Friday, June 28, 2013

Vindiac

Amos Oz povesteste in romanul sau autobiografic cum intr-o dimineata, imbracandu-se pentru o intalnire importanta, a pus pe el un vindiac. Eu am facut ochii mari pentru ca imi scapase cuvantul dupa atatea recitiri si pentru ca imi imaginam o hidosenie de haina lunga de fas, care sa protejeze contra vantului. Urasc fasurile, desi la domnul chiar ar fi cadrat, in kibbutz nu prea se poarta stofe. Goes with the leftism.

Eh, uite cum arata:
-sursa foto-



Fix ca un duffel coat. Probabil vin din limbi diferite, cuget eu si caut pe magnificul dexonline, ce ne-am face fara el... Eu una ar trebui sa scot mai des DEX-ul mare si incomod de sub un teanc mare si incomod de alte dictionare :P

VÍNDIAC, vindiacuri, s. n. Haină scurtă special confecționată pentru a apăra de vânt; canadiană. [Acc. și vindiác] – Din germ. Windjacke.

víndiac/vindiác (vin-diac/vind-iac) s. n., pl. víndiacuri/ vindiácuri

VINDIÁC s.m. Haină scurtă specială confecționată pentru a apăra de vânt; hanorac. [Pl. -curi. / < germ. Windjacke].


Thursday, June 27, 2013

Nurlie

-sursa foto-
Vine o zi in viata fiecaruia in care se satura sa i se para ca intelege in totalitate ce inseamna un anumit cuvant si decide sa deschida dictionarul si sa-i frunzareasca paginile sau linkurile.

Mie mi s-a intamplat una de curand. Desi stiam ca "nuri" inseamna ceva legat de frumusetea si atractivitatea feminina, nu-mi era foarte clar ce ANUME si imi imaginam un fel de sexy Jessica Rabbit.

La care ma lamureste dexonline:

NURLÍU, -IE, nurlii, adj. (Pop. și fam.) Cu nuri; atrăgător, fermecător, grațios. – Din tc. nurlu.

nurlíu (pop.) adj. m., f. nurlíe; pl. m. și f. nurlíi

NURLÍU adj. v. agreabil, atrăgător, nostim, plăcut, seducător, simpatic.

NURLÍU ~e (~i) pop. fam. (mai ales despre femei) Care are nuri; atrăgător prin farmecul său. /nurlu



Friday, June 21, 2013

Expresii de tip turn on

Mai tii minte cum facea Gomez Addams cand Morticia ii vorbea in franceza? Eh, mentionand ca exagerez putin -pentru efectul stilistic-, si eu fac aproximativ la fel cand aud una dintre urmatoarele expresii:

  • "E un loc nou, am auzit ca-i minunat..." Cu varianta "e un loc secret". Ma dau in vant dupa cafenele, ceainarii, terase, restaurante noi, de care a aflat abia putina lume. Dupa coltisoare ascunse si aratate doar celor care se califica.
  • "Unt din belsug". Fara comentarii aditionale, ca stricam vraja si, oricum, nu-i frumos sa vorbesti cu gura plina.
  • "Ce carte vrei?". Cu varianta "Ce carte ai mai citit?". Ah, o mica mentiune, in cazul primei expresii e recomandat calduros pluralul substantivului.
  • "Hai sa....!"*
  • (mai ales in ultima vreme) "cu mango". My summer crush.
  • "Presaram putina scortisoara si apoi...". Completez singura in gand "...si apoi mai presaram inca putina si apoi inca putina pana se face multa."
  • "Si / si". In totala opozitie cu "sau / sau". Cateva exemple, intru clarificare. Luam si inghetata si tort, luam si Joseph Anton si Seducatoarea, luam si rochita asta si rochita cealalta, luam si cerceii albastri si pe cei albi, luam si ceai si cafea, luam si cirese si zmeura, mergem si acolo si acolo.
*prezenta oferta este supusa unor termene si conditii.

Thursday, June 20, 2013

Ce am nevoie

Ani mi-a urat sa am parte de ceea ce am nevoie. Tot Ani mi-a spus, vara trecuta, ca ea nu tine neaparat sa-si faca singura dreptate de fiecare data; mai bine asteapta si trece de la ea, cine stie daca nu cumva dreptatea pe care i-o va face dumnezeu nu-i mai buna pentru ea, pe termen lung?

Eu n-am zis nimic in niciuna dintre dati, ca mi se blocase gura intr-un oval plin de mirare si mai multe idei se imbulzeau simultan sa iasa in lume; evident, ca in metafora tunelului, cu cat e imbulzeala mai mare, cu atat mai greu se iese. Cat sunt unii de buni si intelepti! Cat as vrea sa fiu si eu asa, sa nu-mi mai contrazic orice gand cu opusul lui perfect si perfect plauzibil...

