Saturday, April 27, 2013

Admirabilele femei harnice

Sunt doua tipuri de femei care au admiratia mea netarmuita.
-sursa foto-

Cele care isi picteaza unghiile cu culori (iar lac transparent, "nude", "piersica" si "pearl pink" NU sunt culori) si:
1. stiu sa faca asta fara sa dea cu oja pe cuticule, pe colturile la care se imbina unghia cu degetul si
2. fara sa para ca pensula incarcata cu culoare fost condusa pe unghie de o hoarda de spiridusi irlandezi verzi si beti-manga.

Cele care au tunsori asa complexe ca trebuie indreptate, intinse, ondulate, potrivite, coafate si bibilite in fi-e-ca-re dimineata.

Cata indemanare, cata precizie si cata perseverenta sunt necesare pentru buna desfasurare a acestor doua ritualuri! Sa ia seama angajatorii si sa dezvolte a slight bias pentru aceste doamne harnice, atente la detalii si darze.

Eu le admir si oftez de pe margine, cu douazeci de unghii "nude", doua betisoare chinezesti intr-un coc strans pe nevazute pe cand alergam in jos pe scara si un elastic infasurat in jurul unei plicticoase cozi impletite din parul ud, pe cand ma imbracam sa plec.

Friday, April 26, 2013

Bulinute de vara din april

Sa tin minte, peste ani, ca in april al lui 2013 a venit putin vara si a fost bine.
-sursa foto-

  • am impachetat, in soarele galagios din centrul vechi, cadouri pentru o taura frumoasa si cuminte. Ne-am amintit de vara in care am cunoscut-o. Unii se fac mai si mai si mai pe masura ce strang ani.
  • imi este aproape imposibil, in acest oras mare, divers si plin de mancatorii exotice, sa gasesc ceva care sa fie picant pe bune, in gura, nu doar descriptiv, pe hartie. Deja ma amuza cand aud avertizarea grijulie "sa stiti ca e picaaaant". I snack on chillies, m'darlings.
  • miercuri seara, iesind de la cursul cu domnul Berti, am dat nas in nas cu definitia unei "balmy night". Aerul era cald si chemator, vantul mangaia usor antebratele, gleznele si obrajii, orasul mirosea a condimente si flori de liliac. Oamenii erau imbracati lejer, materiale spumoase se zburataceau in vant pe la muchiile cladirilor. Noapte de umblat la brat, depanand povesti de apropiere.
  • multe camasi albe. Calcate impecabil, cu belsug de bratari, neglijent ciufulite, cu maneci rasucite descoperind antebrate puternice cu par carliontat sau incheieturi sculptate, capete de ulna despre care se pot scrie poezii. Cu buzunare la piept in care incap tot felul de minuni. Uneori si oameni mici si indragostiti, care nu vor decat sa fie lasati sa se refugieze in buzunarul fiintei iubite si sa stea acolo pentru totdeauna sau pana mor, whichever comes first.
  • cantecul mierlelor in linistea de la 11 noaptea si fasaitul aricesc de dupa 12;
  • inghetata noua de la bigmilk arata de parca ti-ar putea provoca, singura si fara sa faceti barem contact, chestii care nu se spun in public.
  • pe zi ce trece, bobocii de rata au curaj sa se aventureze putin mai departe de mama lor si gramada de frati. Sa progresam si noi zilnic fata de ieri.
  • in autobuz, o scena induiosatoare. Un tanar de vreo 23-24 de ani, frumos imbracat intr-o camasa (alba, vai!) impecabil calcata, se ridica de pe scaun, se apropie de usa si pana la statie scoate un balsam de buze, se da; scoate un servetel, se tamponeaza de excesul prea feminin; scoate un pachet de airwaves (preferata mea), ia o pastila; isi verifica anxios camasa la mansete, guler si nasturi.
  • pe Regina Elisabeta colt cu Brezoianu, pe bicicleta, un tip quite hip, cu pantofi galbeni ca toate lamaile din lume, ducea undeva si cuiva un buchet mare de lalele galbene si cumva franjurate la varfuri.
  • am ajuns, in trei zile consecutive, sa astept troleibuzul pe trotuarul de pe care am privit in sus la un balcon anume, acum parca un secol. Pustiu, balconul. Alive and kicking, I.
  • memorabila primavara in care au inceput sa-mi placa cainii. Cei cu stapan. Cu ochii lor umezi si plini de speranta, cu coditele binedispuse si capetele care incap perfect sub palma mangaietoare.
  • pe trotuarele care duc la Origo, numai inscriptii geniale. Give me the coffee and nobody gets hurt. Coffee is always a good idea. Plantutele de cafea seemed to be thriving. Tre' sa ma duc sa le cer some tips. Imi vine sa ma apuc sa beau cafea, ei o fac sa para atat de grozava!
  • am bronz de alergator :) Asta e intotdeauna semn de vremuri bune.
  • niste plopi precoci din Titan au facut deja puf. Puffy times ahead. Ar trebui ca un japonez sa faca un film de-ala de-al lor despre dupa-amiezele calduroase si lenese de duminica, cand in aer puful de plop pluteste parca mai lent decat ii comanda legile fizicii.
  • e atata poezie in luna lui april! Ma simt ca acasa in luna aprilie. Imi prie(r)ste.

