Wednesday, August 14, 2013

Walk me

Cineva mi-a spus ca cel mai mult si cel mai mult ii place sa stea la palavre cu alt om, in fata unui pahar cu licoare / potiune / limonada. De acord, si mie imi place. Ca mai apoi s-a razgandit, declarand ca cel mai mult ii place sa umble ancorata cu un ham prin copaci, pe stanci, pe varfuri de nori si alte locuri de unde caderea se lasa cu multe vanatai, asta e altceva. Minte de iunie, ce sa-i faci...

Mie, honestly, cel mai mult dintre placerile care se pot discuta in public imi place sa citesc. Sa citesc singura si sa zbor printre pagini sau, si mai adorabil, sa citesc alaturi de altcineva. Sa ne intrerupem din cand in cand pentru a ne citi vorbe minunate, sa imi ridic ochii din cartea mea si sa-l vad pe celalalt adancit intr-o alta lume, poate zambind, poate usor temator, poate incordat de parca ar fi incurcat pentru o clipa lumile.
-sursa foto-

Si cat de mult imi place sa merg! Sa ne plimbam de aici pana la sfarsitul pamantului, stand de vorba despre prostii, idei, dedesubturi de oameni si lucruri serioase, sa aratam cu degetul spre colturi de cladiri, perdele cu modele, copaci, nori. Sa ne uitam la oamenii care trec pe langa noi, sa-i studiem, sa le ghicim viata din micile indicii pe care le duc cu ei. Sa mergem mult, sa fotografiem, sa incepem sa simtim miscarile alea fluturate in coapse, sa ne asezam sa bem putina apa pe o banca, sa ne ridicam si sa pornim din nou.

Cred ca e cam la fel ca palavrele la o potiune, doar ca la mine sunt palavre in miscare, cu fundal mereu in schimbare. Peripateticism :P

E usor sa ma faci fericita propunandu-mi o plimbare, niste ture de parc, o explorare a unui coltisor de oras, un "hai sa o luam pe jos pana acasa".

Mersul e foarte adanc in natura umana, prima deprindere pe care o capatam si care ne aduce atat de multe descoperiri si atata independenta. De-aia ne place sa ne plimbam, sa "ne dezmortim picioarele", sa o luam pe jos pana acasa. Ne aduce aminte ca pe drum si la capatul drumurilor sunt mereu chestii misto, care ne largesc viata.

3 comments:

Ioana_du said...

Am gasit solutia de compromis!

Palavre cu potiune / limonada IN TIMP CE catarate prin copaci, bine ancorate SI CU o carte in mana!

Taraaaaaaaaaam!

And they said one can't have'em all! :D

Magarul de Aur said...

Si sa nu ne cerem pe banca prea repede, deloc if possible, nu?

Bine, daca te rogi asa de mine, te scot la o plimbare. Fie.

;)

Dănu said...

@Ioana: I myself cannot do that. Hai,poate ca as putea citi atarnata. Insa cu un pahar in mana as uda cartea mai mult ca sigur. Iar eu nu ud carti, eu doar scriu pe ele si le indoi. :P

@Magar: cap ou pas cap :P