Atat ma bucur ca o cunosc si pot sa stau pe langa ea din cand in cand! Poate e contagioasa pacea ei.

Wednesday, June 12, 2013

Complimente de mod. Multe.

Acum niste ani, un coleg mi-a reparat monitorul. Ii filau niste lampi cand il rasuceam, dupa nevoi. Monitorului. Treaba banala, de bagat cablul cum trebuie, insa eu nu stiam. Mirata de asa minune, i-am multumit entuziasmata si i-am laudat priceperea. Colegul meu s-a umflat in pene, mi-a zambit larg, vizibil incantat de isprava. Dupa niste minute, domn analitic, inteligent si cunoscator intr-ale naturii umane, colegul meu m-a sunat sa discutam intamplarea. Vezi ce mecanisme simple avem noi, barbatii, a spus el. Lauda-ne ca te-am salvat, indiferent din ce, si sa vezi ce complianti o sa tindem sa fim. Ne-am amuzat, am conchis ca asa e, eu i-am multumit iar, de data asta pentru lectia intr-ale mentalului masculin.
-sursa foto-

Saptamana trecuta imi povesteste o domnisoara cum, la ceas tarziu de seara, in metrou, un cuplu de straini in varsta o contempla de parca ar fi dorit sa-i spuna ceva. Isi scoate ea castile din urechi si doamna ii spune ca se uitau asa la ea si ca s-au gandit ca e foarte frumoasa si ca tineau sa-i spuna asta. Domnisoara s-a fastacit putin, a trecut prin toata paleta de roz si le-a multumit. Apoi si-a continuat drumul spre casa, teribil de fericita, venindu-i sa topaie. A povestit intamplarea cui avea urechi de ascultat iar eu m-am numarat printre acestia.

Mama, cand ii multumesc pentru telefon, mancare, bunatati, cadouri, initial imi serveste o fraza tipica de discounting: eh, mare lucru, ce-am facut sa-mi multumesti atata... Ma uit la ea si vad, la cateva straturi in profunzime, cum rotocoleste un cerculet pufos de multumire si incantare care creste, creste, creste.

Cand ma ciocnesc cu Niciul pe picior de plecare, ea vine si eu plec, daca imi spune zambind larg un "wooow, ce bine arati! / ce frumos te-ai imbracat!", dupa-amiaza mea tocmai a inceput fa-bu-los de bine. Ma abtin cu greu de la a merge pe strada de parca as fi intr-un videoclip. You know the feeling, nu rade de mine :P

Suntem atat de complicati si relatiile dintre doi oameni diferiti seamana uneori cu un sistem de ecuatii cu multe, multe necunoscute. Asa ca e bine sa profitam pe cat posibil de putinele mecanisme simple pe care le avem: reactia la vorbe frumoase si bune. Sa ne laudam domnii cand ne ajuta si sa le multumim. Ca sunt puternici, descurcareti, inteligenti, intelepti. Sa ne laudam doamnele, sa le admiram sincer. Ca au un par superb, cercei grozavi, un aer fericit, ca alatura culori ca nimeni alta, ca arata atat de traznet ca acum vine si furtuna.

Hai sa fim generosi / generoase cu vorbele bune, aprecierile si complimentele. Daca esti dintre cei care nu se mai entuziasmeaza asa usor si tind sa gandesca  mai practic, ei bine, afla ca toate vorbele astea vor reverbera acaparant in propriul tau orizont. Cat de curand! Si-o sa-ti vina sa mergi pe strada de parca ai fi intr-un videoclip ;)

Saturday, June 8, 2013

Lucrurile mici

Stiu cu o siguranta destul de amara ca mie lucrurile mici imi stau in calea celor mari. Ma impiedica, cumva. Nu ma pot abtine sa nu le observ, ador, divinizez. Am darul lucrurilor mici. Inca nu stiu ce sa fac cu el ca sa mi-l fac profitabil si inafara placerii. Adica stiu. Curaj si incredere n-am.

Ieri:
  • mirosul de nag champa;
    -sursa foto-
  • tei prin ploaie;
  • bucuria care da pe-afara tinde sa se exprime in pasul strengarului, mai tii minte, de la orele de sport din clasele primare;
  • picaturi mari, aer de-o prospetime ca de mar de vara, strada pustie;
  • sorbetul de mango de la La Strada. Cea mai buna "inghetata" pe care am mancat-o in viata mea. Vai, doamne, imi place mango si nu stiam!
  • domnul Niculescu, care m-a invatat cand eram mica cum sa dau mana ca baietii, mi-a spus ieri o gluma (quite funny), am ras si mi-a multumit, cumva multumit de el: "domnisoara, iti multumesc".
Multumesc si eu.

