Wednesday, March 20, 2013

Fascinatia Ideilor, Jack Bowen

"Fascinatia Ideilor" este un manual alternativ de filosofie. De fapt, stai putin sa nuantam. Este manual doar pentru ca te invata istoria ideilor, ordonat cronologic, clar si aplicat. Alternativ este, ca aduce mult a pagina web. Cat despre filosofie, e mai mult istoria ideilor.

Si pe cartea asta am pus-o pe lista de "Idei bune pentru Cadouri". Pe-asta as darui-o oamenilor cu tendinte renascentiste de imprastiere culturala si educativa, pentru ca imprastiatii de acest gen stau uneori mai subred pe baze. As darui-o si adolescentilor putin mai isteti si mai curiosi decat media. Oricum, slava domnului ca am ajuns eu la ea, ca m-a fascinat de-a dreptul si de-a stangul.

Povestea seamana teribil cu "Lumea Sofiei" a lui Jostein Gaarder, doar ca isi doreste mai tare exhaustivitatea si e construita mai organizat si premeditat. Are, in primele pagini, o lista lunga de tot cu minti luminate, ganditori si filosofi incepand de dinaintea erei noastre si continuand pana in contemporaneitate. M-a amuzat sa ii insemn pe cei cu care am avut de-a face; mai am mult de invatat. Si, apropos, prefata se deschide cu un citat din Plutarh, domn istet, deloc dus cu pluta, care spune ca mintea nu e un vas de umplut ci un foc de aprins.

Exact asa face si "Fascinatia Ideilor": aprinde focul si pune pe baze mai stabile cunoasterea filosofica imprastiata.

Pe intinderea a vreo 440 de pagini mari si inghesuite cu informatii, Ian, un adolescent american, invata despre, experimenteaza si discuta subiecte majore ale gandirii. Iata cateva dintre ele: sinele, mintea, sufletul; stiinta si Dumnezeu; binele si raul; credinta si ratiunea; liberul arbitru; ce este etic si ce este moral; fericirea la oameni.

La final, afla ca s-a pregatit pentru a-si putea indeplini vocatia de Tesator de Vise. Dupa o scurta si intensa bulversare, Ian porneste la a crea vise pentru oameni. Cu ajutorul viselor, in fictiunea din "Fascinatia Ideilor", la fel ca in viata obisnuita, intelegem putin mai bine realitatea si motivul pentru care facem umbra pamantului.

Mi-a placut mult sa aflu ca exista, inca de pe vremea lui Pierre Flourens, o dezbatere cu privire la soarta sinelui in timpul anesteziei: unde se duce sufletul omului cand trupul lui sta pe masa de operatie, anesteziat? Mi-am reamintit de Briciul lui Ockham si mi-am propus sa aleg din ce in ce mai des explicatia simpla in defavoarea ghemurilor intortocheate pe care ni le construim noi deseori ca sa ne scuzam incapacitatile. E adevarat ca sufletul omului cantareste 21 de grame, cum ni se spune via Hollywood? M-a socat sa citesc despre subiectivitatea stiintei si a paradigmelor pe care noi le luam de bune si de "sigure" tocmai pentru ca sunt STIINTA; despre failibilitatea procesului de inductie stiintifica, in care observi o mana de legitati si apoi tragi de fire sa-ti iasa rezultatele conforme cu ipoteza. Vorba lui Einstein:

"La intrebarea care i-ar fi reactia daca un experiment ar produce un rezultat care nu s-ar potrivi cu teoria, Albert Einstein a raspuns: 'Cu atat mai rau pentru experiment. Teoria are dreptate!'"

Cartea asta e musai de citit sau macar de rasfoit pe indelete (caci se preteaza si la asa ceva). Te pune in pericol sa fii al naibii de istet.

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar, editia a doua, initiata de grupul editorial ALL, cu sprijinul Romsilva. La fiecare 15 comentarii stranse la o recenzie, Romsilva si All planteaza un copac in zone despadurite din Romania. Pana acum s-au strans, crenguta cu crenguta (a se citi comentariu cu comentariu), 230 de brazi, molizi, pini si stejari.

Te rog, lasa si tu o crenguta :)

25 comments:

Dorin said...

Nu am mai citit de aproape 6 ani o carte de filosofie :D. Adevarul e ca nici nu ma omor dupa aceasta disciplina. Recenzia ta ma indeamna spre lectura acesti carti.

rusoaica said...

s-a notat pentru studiu viitor!
tu știi că mă pasionează subiecte de genul, nu? Mai vrem, mai vrem!

cristina said...

pare misto cartea, chiar m-ai facut curioasa, multumesc :)

Danonino said...

@Dorin: asta e o poveste draguta, desi cusuta cu ata alba, combinata cu o carte de filosofie. Plus ca afli tot felul de minunatii despre lacunele noastre de argumentare care provin din felul in care e construita limba si gramatica.

@Rusoaica: si filosofia te pasioneaza? Si mai ce? Deci esti genul putin renascentist?

@Cristina: chiar e buna pentru un cadou inspirat. Multumesc frumos pentru comentariu :)

Anonymous said...

