Friday, September 27, 2013

'In cautarea fericirii', Bertrand Russell

-sursa foto-
O carte despre cauzele fericirii si nefericirii oamenilor, scrisa la aproape 60 de ani de catre un domn britanic, elegant, ateu si umanist implicat social, mare sustinator al libertatii de gandire si uuusor cinic, cu o viata personala condimentata? Oh, da-da-da, aduceti-o incoa' sa o citesc mintenas, am zis eu :P

Precum am zis, am si facut. Am citit-o, am subliniat-o pe sfert, am scris pe ea, am rasfoit-o, am citit-o din nou, am scris paragrafe din ea pe post-it-uri si le-am lipit peste tot, am discutat-o cu Iepurul-cautator-intr-ale-fericirii. 'In cautarea fericirii' este o carte minunata si promit solemn ca e dintre cele pe care e musai sa le avem in casa si sa le citim macar o data pe an. Cand o sa dati peste acest volum in librarii, cumparati-l in mai multe exemplare, o sa va tot vina in minte oameni, atat din cei fericiti cat si din cei mai putin, care vor avea mult folos de pe urma lui. Cu voi in frunte, sa fim intelesi. Unless you already are an illuminated guru. Caz in care, cand scrii o carte vreau si eu sa o citesc, te rog frumos.


-sursa foto-
Domnul Russell a luat-o temeinic si si-a impartit demersul in doua: care sunt cauzele care ii fac pe oameni nefericiti si care sunt cauzele fericirii. Nefericirea vine, pare-se, de la dramatisme, competitie cu ceilalti, plictis, oboseala, invidie, paranoia, simtamantul pacatului si teama de parerile celorlalti. Sa nu numaram in gand cate dintre ele bifam pana nu pomenim si motivele fericirii, okay? ;) Ele sunt pofta de viata, cantitatea de afectiune din viata noastra, familia si apropiatii, munca, interesele impersonale (adica hobby-urile, pasiunile) si un anumit fel de resemnare care consta in a face tot ce tine de tine si a lasa rezultatul final la mana 'sortii'.

Dintre sursele nefericirii m-a pus mult pe ganduri capitolul despre invidie. Mai multa lume decat mi-as dori (note to self: mai taci din gura, atunci) stie despre mine ca mi-as da bucuroasa vreo treizeci de puncte de IQ pentru un kit de perfectiune fizica. Faptul ca tocmai am vazut sute de fotografii cu fete fabulos de frumoase din Ucraina (ce pe pamant mananca femeile alea??!) nu m-a ajutat cu mult, poate doar sa constientizez ca am o problema. Sau, ma rog, prea mult timp liber sa ma gandesc. Leacul potrivit pentru invidie, spune Russell, are cateva aspecte: mai intai, sa ne asiguram ca ne crestem tinerii incredintandu-i ca sunt oameni de isprava si ca sunt okay asa cum sunt ei; apoi, disciplina mentala: a nu permite prea-flexibilei minti umane sa bantuie pe taramuri mlastinoase; a ne bucura de toate placerile care ne ies in cale, a ne ocupa eficient timpul si mintea astfel incat sa nu mai facem comparatii; intr-un final, a incuraja admiratia, care va inlocui putin cate putin invidia.

Despre cauzele fericirii as transcrie tot ce-a scris Russell :P  Nu am sa fac asta, ca nu-i frumos, am sa ma opresc la doua lucruri importante. Mai intai, pofta de viata, "cel mai universal si distinctiv insemn al oamenilor fericiti". A te bucura de tot ce-ti iese in cale, a te interesa de multe lucruri, a gasi minunea din obiectele si intamplarile marunte ale cotidianului, a gasi oamenii din jur mai degraba buni si minunati decat invers, a-ti umple zilnic mintea cu imagini si ganduri bune. Toata suma banalelor lucruri mici, pe care, daca le faci, esti etichetat drept "simplu". De catre dezabuzati si nefericiti, dar ei nu conteaza chiar asa de mult, right? :D

-sursa foto-
Apoi afectiunea, cu sentimentul ca esti in siguranta care vine din iubirea pe care o primesti si care duce mai departe, intr-un cerc virtuos, la extra pofta de viata, fericire si iubire daruita mai departe. Din pacate, multe sunt obstacolele in calea afectiunii, crede Bertrand Russell. Ne e teama sa ne exprimam afectiunea sau admiratia pentru ca altii ar putea intelege cine stie ce si am ajunge in gura lumii, pentru ca persoana admirata ar putea intelege cine stie ce... Din prea multa precautie, pe vremea lui Russell oamenii ramaneau neiubiti si neiubinzi. Poate si in ziua de azi, eu una stiu sa numar prea bine ocaziile in care mi-am infranat exprimarile admirative din exact acelasi motiv, sa nu fie intelese gresit :( Nimic mai gresit, caci "dintre toate formele de precautie, precautia in dragoste este, probabil, cea mai fatala adevaratei fericiri."


Necomplicata (caci vine dintr-o gandire ajunsa la esenta), directa si onesta, tare mult mi-a placut si prefata autorului. Zice asa:
Despre retetele pe care le ofer cititorului nu pretind altceva decat ca sunt cele care si-au aflat confirmarea in propria-mi experienta si observatie si ca ori de cate ori am actionat in conformitate cu ele fericirea mea a avut de castigat.

Si asa:
Am scris aceasta carte animat de credinta ca printr-un efort bine indrumat multi dintre cei care se simt nefericiti ar putea deveni fericiti.

Stiu ce i-ar putea face pe unii sa ocoleasca aceasta minunata carte: credinta, discutabila, ca fericirea personala e o tema superficiala in lumea asta in care, uite, se face minerit cu cianuri, fetitele africane sunt mutilate si psihopatii masacreaza suflete pe patru labute. E cam aceeasi idee care duce la ridiculizarea volumelor de self-help si a cititorilor acestora sau la punerea lor in aceeasi oala cu ezoterismele adaptate la secolul al XXI-lea. Dar...offf... cand suntem singuri si putem fi noi, fara sa ne simtim presati sa fim agreabili, cool, interesanti si deosebit de in control, ne gandim la asta foarte mult: cum sa facem sa fim mai fericiti, de ce nu suntem destul de fericiti, de ce altii sunt mai fericiti decat noi, oare suntem fericiti?

Sa zicem ca 'In cautarea fericirii' e un fel de mixaj premium si genial intre filozofie si self-help de calitate, facut de un ganditor si un om fascinant si rafinat. Musai de citit macar o data si grozav de daruit de foarte multe ori.


PS: daca vrei sa te convingi rasfoind cateva fragmente, le gasesti aici pe cele care mi-au placut mie.
PPS: de-aici poti sa descarci volumul, in engleza si in ce format ti-o placea mai tare.

No comments: