Saturday, July 13, 2013

"Durabila Iubire" / "Enduring Love"

-sursa foto-
Durabila Iubire este o carte pe care as darui-o unui psiholog sau unui pasionat de cinematografie. Doar daca se jura ca le plac mult descrierile si stop-cadrele. Fara sa stau pe ganduri, as darui-o filozofilor sufletului uman, in complexitatile si penumbrele sale.

Procesul de lecturare a Durabilei Iubiri a fost unul de durata :P A durat ani chiar. Am incercat de cateva ori sa trec de lunga si in ralanti descriere initiala si mi-a iesit abia luna trecuta. Ma bucur ca mi-a iesit, pentru ca am descoperit o intriga care m-a tinut lipita de carte si un subiect care mi-a trezit interesul. Iar daca stilul nu ar fi fost... sec si plat pentru gusturile mele, zau daca nu as fi recomandat-o din tot sufletul. Ba imi amintesc si ceva iritare de la niste vorbe impiedicat puse in romana.

Bref, Durabila Iubire este despre chinuitorul proces prin care o iubire patologica roade si darama o relatie calma, senina si impacata dintre doi oameni maturi, educati si potriviti. In pofida acestor adjective descriptive care ar trebui sa-i ajute, cei doi nu reusesc sa faca nimic pentru a se increde unul in celalalt, a se respecta si a incerca sa se inteleaga. Disolutia relatiei este rapida si inregistrata in detaliu.

In relatia senina si rafinata dintre Joe (jurnalist pe teme stiintifice)  si Clarissa (profesor universitar de literatura) intra, cu ocazia unui accident aproape fantastic si foarte cinematic, Jed Parry, un ciudat si religios tanar rentier. Incet, metodic si analitic, Joe reflecteaza asupra intamplarilor care l-au adus in acest punct al vietii: terorizat de un tanar indragostit si obsedat de el, incapabil sa gestioneze situatia altfel decat ar fi facut-o cu un mister stiintific, atras fara sa vrea in vartejul de inconstienta adus de Jed Parry, intr-o relatie in care distanta dintre el si Clarissa creste si se adanceste. Cauta sa aranjeze haosul, sa-i gaseasca un sens si sa-l inteleaga.

Joe pune cap la cap informatii, intreprinde cercetari si ajunge sa il diagnosticheze pe Parry cu sindromul de Clérambault, o forma de erotomanie, o iluzie paranoida in care suferindul crede foarte intens ca cineva, de regula un superior, este indragostit de el. Din pacate, nimeni nu il crede pe Joe. Nici politia, cu dezumanizantul si frustrantul ei aparat birocratic si nici macar Clarissa, care ajunge sa creada ca Joe inventeaza totul.

"- Te gandesti permanent la el. Nu se mai termina. Chiar si acum, tot la el te gandesti, nu-i asa? Haide, marturiseste. Spune-mi.
- Da, la el ma gandeam.
- Nu stiu ce se petrece cu tine, Joe. Te pierd. E infricosator. Ai nevoie de ajutor, dar nu cred ca eu ti-l pot da.
- Miercuri ma duc la politie. Poate ei...
- Eu vorbeam despre mintea ta."

Dincolo de actiune, care m-a prins, mi-au placut mult jocurile metatextuale. Primul a fost jocul de cuvinte din titlul in engleza. Din pacate, nu a putut fi bine redat in romana. "Enduring" din "Enduring Love" inseamna durata, o iubire care tine si mai inseamna si ceva rabdat, suferit. Sunt o serie de iubiri in acest roman: iubirea senina dintre Joe si Clarissa, iubirea obsesiva a lui Parry, iubirea Clarissei pentru un poet romantic de acum secole, Keats, iubirile de sine ale protagonistilor, care ii impiedica sa-l iubeasca pe celalalt atunci care are mai multa nevoie, iubirea-doar schelet pe care o traiesc Joe si Clarissa in vremurile lor cele mai grele, iubirea de copii, pe care cei doi nu ii pot avea dar cu care se inteleg atat de bine in orice ocazie.


All in all, mi s-a parut un roman destul de greu si incet insa plural, pretentios, rafinat, atragator si complicat construit. O carte despre iubire scrisa foarte mult cu capul si cu jocul perceptiilor. Mi-ar placea sa vad si filmul, McEwan mi s-a parut foarte cinematic.
-sursa foto-


No comments: