Tuesday, February 26, 2013

Mancare de iubire

In basme oamenii nu-si declara niciodata iubirea. Nu-si spun "te iubesc, mergi cu bine", "te iubesc, tu ma iubesti pe mine?".

In basme oamenii isi daruiesc mancare, gatesc pentru cel pe care il iubesc, ii dau mancare sa aiba pe drum, trec prin pericole ca sa ajunga sa-i duca celui iubit un cos cu merinde, ii daruiesc mancare magica, care dureaza la infinit oricat s-ar manca din ea. Si cand nu iubesc pe cineva, il lasa sa moara de foame sau ii dau sa manance laturi si uscaturi. Exista si iubire toxica, cand ii dau sa manance ca sa il ingrase, cu scopul de a-l manca ulterior.

Asa facem si noi, chit ca traim in realitate si nu in basme. Le pregatim tort si mancarea lor preferata, ii asteptam cu masa pusa, cand vrem sa ii seducem ii chemam la noi acasa ca sa le gatim, glumim ca am pus in mancare condimentul special iubire, cand gatim cu drag de unul sau de altul sau de mai multi la un loc ne ies niste feluri gustoase rau. Uneori nu gatim acasa, ca nu avem timp sau chef sa-i iubim sau sa ne iubim, comandam pizza. Mancam in fata computerului. Si dragostea trece prin stomac, printre stolurile de fluturi.

Pofta buna!


3 comments:

rusoaica said...

ma gândesc dacă la fel a apărut și fraza „mi-ai mâncat sufletul/zilele”...

Danonino said...

...sau ficatii sau tineretile.

Mai mult ca sigur asta e natura expresiei. In basme, mastera cea rea ii manca cateodata pe copiii vitregi. Iubirea toxica nu hraneste ci mananca din.

rusoaica said...

Uff! Da! Am uitat de ficați! :)