Thursday, April 25, 2013

Doctor de nervi

M-am hlizit pe sub musteti in dimineata in care am citit bucata asta, in adierea perdelei de la bucatarie. Nici mie nu-mi place domnul cu trabucul. Bine i-a zis-o :P

"Freud era 'doctor de nervi' (in sensul cel mai strict al cuvantului) si asa a ramas intotdeauna in toate privintele. N-a fost nici psihiatru, nici psiholog si nici filosof. In domeniul filosofiei ii lipseau chiar si cele mai elementare notiuni. Odata m-a asigurat personal ca nici prin gand nu i-a trecut sa-l citeasca pe Nietzsche."

-tot in volumul al 15-lea al Operelor Complete, "Despre fenomenul spiritului in arta si stiinta"-

Wednesday, April 24, 2013

Cumintenie

"E destul de mica camera mea / dar incap toti prietenii mei in ea / Stau in picioare, se-aseaza pe jos / In rest sunt cuminti si vorbesc frumos"

Sunt frumosi oamenii cuminti. Frumosi si subestimati.

Oamenii cuminti vorbesc frumos si cu respect. Nu vor sa supere pe nimeni si nici nu supara. Se culca devreme si se trezesc devreme. Le place dimineata, le place si seara si miezul zilei. Le plac multe pentru ca au un mindset pozitiv.

Oamenii cuminti nu prea se plang. Nu polueaza mediul si clipele celorlalti. Oamenii cumintii stiu sa astepte sa treaca. Oamenii cuminti rabda.

Oamenii cuminti se bucura sa afle lucruri noi si le impartasesc altora atat de natural, fara sa faca pe desteptii si maharajahii.

Oamenii cuminti sunt modesti si nu se dau in stamba.

Oamenii cuminti sunt mai tacuti. Mananca sanatos. Gatesc acasa. Fac picnicuri si isi strang prietenii.

Oamenii cuminti nu se cearta cu sotia, sotul sau mama. Au rabdare sa ii treaca celuilalt excesul de simtire. Pentru ca si celalalt a asteptat candva sa le treaca lor.

Oamenii cuminti nu te tin cu jumatatile de ora la telefon doar ca sa-si ostoiasca ei starea, daca stiu ca nu esti cel mai mare fan al telefoanelor. Oamenii cuminti trimit sms-uri, ca sa nu fie intruzivi.

Oamenii cuminti spun "multumesc" si "te rog frumos".

De multe ori, oamenii cuminti sunt timizi. Si pentru ca stau ascunsi, nu-i vezi. Trebuie sa-i descoperi ca pe comori.

Eu ii caut, ii caut cu rabdare. Vreau sa-mi umplu lumea cu oameni cuminti, ca sa invat de la ei si sa fiu si eu mai buna.

Si eu vreau sa fiu un om cuminte.


PS: intotdeauna rad pe infundate cand aud versurile astea despre prietenii cuminti care vorbesc frumos.

Sunday, April 21, 2013

Burnuz

burnúz s. n., pl. burnúzuri

BURNÚZ, burnuzuri, s. n. 1. Manta de lână cu glugă, pe care o poartă arabii. 2. (Reg.) Scurteică pe care o poartă țărancele. – Din tc. burnuz.

BURNÚZ ~uri n. 1) Manta de lână, cu glugă, purtată de arabi. 2) pop. Haină scurtă de obicei îmblănită, purtată, mai ales, de femeile de la țară; scurteică; cațaveică. /burnuz,
fr. burnous
(via dexonline)

(:P) 

Saturday, April 20, 2013

Trei vorbe despre legaturi umane

-sursa foto-
Mari.
De la Alain de Botton.

1. The younger one is, the more time one has to form friendships with people one isn't really compatible with.

2. When you get married, it's impossible to make a 'commitment'. You're making a wish.

3. Before getting moralistic, remember it's almost a law: people fall in love with people at their level of emotional immaturity.