Subiectul pare greoi, dar recenzia ta ma intriga, asa ca o sa pun cartea pe wish list.. :)
Manuela

raluka said...

Interesanta carte ai ales!! Felicitari! Frumos articol..

Hiacint said...

Aaa, ce bine cunosc eu asta :)) Teoria are MEREU dreptate!

Alisa petroff said...

Am intrat sa citesc recenzia numai gandindu-ma la bietii pomi taiati aiurea prin padurile noastre. Am iesit de pe blog cu curiozitatea de a stii mai multe despre aceasta carte. felicitari daniela scrii minuntat!

Ancuta said...

putem pune mai mult crengute? una pentru Ioana, una pentru MAria si una pentru mine si una pentru ... si pentru ...

Ştefana Alexandra said...

Filozofie? eu nu am răbade să citesc astfel de cărţi, adică îmi plac ideile exprimate în ele, dar dacă se poate să-mi facă cineva un rezumat ar fi perfect ;))
Măcar e structurată ca un fel de poveste.
Spor la plantat.

Danonino said...

@Manuela: greoi, insa prezentat lejer :) Multumesc pentru comentariu!

@Raluka: da, ma bucur ca am ajuns tocmai la cartea asta, m-a facut putin mai isteata (sper :) ). Multumesc pentru comentariu.

@Hiacint: (ce nume de sezon, ma bucur de putin hiacint pe blog :) ). E drept ca oamenii isi fac singuri realitatea, insa parca nu ma asteptam sa se intample asta si in stiinta pura si dura...

@Alisa: ma inclin, multumesc pentru vizita :) In urma celor care taie merg cei care planteaza. O sa fie bine pe termen lung.

@Ancuta: clar, acesta va fi stejarul Anghelestilor :) Multumesc frumos pentru vizita si comentariu. Sa ai energie!

@Stefana Alexandra: da, povestea face filosofia mai usor de digerat. Multumesc pentru comentariu :)

Elena said...

Imi plac cartile care ma pun sa gandesc.

Oana said...

stiu exact cine va primi cartea asta :) multumesc pentru ajutor

Niciul said...

Ma inclin cat se poate de gratios in fata domnului Plutarh, ca bine a mai zis-o pe aia cu mintea.
Iar acum, Danu, m-ai umplut de curiozitate cu privire la chestiunile despre suflet.

rusoaica said...

imi plac mie mai multe, poate prea multe, haha :) ma aflu constant in pericol de a nu excela in nimic din dorinta de a face sau a sti cat mai multe :P
Sunt un gen format din mai multe subgenuri. Si da, pe acolo pe undeva se afla si Renascentismul. Desi nu e cel care ma defineste.

Ioana_du said...

Hm......De mult imi doresc o carte in genul Lumii Sofiei, dar mai structurata.
Am sa o incerc pe aceasta, pentru ca imi place sa citesc de-a astfel de istorii :)

Danonino said...

@Oana: cu drag, pentru putin. Cine, cine? :)

@Elena: da, si mie. Imi plac insa si alea de stare, de-aia spun ca eu ar trebui sa fiu platita per pagina citita :) Multumesc pentru comentariu.

@Niciul: poate o citesti la vara, cu talpile in nisip :)

@Ioana_du: ti-a placut Lumea Sofiei? Asta e mai de baietei, dupa cum scrie si pe coperta.

@Rusoaica: cred ca stiu ce vrei sa spui. Nu e bine de-loc, insa e usor placut.

Ioana said...

Ce-mi place chestia cu mintea nu e un vas de umplut, ci un foc de aprins... Suna tare bine cartea ta si ma pun pe lista de asteptare ca s-o imprumut. In definitiv, cineva imu spune ca-s (r)isteata :P, tre' sa-i confirm spusele cumva.

Danonino said...

(R)isteata :P Ce om istet e si cine ti-a spus asta! Imi place foarte tare jocul asta de cuvinte.

Madam Florance said...

Ţesător de vise... îmi place cum sună! :)

Cupcake said...

interesant!multumim pentru recenzie!

Danonino said...

@Madam Florance: da, nu-i asa? In engleza e putin mai magic, insa si tesator de vise e grozav.

@Cupcake: ma bucur ca ti-a placut.

Pellegrini Nicoleta said...

Oraşele invizibile este unul din acele romane care pot fi privite din mai multe unghiuri pentru a înţelege de fiecare dată altceva în ele. Dintre toate oraşele descrise şi care m-au făcut să mă gândesc la un milion de lucruri odată, câteva mi-au plăcut mai mult decât celelalte. Mi-a plăcut Bauci, Adelma, Alagura, Eudosia, Ipazia...Fiecare oraş fantastic, are un nume de femeie, si cum fiecare femeie are un mic secret, nu ne ramane decat sa decoperim ce ne ascunde fiecare oras...Cred eu ca fiecare dintre cei care am citit cartea, am cautat orasul la care visam ...sa traim...sa iubim...

Anonymous said...

de un lucru sunt sigura: merita citita! :)

Dănu said...

Da, da. Sau macar avuta in casa, intru rasfoire si eventuala viitoare citire!