Wednesday, June 12, 2013

Complimente de mod. Multe.

Acum niste ani, un coleg mi-a reparat monitorul. Ii filau niste lampi cand il rasuceam, dupa nevoi. Monitorului. Treaba banala, de bagat cablul cum trebuie, insa eu nu stiam. Mirata de asa minune, i-am multumit entuziasmata si i-am laudat priceperea. Colegul meu s-a umflat in pene, mi-a zambit larg, vizibil incantat de isprava. Dupa niste minute, domn analitic, inteligent si cunoscator intr-ale naturii umane, colegul meu m-a sunat sa discutam intamplarea. Vezi ce mecanisme simple avem noi, barbatii, a spus el. Lauda-ne ca te-am salvat, indiferent din ce, si sa vezi ce complianti o sa tindem sa fim. Ne-am amuzat, am conchis ca asa e, eu i-am multumit iar, de data asta pentru lectia intr-ale mentalului masculin.
-sursa foto-

Saptamana trecuta imi povesteste o domnisoara cum, la ceas tarziu de seara, in metrou, un cuplu de straini in varsta o contempla de parca ar fi dorit sa-i spuna ceva. Isi scoate ea castile din urechi si doamna ii spune ca se uitau asa la ea si ca s-au gandit ca e foarte frumoasa si ca tineau sa-i spuna asta. Domnisoara s-a fastacit putin, a trecut prin toata paleta de roz si le-a multumit. Apoi si-a continuat drumul spre casa, teribil de fericita, venindu-i sa topaie. A povestit intamplarea cui avea urechi de ascultat iar eu m-am numarat printre acestia.

Mama, cand ii multumesc pentru telefon, mancare, bunatati, cadouri, initial imi serveste o fraza tipica de discounting: eh, mare lucru, ce-am facut sa-mi multumesti atata... Ma uit la ea si vad, la cateva straturi in profunzime, cum rotocoleste un cerculet pufos de multumire si incantare care creste, creste, creste.

Cand ma ciocnesc cu Niciul pe picior de plecare, ea vine si eu plec, daca imi spune zambind larg un "wooow, ce bine arati! / ce frumos te-ai imbracat!", dupa-amiaza mea tocmai a inceput fa-bu-los de bine. Ma abtin cu greu de la a merge pe strada de parca as fi intr-un videoclip. You know the feeling, nu rade de mine :P

Suntem atat de complicati si relatiile dintre doi oameni diferiti seamana uneori cu un sistem de ecuatii cu multe, multe necunoscute. Asa ca e bine sa profitam pe cat posibil de putinele mecanisme simple pe care le avem: reactia la vorbe frumoase si bune. Sa ne laudam domnii cand ne ajuta si sa le multumim. Ca sunt puternici, descurcareti, inteligenti, intelepti. Sa ne laudam doamnele, sa le admiram sincer. Ca au un par superb, cercei grozavi, un aer fericit, ca alatura culori ca nimeni alta, ca arata atat de traznet ca acum vine si furtuna.

Hai sa fim generosi / generoase cu vorbele bune, aprecierile si complimentele. Daca esti dintre cei care nu se mai entuziasmeaza asa usor si tind sa gandesca  mai practic, ei bine, afla ca toate vorbele astea vor reverbera acaparant in propriul tau orizont. Cat de curand! Si-o sa-ti vina sa mergi pe strada de parca ai fi intr-un videoclip ;)

4 comments:

aspam said...

functioneaza chiar daca nu vrei, ca dovada ca omul e o fiinta eminamente sociala. suntem conditionati cumva de ceilalti :) in sensul bun

Dănu said...

De acord. E si gustoasa conditionarea asta pozitiva :)

Am avut candva o profa care ne spunea ca ea nu se supara pe noi cand comitem cate-o prostie. De ce sa supere cand s-au inventat behaviorismul si conditionarea? Acum si cu virtuti educative, nu doar de mangaiere a ego-ului ;)

Daniel said...

Astăzi m-am lăsat, cu plăcere, amintindu-mi... Şi am dorit să-ţi vorbesc din nou.
Iar aici, acum, la tine, întâlnesc tocmai virtutea cuvântului dăruit celuilalt, fără emfază, sănătos, doar cu un mic efort de atenţie la ce e posibil de admirat în jur.
Merg de câteva zile la un program scurt de fizioterapie (corpul îmi dă semne, nu prea plăcute, că voi trece de 40). Mă întorc întotdeauna pe jos, pe străduţe liniştite, cititnd, de nevoie şi de drag. Am găsit tocmai despre cuvântul dintre noi, oamenii.
"Cuvântul rostit este creator fie al unor raporturi umane sănătoase, care ne stimulează, fie al unora nesănătoase, ce ne fac să ne pierdem gustul pentru viaţă... Cele şase efecte avute de comunicarea reuşită asupra noastră şi asupra interlocutorilor sunt: 1. gustul de a trăi - vitalitatea; 2. energia; 3. recăpătarea încrederii în sine; 4. o creştere a stimei de sine; 5. o întărire a capacităţii de a iubi; 6. plăcerea de a exista.
Cuvântul care susţine, care hrăneşte, care dă siguranţă şi încurajează este de o importanţă capitală. El ne vindecă atunci când îl rostim şi ne regenerează atunci când îl primim.
...Cuvântul inimii ne poate salva. Vă propun un exerciţiu: în fiecare zi a acestei săptămâni, străduiţi-vă să scoateţi în evidenţă o calitate a uneia dintre cunoştinţele voastre. Nu trebuie să fiţi falşi sau linguşitori. Fără nici o premeditare, lăsaţi-vă inima să vorbească liber. Nu credeţi, că dacă fiecare fiinţă umană ar practica acest exerciţiu timp de câteva zile, în jurul nostru s-ar produce o schimbare importantă?"
Acelaşi autor vorbește despre "regresul cuvântului rostit" astăzi. "Cuvântul rostit vibrează... Iar singurătatea, când nu este aleasă conştient, e un risc pentru fiinţă. Ca şi cum ar trebui să avem parte de un anumit număr de cuvinte rostite, de aceste stimulări vibratoare şi de o anumită calitate a acestora pentru a rămâne acordaţi pe frecvenţa speciei umane."
Chiar mă gândeam îndelung la cei care, mai ales în cazul meu, mi-au prilejuit îndrăzneala şi dorinţa de a vorbi, direct, viu.

(Mă bucur mult că eşti bine. N-am mai ajuns de mult, de mult, prin paginile tale. Nu mi-am amintit repede numele blogului şi le-am căutat acum tot după "Danonino" cea de la început...)

Dănu said...

Daniel, salutare! De cand nu ne-am mai vorbit noi in scris... :)

Multumesc pentru fragmentul de articol, mi-a placut mult. Mai ales exprimarea "lasati-va inima sa vorbeasca".

Da, nu mai e Danonino, am bagat-o la sertar. Sa stii ca nici Danu' nu-i mai prejos, ba chiar mie mi se pare ca-i mai presus. Insa eu sunt subiectiva.