Friday, April 19, 2013

Vis de aprilie-vanilie

"Now I'm living inside your dreams so if you find it hard to sleep (...)"

Noaptea trecuta am dormit mai cu virgula pentru o noapte de aprilie. Am visat pe cineva. Cat au fost orele de lungi. Mai ieseam putin din vis, ma minunam de starea de nelalocul-meu si nelalocul-situatiilor si intram la loc in nelaloc, sa vad ce se mai intampla.

Nu stiu daca ti s-a intamplat si tie sa ai astfel de vise, usor de legat la loc dupa ce s-au intrerupt, de parca le-ai tricota constient. Sunt destul de obositoare. E greu, frate, sa fii regizor si AD toata noaptea, te trezesti epuizat.

In mitologiile mele vanilate, asta inseamna ca gandurile mele despre cineva s-au intalnit la mijloc cu gandurile cuiva despre mine.

Intamplator, serendipitic. Cel mai vanilat pitic.

Iar dimineata ne trezim amandoi omuletii obositi, de parca am fi facut in realitate tot ce am mesterit in vis.

Maine calc perdelele si draperiile si le pun la loc, post-curatenie primavaratica. Ca sa nu mai intre toti nepoftitii in visurile mele. Ca vad fereastra goala si-o iau drept invitatie.

Aprilie-Vanilie.







PS: mi s-a spus, cu gand seductiv, ca sunt vanilie. Am respins demersul si am pastrat cuvantul. Desi eu iubesc mai degraba caramelul si cafeaua si pricep doar ce vreau, marturisesc ca ma infatuez putin cu conceptul de vanilie.

Thursday, April 18, 2013

Biografia sa personala

-sursa foto-
"Cufundarea iarasi in starea originara de 'participation mistique' este secretul creatiei artistice si al influentei artei, caci pe aceasta treapta nu mai traieste individul, ci poporul, si nu mai este vorba acolo despre fericirea si suferinta individului ci despre viata poporului.

De aceea, marea opera de arta este obiectiva si impersonala si totusi ne emotioneaza atat de adanc. De aceea, viata personala a poetului este doar avantaj sau piedica, insa niciodata esentiala pentru arta sa. Biografia sa personala poate fi aceea a unui filistin, a unui om cumsecade, a unui nevrotic, a unui nebun sau a unui criminal: interesanta si inevitabila, insa neesentiala in privinta scriitorului."

Carl Gustav Jung in "Despre fenomenul spiritului in arta si stiinta"

PS: ghici ciuperca cine-i domnul cu ochi hipnotici? :P

Wednesday, April 17, 2013

Imparatia Mumelor

-sursa foto-
"Daca poetul stie ca opera lui se zamisleste, evolueaza si se maturizeaza in el sau daca isi imagineaza ca-si
modeleaza propria descoperire din intentie proprie nu schimba cu nimic faptul ca in realitate opera sa creste din el.

Ea se comporta ca un copil cu mama lui.

Psihologia creatiei este, de fapt, psihologie feminina, caci opera creste din adancuri inconstiente, chiar din Imparatia Mumelor."


Carl Gustav Jung in "Despre fenomenul spiritului in arta si stiinta"

Friday, April 12, 2013

Ne dau muguri

Ma incanta sa vorbesc cu oameni entuziasmati de primavara, sa le citesc mesajele in care pun smileys insuficient-de-cu-zambetul-atarnat-de-urechi. Sa ii vad topaind ca sa miroasa mai de la sursa florile de corcodus si de cires.

Si eu simt la fel. Am o slabiciune pentru anotimpurile de trecere, cu zilele lor atat de diferite. In plus, miros atat de bine!

In fiecare primavara ne dau, inca o data, muguri. Si ne uitam, in fiecare primavara, la fel de surprinsi. Nu credeam ca se mai poate. De multe ori, dupa iernile si intunecimile care ne-au fost ni se pare aproape un miracol.

Si este. Doar ca il facem noi, fix din zoaiele intunecimilor.

In fiecare primavara, ma incalzeste gandul ca poate alti cativa oameni au inteles ca suntem ciclici. Ca intunericul tine cat tine si-apoi vine primavara. Care apoi se duce si mai vine peste ceva vreme.

Tot ce trebuie sa faci e sa astepti, sa taci si-apoi sa chiui de bucurie si iar sa astepti si sa taci.


PS: "no pienso en ti, solo te siento / pasando por mi como un dulce viento"

Friday, April 5, 2013

Straturile din oameni

E bine sa nu  uitam straturile intermediare fiintei care suntem astazi. Sa tinem minte si sa ne notam pe un post-it mental ca panta rhei, totul curge. Nu ne-am nascut direct inalti, frumosi-coz, mintosi si mereu cu verbul la noi. La inceput chiar faceam pe noi si improscam peretii cu pireu de mere si biscuiti.

