe parchet, la a zecea amarata de flotare. Kelli si Daniel sunt casatoriti si arata, dupa cum iti poti imagina, fabulos de bine. Mie inca mi se pare teribil sa lucrez ceva exemplificat de Daniel, ma demotivez doar cand il vad bratele. Pe Kelli in schimb, o ador. Am si eu abs like that pe sub stratul de izolatie termica, mi-i amintesc cu greu insa mi-i amintesc. Kelli e mereu asa fericita sa faca exercitiile alea incat zambesc si eu. Si... ce sa vezi, merge mai usor!
  • Is sugar toxic? Hai sa citim ce face el cu corpul nostru si hai sa citim despre doza ideala. Watch out, textul e scris de catre un medic si poate parea neprietenos. 
Duminica asta atat am de zis. Sa va mearga bine :)

Saturday, October 5, 2013

Oamenii mici de toata isprava

Serendipity se intampla peste tot, inclusiv la alte ceainarii :P

-sursa foto-
Pe cand rumegam pe fundalul mintii, usor trista, propriile-mi comportamente si pe cele ale cunoscutilor si prietenilor, cautandu-le la indicii despre tipul de atasament care il mana pe fiecare in lupta, am avut o intamplatoare intalnire fericita, aducatoare de optimism nesecat. Si, ca de obicei, de multa fericire.

Am revazut-o pe Ioana cea mica, pe care nu o mai vazusem de prin iunie, de cand ea purta o rochita alba multicolor si partial gustos patata cu iarba, caca de pisica, suc de portocale si fructe de padure.

In cursul a cateva secunde, Ioana s-a bucurat, s-a dat un pas in spate sa se lipeasca de picioarele de atasament ale mamei ei, apoi a baletat inainte si m-a privit cu ceva ce mintea mea de adult a asemanat cu un repros. Mi-a spus apoi ca aproape nu si-a mai amintit de mine ieri, cand, completeaza mama, au sporovait despre diverse pana sa adoarma Ioana. "Cine e Dan-Dan?" / " Nu stiu."

A constatat ca nici nu am sunat-o.

Si a refacut conexiunea estompata de-a lungul lunilor ca un intuitiv expert in inteligenta interpersonala, spunandu-mi ca azi nu poarta rochita (noi doua obisnuiam sa ne complimentam reciproc rochitele : D ) pentru ca e frig. Mirata, a observat ca eu port rochita. Desi e frig. I-am explicat ca mie nu mi-e frig si m-a intrebat, cu ochii putin mariti, daca eu sunt pisica. Ca cica sunt fetita, nu pisica. Teoretic, fetitelor le e frig iar pisicilor nu.

(nu am mai fost facuta de-un secol "fetita", mi-a placut)

A mai facut un pas si m-a intrebat daca mai tin minte cum imi punea ea cerceii. Simpatica realitatea ei, eu tin minte mai degraba ca mi-i scotea si incerca, cu perseverenta, sa mi-i puna la loc. Da, desigur ca mai tin minte, poti sa mi-i pui si pe astia, daca vrei. Daaaa, se apropie ea de mine. Ce sa zic, prehensiune si miscari fine de nota zece intre timp :D

Multumita si deja mult mai zambitoare, inca nu ma lasa sa o imbratisez cand o intreb daca imi da voie. Nimic ce nu se poate rezolva cu ceva rabdare. Drept dovada ca m-a imbratisat ea, pe sub patura verde, cand ne ascundeam cu dibacie de Oana. Nu stiu cum sa va spun, noi doua ne-am ascuns si in alte ocazii atat de bine incat nu am fost vazute nici daca se trecea la milimetru pe langa noi!

Da, ma umple de optimism sa vad ca atat de multi parinti din generatia mea isi cresc bine si frumos copiii, se preocupa mai mult de ei, ii respecta si ii iubesc mai mult, astfel incat acestia sa dezvolte un atasament securizant si sa-si gestioneze cu intelepciune micile lor relatii sociale. Oamenii astia mici de acum o sa fie niste oameni mari de toata isprava, mult, mult mai buni.

Si eu o sa am norocul sa traiesc intr-o lume unde vor fi majoritari. Ce sa zic, I see trees of green, red roses too :D

Friday, October 4, 2013

Fragmente din "O baza de siguranta" - John Bowlby

"Viata la oameni e greu." Asta se poate spune cu siguranta despre procesul complicat al facerii si devenirii oamenilor, fara sa intram pe taramul discutabilului, cum am face daca am spune ca viata e frumoasa.

Am un atasament special fata de teoria atasamentului, made famous by John Bowlby. Pur si simplu imi umple sufletul, fara alte analize inutile. Si domnul Bowlby mi-e deosebit de simpatic. Avea o fata simpatica, rotunjoara, de bunic par excellence, un nas elegant (am si eu slabiciunile mele) si ochi stralucitori. Pe langa faptul ca avea o minte de eclectic, se pare ca era foarte iubit si apreciat de toti cei cu care lucra: le oferea, cu certitudine, o baza de siguranta :)

Teoria atasamentului spune ca primii ani de viata sunt cruciali pentru modul in care se vor dezvolta social si emotional copiii. Ne atasam de persoana care ne ingrijeste si ne ofera sustinere in clipele rele (de exemplu, ne consoleaza cand ne e frica), de cele mai multe ori mama. Daca ea nu ne ofera o ingrijire consistenta, continua, pe care ne putem baza, incepem sa tragem concluzii despre cat de mult de putem baza pe oameni, in general. Unii dintre noi am avut sansa sa dezvoltam un atasament securizant, altii nu. Daca acum facem pe indiferentii, ne prefacem ca ceilalti nu sunt chiar atat de importanti pentru noi pe cat simtim noi ca sunt, daca, din contra, ne agatam de ei si am vrea sa ramanem acolo lipiti pentru totdeauna, daca ne e groaza cand ceilalti nu ne raspund la telefon, la mail, la solicitari, ne e groaza ca ne vor parasi... sunt ceva sanse sa ne confruntam cu un atasament anxios sau evitant.

-sursa foto-
M-a intristat des si m-a inveselit mult pe alocuri aceasta carte. Viata la oameni e greu insa si cand e bun... e bun :D

Fraze care arunca raze armonioase de soare
 Cu totii, de cand suntem in leagan si pana ajungem in mormant, ne simtim cel mai bine atunci cand viata este organizata ca o serie de incursiuni, mai lungi sau mai scurte, avand ca punct de plecare baza de siguranta oferita de figura (sau figurile) de atasament.

A taste of your own medicine
 Din moment ce exista dovezi ca tiparul de atasament pe care un copil sanatos la nastere il dezvolta cu mama lui reprezinta rezultatul modului in care mama l-a tratat, exista o mare probabilitate ca, intr-un mod similar, tiparul de atasament pe care copilul il dezvolta cu tatal lui sa nu fie altceva decat rezultatul modului in care tatal lui l-a tratat.

-sursa foto-
A job in insurance :P
A avea acces facil la un individ pe care il cunoastem,despre care stim ca este gata si dornic sa ne sara in ajutor intr-o situatie de urgenta, reprezinta in mod clar o buna polita de asigurare, indiferent de varsta pe care o avem.

 Ar putea avea vreodata
Cu toate acestea, acum se pare ca exista putine indoieli cu privire la faptul ca atunci cand bebelusii si copiii mici supusi unei ingrijiri materne lipsite de sensibilitate, imbinata probabil cu situatii de respingere categorica, iar ulterior sunt supusi separarii sau amenintarilor cu separarea, efectele sunt teribile. Astfel de experiente sporesc enorm frica unui copil de a-si pierde mama, ii sporesc solicitarile de a fi in prezenta ei si, de asemenea, furia in absenta ei, si de asemenea, pot duce la lipsa de speranta ca ar putea avea vreodata o relatie sigura si plina de iubire cu vreo persoana. - :(
Frica
Pe scurt, in termenii mei, copilului, iar mai tarziu adultului, incepe sa-i fie frica sa-si dea voie sa se ataseze de vreo persoana datorita faptului ca se teme de o noua respingere, cu toata agonia, anxietatea si furia care ar putea fi determinate de aceasta respingere. Asadar, exista un blocaj masiv fata de exprimarea sau chiar resimtirea dorintei sale naturale de a avea o relatie apropiata, de incredere, in care sa fie ingrijit, alinat si iubit (...)

Thursday, October 3, 2013

Parfumul de sunete

-sursa foto-
Ahhh, marturisesc incantata. Am o slabiciune feminina. Nu, nu pe-aia cu pantofii. Am putini, comozi si copilaresti. Nici macar pe-aia cu hainele. Si de-astea am la fel de putine.

Ador accesoriile. Bratari, coliere, cercei, ahhh..., daaa, cercei :D Imi plac pentru ca exprima foarte bine interiorul persoanei care le poarta. Imi plac pentru ca sunt relativ accesibile. Imi plac pentru ca, de cele mai multe ori, au o poveste de suflet legata de ele. Imi plac pentru ca au putere transformatoare.

Si-mi mai plac pentru ca te inconjoara de sunete mici si delicate. Ca si cand s-ar fi parfumat cu sunete, unele femei lasa in urma lor fosnet de coliere suprapuse, clinchet de bratari si clipocit de cercei.

Parfumul de sunete le anunta apropierea, sosirea, prezenta, indepartarea.

Si cand nu il mai auzi, ii duci dorul foarte.