PS: poate maine scriu si altceva inafara de bulinute :P

Friday, June 7, 2013

Bulinute despre oameni si semne

  • Deunazi, Niciu' avea niste nelamuriri sufletesti. S-a ridicat si s-a dus sa insemne ziua in calendar cu un semn de intrebare grosier, facut din creionul albastru, mare si neascutit de ceva vreme. Eu stateam pe jos pe parchet, insemnand diverse in agenda, pentru ziua de maine. 'Ia uite, spune ea pe-un ton obisnuit, de parca m-ar fi intrebat daca mai avem unt. O inima e alcatuita din doua semne de intrebare.' Si uneste primului semn de intrebare un altul, in oglinda. Nu stiu ce sa zic. In scris arata bine, in  imaginatie arata grozav. In realitate e mai aiurea cu doua inimi si cu doua semne de intrebare.
  • Cartile cu Winnetou, pe care le-am citit lipita de-un prun in livada unui unchi, acum foarte multe veri,
    -sursa foto-
    aveau ca separare intre partile diferite ale unui capitol o grupare dragalasa de asteriscuri, triunghiulara cumva. Am aflat ca se cheama asterism. Am gasit una de curand, intr-o carte veche, cumparata de la anticariatul ala cu usa micuta de pe coltul strazii Hristo Botev. Mi se pare ca simbolizeaza frumos finaluri aparente si ca ar arata de poveste tatuat pe interiorul ascuns de bratari al incheieturii mainii.
  • Koy no Yokan, o expresie japoneza care concentreaza in ea o poveste intreaga. E vorba de senzatia aia pe care o ai cand intalnesti pe cineva si stii ca voi o sa aveti ceva de trait impreuna. In original, e vorba despre o poveste de iubire. In traducere, mie mi se intampla cu oameni langa care stiu ca trebuie sa stau ca sa invat ceva mare de la ei. Nu neaparat iubire. Lectii majore ca pastrarea cuvantului dat indiferent de pret, iertarea slabiciunilor si lasitatilor umane, asteptarea cu rabdare. De-astea, pe langa care iubirea e chiar lectie mica. Din pacate, nu stiu cum sa raman pe langa ei de fiecare data cand am senzatia ca ar trebui.
  • La fel cum avem termeni de alint pe care-i folosim in comunicarea noastra per os, ar trebui sa avem
    -sursa foto-
    semne de alint pe care sa le folosim in biletelele lasate prin casa. In zapada din fata ferestrei, pe parbrizul cam murdar, pe oglinda aburita din baie. You get the point ;) Eu am pastrat toate biletelele cu semnul asta. Acum sunt bagate pe undeva la hartii vechi dar importante, insa gandul ca le am ma face sa zambesc larg cateodata.
  • Vrei sa inveti sa spui un cuvant greu si frumos? Mamihlapinatapai. Spune de trei ori :) Inseamna privirea AIA cand si tu stii si el / ea stie, si tu vrei si el / ea vrea insa niciunul nu-si asuma sa faca. Da, unii sunt chiar atat de complicati si lasi. Citeste aici mai multe dragalasenii intraductibile. Eu sunt momentan ocupata sa ma infatuez cu "cafune". Adorabil, zau asa.
  • Ce mi-as mai face un tatuaj, mic, ascuns, plin de sens! Semn de trecere, vezi tu... Ca sa tin minte.

Wednesday, June 5, 2013

Bulinute "eu-eu-eu"