In ultimele luni eu am uitat de asta si abia cand am avut ragaz sa stau si sa cuget mi-am dat seama ca am fost nedreapta, poate chiar cruda si am facut pe desteapta.

Orice pusti devine om

Tastez randurile astea bataindu-ma teribil pe un buchet de piese Nirvana, din motiv de azi 5 aprilie.

In ultimii doi ani de liceu si primii doi ani de facultate am avut o perioada grunge. Purtam pantaloni largi si voit neglijenti, tricou larg peste o bluza de bumbac cu maneci lungi. Iar parul era o durere. Ma pieptanam doar cand ma spalam pe cap. Destul de des, din fericire. In rest, sfintele degete. Putin peste umeri si in mare nepieptanat, parul meu imi servea deseori si drept perdeluta. Mai ales la infioratoarele seminariile de mate.

Psihologic nu m-am mulat prea bine pe "supararea" si tristetea din piese pentru ca eu am fost construita mental destul de pop-floricele pe campii. Dar tare mi-ar fi placut. Sa fiu asa... trista, depresiva, neinteleasa! Ma prefaceam cat puteam.

Mi-am amintit de acest episod teribil din istoria propriului look pentru ca am observat ca incepusem, de ceva vreme, sa am apucaturi de batranica respectabila cand ma uitam la pustii "din ziua de azi". Cu ochii lor invinetiti de dermatograf, cu bretonul lor filat, purtat numai si numai cu scopul de a bloca 80% din vedere. Baietei slabi, cu picioruse-grisina acoperite de jeansi mulati, uite-asa o sa sfarseasca umanitatea, profeteam eu, plangandu-le de mila femeilor viitorului, care vor avea ghinionul sa-si amestece ADN-ul cu ce promiteau jalnicele mostre din metroul bucurestean. Dimpreuna cu Niciul, deplangeam sfarsitul barbatilor bine construiti, cu umeri lati, coapse puternice, posterioare musculoase si par scurt si nefilat, preferabil.

Uite ca din orice pusti jalnic iese, dupa o suma de ani, un om de omenie. Tot dintr-o gramada de haine largi si par nepieptanat am iesit si eu. Si e adevarat ca mai am hat de imbunatatit, da' eu zic ca sunt om de omenie, varianta work in progress.

Asa o sa fie si ei. Acum sunt pe drum. Probabil ca in privirea aia mic-burgheza e si multa gelozie: gelozie pe pasiunea care te face sa te transformi in ce iubesti mai mult; gelozie pe increderea ca orice se poate; gelozie pe problemele minuscule gen "nu-mi dau ai mei bani de 1 mai in Vama"; gelozie pe timpul pe care ei inca il au si noi l-am irosit deja.

Oh, by the way. Ziua de azi e si ziua in care traiesc eu. Vremea mea e acum, cand traiesc. Nu un trecut idealizat.


"Nici nu mai stiam cum ma cheama"

Acum niste timp mi-a povestit un omulet adorabil ca s-a intalnit intamplator cu un domn pe seama caruia dezvoltase un oarece crush greu de identificat. Tanguitor, greu de inteles din pricina tanguielilor si onomatopeelor, mi-a spus omuletul ca, brusc, s-a transformat intr-o fiinta rosie, lipsita de limbaj articulat, agitata si cu un aer usor retard. Am facut un efort sa urmaresc firul povestii, pentru ca se pare ca efectele au mai durat ceva ore in urma intalnirii.

Mi-e rusine sa spun. Am ras. M-am amuzat. Am facut glume proaste.

Omuletul nu s-a suparat, ca asa e el facut, prea bun pentru lumea asta. Mi-am cerut iertare si i-am povestit.

A fost odata ca niciodata, pe cand eram si eu tanara si prea-putin-stiutoare, un domn de care m-am indragostit subit. Prima oara cand l-am auzit la telefon am cazut in fund literalmente. Stateam in picioare in pat, cu spatele sprijinit de perete, cred ca ma ridicasem de emotie, ca urma sa ma sune. Am apasat pe butonul verde, am dus telefonul la ureche, am auzit "nadi...", atat a spus, nu tu "salut", nu tu "alo". Si am alunecat peste perne si l-am speriat pe Yeti, care lenevea linsitit. Avea o voce fabuloasa. Adanca, joasa, masculina, putin dura de la fumat. Oarecum Eddie Vedder.

Acela a fost momentul.

