Monday, February 25, 2013

Bulinute de februar

Mi se pare ca fiecare zi merita bulinutele ei. Sufar de sindrom bulino-textual :) Ma abtin insa si scriu (prea) rar buline. Asa ca nu se poate sa se incheie februarul fara sa-i dedic o portie generoasa de buline. Ia uite, mai nou pun "buline" in fiecare propozitie, e de la sindrom, iti spun eu. Asadar:

  • toti elevii mei de pana acum au fost fantastic de incantati cand au descoperit ce inseamna abrevierile Mr., Ms. si Mrs.. Eu incep deja sa ma bucur de dinainte cand stiu ca am cum sa le introduc smecheria asta in lectie.
  • sandvisul Banh Mi de la Toan's. Mancat, asa cum trebuie, pe strada. La ceas de seara, cand Magheru e liber, gura mea (si eu cu totul!) a fost incantata de carnita frageda, de coriandru si lemongrass si mai ales de iuteala de-o natura diferita de iuteala indiana sau cea romaneasca: se lasa simtita putin cate putin si iti tot spui "mai vreau, mai vreau"; apoi, cand ai terminat sandvisul,o mai simti minute bune. Fabulos. Mai vreau-mai vreau.
  • cineva i-a pus intr-un singur film pe Alan Rickman si pe Colin Firth, iar unul dintre ei ramane fara pantaloni. Mai ca mi-au citit gandurile si au nimerit si pe cine sa scape de pantaloni :P Uite cum facem, o sa le propun: stabilim o ora anume, eu ma asez si ma gandesc numai la minunatii si voi stati si ma spionati, daaaaaaa? Maine, de exemplu, o sa ma gandesc de la 7 la 8 dimineata la cartile pe care mi le doresc, da? Sa luati notite. Ah, si sa mai faceti un film fix ca asta, in care sa-l bagati pe undeva si pe Al Pacino. Cu pantalonii procedati fix la fel. Pretty please.
  •  acordurile de jazz subdued din Grand Hotel Continental. Aproape ca as putea locui acolo.
  • am fost foarte dezamagita sa aflu de uriasul indice glicemic al curmalelor, pentru ca le iubesc, mai ales pe alea de la Noor. Va trebui sa le iubesc aproape rar.
  • m-am prapadit de ras cu Niciul cand am aflat ca barbatul ideal numarul doi (pe unu il descalific de nu se vede) pentru femeile gemeni este varsatorul. Voila de vezi, nu cunosc nici macar unul. The pain, the excruciating pain.
  • superba doamna tataroaica din metrou, de la inceput de februarie. Inca o mai vad in fata ochilor. Pometii aia ireali, buzele lungi, subtiri si rosii, suvitele din dreptul maxilarului, chipul ca de pisica. Daca haina de blana si caciula ar fi fost albe si nu caramel, ar fi putut fi regina gheturilor. Doar ca era atat de mult innuendo in felul in care ii soptea chestii la ureche sotului!
  • uite ce fac unii oameni. Spala geamuri. Fac. Ia sa fac si eu.

4 comments:

AgentMiau said...

Mai vreau bulinute, multe, sunt peferatele mele!

Danonino said...

Ah, cum as scrie eu bulinute zilnic... Ma abtin si scriu "decat" lunar. Dar zici bine, sa scriu mai des :)

AgentMiau said...

Nu mai pooooot cu "decat"!!! :((( Am colegi mai tineri care nu reusesc sa scape de "decat" si mie parca mi-e rusine sa le reamintesc mereu dar ma si enerveaza cumplit! Ce sa fac doctore? :P

Danonino said...

Si pe mine ma irita. Doctore, asta e, sunt generatii noi care au parte de invatatori de doi lei, care nu-i invata dintr-a doua ortograme, cum i-a invatat pe altii doamna Coman.

Bineinteles ca ti-e rusine sa-i corectezi, pentru ca esti bine crescuta. Macar sa fie medici buni daca tot scriu aproximativ.

PS: eu ma abtin bine, ca pe mine ma irita si scrisul gen messenger, si lipsa articolului, si... prea multe scapari gramaticale. Asa-i la batranete, te faci intolerant :P