Ma amuzam citind ca daca folosesti foarte des in exprimare "eu", "mie", "al meu", "a mea" e semn de depresie. Ei bine, pe un blog personal, in care scrii despre viata ta, ideile care iti umbla prin minte, lucrurile tale si oamenii tai, sa dai semne de depresie e mai greu de evitat. Don't you think? Sa trecem la bulinute, zic.
  • de acest 1 Iunie m-am simtit foarte putin copil. Drept dovada n-am sarbatorit in niciun fel. Am avut clasicele cirese si cam atat. De 1 Iunie am (oarecum) muncit, lucru pe care copiii nu-l fac. N-am mai trimis sms-uri cu urari, asa cum obisnuiam iar bietelor si dragalaselor doua pe care le-am primit nu am catadicsit a le raspunde. Imi place verbul "a catadicsi". Nici mama nu ne-a mai sunat de 1 Iunie, cum obisnuia. Lucrurile sunt clare.
  • in schimb, de 1 Iunie m-am jucat cu copii. Cu draguta de Ioana mica, cu rochiile ei albastre, energia uriasa, manutele autoritare ("vino'coace!") si ochii zambiciosi si cu un baietel cu tricou AC/DC. Ma dau in vant dupa jocurile cu copii de-astia mici, care abia scot o mana de lalatiuni. Batem din palme, batem in scaune, scoatem sunete, pipaim cu atentie texturi diferite, radem si ne ascundem bau-bau. Si ne privim cu atentie. Ne zambim mult. Nu stiu ce vrea sa zica asta despre mine :P
  • Insa imi da idei. Ori imi fac o gradinita, ori lucrez intr-o gradinita ori fac o armata de copii ori ma fac professionalmarypoppins.
  • din acest inceput de vara vreau sa tin minte mirosul de tei dintr-o dimineata innorata de pe Calea Victoriei si drumul spre casa prin ploaie si desculta, la ceas de seara. Senzorialul sa traiasca si sa infloreasca. E sursa de multe bucurii.
  • niciodata pana acum nu am simtit nevoia de a-mi sarbatori ziua de nastere. Anul asta nu face exceptie. Daca ar fi dupa mine, de ziua mea as sta singura sau cu o mana mi-ca de oameni, mi-as inchide telefonul, as lenevi, as citi deja ritualica mea carte de ziua mea, as sta de vorba despre lucrurile mici care ne fac fericiti. Rezist insa unei bune parti din aceste dorinte, in speta celei cu telefonul. Imi plac, in schimb, sms-urile pline cu dorinte frumoase. Cei care le trimit nu stiu ca le pastrez si le recitesc cateodata si ma emotioneaza si ma gandesc cu drag la ei. Dintr-o convorbire telefonica mi se pare ca raman cu prea putin raportat la cantitatea de zgomot. Sunt foarte subiectiva cand vine vorba de exprimarea in scris :)
  • La singura petrecere de ziua mea am avut cirese (multeeee), tort bun cu multa ciocolata, biletele lipite prin casa cu indicii care imi spuneau unde erau darurile. Am si acum biletelele, li s-a schimbat culoarea si pe alocuri scrisul s-a estompat insa mie imi spun povestea zilei mai ceva ca fotografiile. Imi amintesc lumina, fosnetul marului din fata ferestrei (pe fereastra era lipit un indiciu), caldura (irelevant, de ziua mea mereu e foarte cald :P ), camasa cu carouri alb-rosu pe care o purtam atunci. Pentru ca numarul de invitati a fost mi-nim, m-am simtit bine. Nu puteam duce multa atentie. Nici acum nu pot, m-am mai dresat, de nevoie. Doar ca la sfarsit cad lata, de parca as fi cosit iarba toata ziua.
  • "eu", "mie", "al meu", "a mea". :P

Tuesday, June 4, 2013

Secularizarile noastre

Un amic traducator, tare-tare misto, iranian, mi-a atras atentia asupra evenimentelor din Turcia aproape in timp real si mi-a facut placere sa le discut cu cineva atat de avizat, intelept si, unde mai pui, cvasi-insider.

M-a si pus pe ganduri zilele astea.

-sursa foto-
Lucrurile in Middle East sunt complicate si simple in acelasi timp, mai ales in statele islamice. E greu si partial utopic sa pretinzi democratie in sensul vestic de la un stat caruia intregul sistem de drept si legi ii sta lipit la modul siamez de religie si dumnezeu. Acolo nu incalci legea civila si primesti o pedeapsa civila. Acolo incalci direct legea lui dumnezeu si primesti pedeapsa aferenta.

E normal ca turcii protesteaza la islamizarea pe ascuns si cu pasi mici, fondarea lor ca stat a fost una secularista, pentru care s-au dus lupte grele.

Dincolo de curiozitatile si pasiunile mele pentru zona Orientului Mijlociu, m-a pus pe ganduri din perspectiva mai mica a omului.

La fondarea noastra ca oameni, uneori parcurgem acelasi proces de lipire a unor aspecte ale identitatii noastre. Lipim respectul de sine de aprobarea pe care ne-o ofera cei din jur si ne simtim jigniti daca nu sunt de acord cu noi. Lipim iubirea de aceeasi aprobare si ii banuim ca nu ne mai iubesc daca nu gandesc exact ca noi, daca nu fac acelasi lucruri ca noi, in general daca nu stau lipiti de noi tot timpul, daca nu avem acces la TOATA lumea lor.

Maturizarea e si ea un fel de secularizare, cu toate iluminarile si deziluzionarile pe care le aduce. Dorintele fuzionale sunt si ele un fel de islamism.

Sa speram ca, spre deosebire de state, noua sa ne fie mai usor sa ne secularizam. Si-apoi, sa avem blandetea sa intelegem ca nimeni nu se islamizeaza de drag ci doar de nevoie.