Monday, July 1, 2013

Seductie

-sursa foto-
"Nici pana acum nu am reusit sa ma dezbar de sentimentul acela de mandrie combinata cu acceptare pe care il traiesc ori de cate ori ma ia de mana un copil. M-au tras deoparte, catre mica plaja noroioasa unde ne-am oprit, cu fata catre intinderea de apa maronie.

 - Acum, mi-a poruncit Rachael, spune-i si lui Leo. Spune de la inceput, rar, povestea aia cu raul."

Asa s-a terminat un roman pe care m-am muncit de cateva ori sa il incep si am esuat de fiecare data. Mai putin ultima oara. Finalul are prea putin de-a face cu actiunea romanului insa m-a emotionat si m-a facut sa zambesc larg si mi l-am amintit acum cateva ore.

Omoram (vorba vine) un sfert de ora in fata Ateneului si m-am trezit, desi adancita in niste planuri si calcule deloc placute, ca ma schimonosesc si fac fete-fete si desenez smileys pe degetele unei fetite grasune de vreo trei ani care nu a avut de muncit prea mult ca sa ma seduca si sa ma smulga de la ale mele. A zambit larg cu toti dintii din dotare, a sclipicit ochii si a venit spre mine, sa ma mangaie pe genunchi.

Mi-am amintit si de vara trecuta, cand Ioana cea mica era intr-o frenezie a vocabulelor. Din care nu a mai iesit pana in prezent. Ne-a pus nume noi, dupa posibilitatile micutului ei aparat fonator. Ne-am transformat peste noapte in Dinana, A'deea, Dodot, Usebu, Bina, Eia, Dola, A'sanda, Iodi si Dăn-Dăn si... ce ne-a mai placut!

Odata cu noile nume am capatat parca si vieti noi, apucaturi noi si suflete noi. Eram mai veseli, mai ghidusi, mai descoperitori, mai... noi. Desigur, am renuntat la vechile nume si am inceput sa ne chemam asa si intre noi. Micuta regina nu trebuia sa ne cheme decat o data. Ne prezentam prompt, ne pliam la inaltimea ei si faceam tot ce tinea de noi sa-i satisfacem doleantele, chiar daca asta insemna sa o pictam pe picioare cu marker, sa o lasam sa inghita pietre, sa ne ascundem ad infinitum si-apoi sa ne prefacem surprinsi de foarte, foarte multe ori consecutiv. La porunca ei, purtam discutii telefonice cu bunici invizibile, beam multa apa inexistenta din cescute abandonate si pline de praf si mancam curmale si caju chiar si in zilele in care nu aveam voie sa.


Suntem aproape lipsiti de vointa (de aparare sigur!) in fata mini-oamenilor. Ce n-am face ca sa le confirmam joaca, povestile, scenariile! Miaunam, latram, ne facem trompe din antebrate, topaim, batem din palme, ne tavalim pe jos. Ca si in cazul pisicilor, faptul ca ne-au ales pe noi, ca ne-au facut onoarea, ca ne-au acordat gratiile si favorurile fie si numai pret de-o clipa, o joaca si-un zambet cu putini dinti eficient folositi ne umple de-o mandrie expansiva si inexplicabila.

Cand mamica / bunica pluseaza parsiv cu un invaluitor "vai, ce va mai iubeste, nu place pe toata lumea, sa stiti..." sau cu un direct "puiule, iti place de domnisoara?", tu esti deja de multa vreme o balta micuta de pufosenie roz cu stelute, curcubee si norisori de vata de zahar.

Ar trebui sa se predea seductie pe baza metodelor folosite intre 0 si 5 ani.