Wednesday, April 3, 2013

Cand sa le oferi parerile tale prietenilor

Pentru un plus de nuantare, este vorba despre parerile tale despre ceva ce tine de ei. O problema, o intrebare, o nedumerire, o relatie, un copil, o viata, un partener.

Regula este simpla. Numai, numai, numai si numai dupa ce se roaga cu cerul si pamantul, cu toti dumnezeii de tine si se jura ca se arunca pe geam daca-i vaduvesti de mareata ta intelepciune, fara de care viata lor viitoare nu are solutie, sens si scop.

Doar atunci.

Cum, si ce faci in rest, intrebi? In restul situatiilor? Cand ti se povestesc tragedii in trei acte, dramatisme si probleme stravezii ca aripa de libelula sau opace ca zidurile de aparare din secolul al XIV-lea german?

Taci. Taci si uiti ca poti articula vorbe si forma propozitii. Emiti doar onomatopee triste din tot sufletul sau onomatopee compatimitoare. Taci si privesti. Privesti protector, empatic, ca si cand ochii tai ar fi o pereche de brate intre care e cald si bine si miroase a gris cu lapte si dulceata de visine. Taci, privesti si ii mangai pe mana, pe brat, pe umar, pe par, in functie de gradul de apropiere. Eventual ii iei in brate strans si indelungat.

In niciun caz nu spui care este parerea ta despre sursa problemei, implicarea lor, ce ar trebui ei sa faca si cum sa aiba, pe viitor, o viata mai buna daca iti asculta sfaturile.

De ce? Pentru ca:

1- nu au intrebat despre parerea ta si nu-i frumos sa vorbesti neintrebat, te-au invatat mama sau bunica atunci cand erai mic si mancai grisul cu lapte si dulceata de visine de mai sus;
2- in majoritatea cazurilor nu vor decat sa-si verse undeva of-urile si deseurile sufletesti. E safer sa presupunem ca "in totalitatea cazurilor".
3- noi, oamenii, nu vedem prea bine din apropiere si ingrozitor de prost din mijlocul situatiei. Asa ca ce vezi tu ei nu au vazut.
4- de foarte multe ori preferam sa ne prefacem ca nu am vazut. Avem, cu totii, o corola a propriilor minuni de pastrat intacta de-a lungul anilor. Nu te repezi tocmai tu sa o strivesti pe-a unui prieten.
5- noua, oamenilor, nu ne place adevarul decat teoretic. Din carti, din declaratii si din povesti, almintrelea sa stea putiiiin mai departe de noi, in sensul ca foarte.
6- nu e frumos sa ranesti oameni, mai ales oameni apropiati;
7- poate vei dori sa ai prieteni in viata asta.

Nu spun ca asta ii ajuta sa accelereze bucla invatarii, sa-si rezolve mai eficient problemele sau sa vada clar, sa inteleaga si sa evite pe viitor pattern-uri distructive.

Spun doar ca asta le protejeaza sufletul si stima de sine.

Eu inca stau si ma gandesc foarte serios despre care dintre cele doua este vorba, majoritar, in prietenie... Nu am nicio concluzie inca, doar o suma de idei care se ciocnesc de sar scantei filozofice, etice si sufletesti.

E chiar simpatic. Daca ar fi miza mai mica, ar fi la fel de frumos ca un foc de artificii pe la final de iunie.

4 comments:

Monica said...

Fix așa cred și eu! Am în anturaj o asemenea persoană și, chit că are peste 70 de ani, am îndrăznit să întreb de ce vorbește (în general și în particular):) Am primit un răspuns contrariat: ”De ce, nu pot să-mi spun părerea?... Libertate?” Astea sunt momente în care aș dori să am un buzdugan.

Danonino said...

Esti o doamna curajoasa, foarte bine ca ai intrebat. Desi aici cred ca e un fel de caz special, oamenii cu mai multi ani pur si simplu nu se pot abtine sa nu-si disemineze sfaturile, chit ca pot suna lipsit de respect sau ca sfaturile nu prea se mai pupa cu vremurile actuale.

Miha said...

Asaaaa, zi-le danonino! Ma intrebi si insisti, poate iti spun. Nu ma intrebi, stau in banca mea si-mi pastrez sfaturile pentru mine. Sau ma rog sa ma intrebi :)

Danonino said...

Saru'mana. You bet. Si eu ma rog de multe ori sa fiu intrebata. Rar se intampla, QED.