A urmat o perioada in care, cand ne vedeam / auzeam, mie mi se debloca automat cortexul prefrontal. In mare, as fi tacut. Ba nu, as fi tacut si i-as fi fost groupie. In mic, ma chinuiam sa vorbesc, sa conversez. N-as putea spune ca-mi iesea. Era ingrozitor si eu ma simteam la fel. Basically, intre mine in acea stare si o proasta ordinara nu era mare diferenta.

Si totusi am uitat. Am uitat ca mi s-a intamplat si mie si m-am amuzat cand i s-a intamplat altuia. Si-aici cred ca intra o doza de gelozie: pentru simtirile atat de puternice si pentru sufletele care le insipra si cele care le traiesc; pentru curajul de a te baga intr-o astfel de tornada doar pentru ca iti doresti foarte tare ca la final sa fie o poveste fabuloasa.

De cele mai multe ori schitele intermediare arata jalnic si ne fac sa ne rusinam. Ne vine sa le facem ghem si sa le aruncam la gunoi, sa nu le mai vedem nici noi si sa nu le mai vada nimeni. Doar ca fara schita intermediara nu se ajunge la versiunea finala si e bine sa tinem minte.

PS: vezi si Palimpseste, daca iti plac straturile din oameni.

PPS:

Wednesday, April 3, 2013

Cand sa le oferi parerile tale prietenilor

Pentru un plus de nuantare, este vorba despre parerile tale despre ceva ce tine de ei. O problema, o intrebare, o nedumerire, o relatie, un copil, o viata, un partener.

Regula este simpla. Numai, numai, numai si numai dupa ce se roaga cu cerul si pamantul, cu toti dumnezeii de tine si se jura ca se arunca pe geam daca-i vaduvesti de mareata ta intelepciune, fara de care viata lor viitoare nu are solutie, sens si scop.

Doar atunci.

Cum, si ce faci in rest, intrebi? In restul situatiilor? Cand ti se povestesc tragedii in trei acte, dramatisme si probleme stravezii ca aripa de libelula sau opace ca zidurile de aparare din secolul al XIV-lea german?

Taci. Taci si uiti ca poti articula vorbe si forma propozitii. Emiti doar onomatopee triste din tot sufletul sau onomatopee compatimitoare. Taci si privesti. Privesti protector, empatic, ca si cand ochii tai ar fi o pereche de brate intre care e cald si bine si miroase a gris cu lapte si dulceata de visine. Taci, privesti si ii mangai pe mana, pe brat, pe umar, pe par, in functie de gradul de apropiere. Eventual ii iei in brate strans si indelungat.

In niciun caz nu spui care este parerea ta despre sursa problemei, implicarea lor, ce ar trebui ei sa faca si cum sa aiba, pe viitor, o viata mai buna daca iti asculta sfaturile.

De ce? Pentru ca:

1- nu au intrebat despre parerea ta si nu-i frumos sa vorbesti neintrebat, te-au invatat mama sau bunica atunci cand erai mic si mancai grisul cu lapte si dulceata de visine de mai sus;
2- in majoritatea cazurilor nu vor decat sa-si verse undeva of-urile si deseurile sufletesti. E safer sa presupunem ca "in totalitatea cazurilor".
3- noi, oamenii, nu vedem prea bine din apropiere si ingrozitor de prost din mijlocul situatiei. Asa ca ce vezi tu ei nu au vazut.
4- de foarte multe ori preferam sa ne prefacem ca nu am vazut. Avem, cu totii, o corola a propriilor minuni de pastrat intacta de-a lungul anilor. Nu te repezi tocmai tu sa o strivesti pe-a unui prieten.
5- noua, oamenilor, nu ne place adevarul decat teoretic. Din carti, din declaratii si din povesti, almintrelea sa stea putiiiin mai departe de noi, in sensul ca foarte.
6- nu e frumos sa ranesti oameni, mai ales oameni apropiati;
7- poate vei dori sa ai prieteni in viata asta.

Nu spun ca asta ii ajuta sa accelereze bucla invatarii, sa-si rezolve mai eficient problemele sau sa vada clar, sa inteleaga si sa evite pe viitor pattern-uri distructive.

Spun doar ca asta le protejeaza sufletul si stima de sine.

Eu inca stau si ma gandesc foarte serios despre care dintre cele doua este vorba, majoritar, in prietenie... Nu am nicio concluzie inca, doar o suma de idei care se ciocnesc de sar scantei filozofice, etice si sufletesti.

E chiar simpatic. Daca ar fi miza mai mica, ar fi la fel de frumos ca un foc de artificii pe la final de iunie.