Thursday, February 28, 2013

Mezzo

Imi place sa descopar ce-mi place. Aseara am descoperit ca imi place mai mult mezzosoprana decat soprana. Poate pentru ca e mai calda, poate ca m-a si vrajit Antonela Barnat.


Wednesday, February 27, 2013

Alabastru

-sursa foto-
En un lugar de la Mancha de cuyo nombre no quiero acordarme, pe cand eram eu mica, se face ca am spart un caine mare din alabastru. Mai mare decat mine. Nu am stiut ce este alabastrul si nici nu am intrebat, pentru ca se pare ca patrupedul fusese un cadou foarte pretuit insa cu karma proasta si cand a plecat a lasat in urma o mama intristata si suparata. De-a lungul anilor, am unit si eu punctele si am concluzionat ca fusese vorba de un patruped-bibelou si, probabil, albastru.

Am citit ieri o carte in care era un palat din alabastru si jivina mi ti s-a materializat din amintiri in fata ochilor. Am decis sa-mi rezolv necunoasterea, via dexonline.


ALABÁSTRU s. n. Varietate de ghips cu aspect de marmură albă străbătută de vine transparente, întrebuințată la fabricarea unor obiecte ornamentale. – Din it. alabastro, lat. alabastrum.

ALABÁSTRU n. Ghips alb microgranulos, cu aspect de marmură, din care se fac obiecte de artă și ornamentații. /alabastro
, lat. alabastrum
ALABÁSTRU s.n. Varietate de ghips asemănătoare marmurii albe, din care se fabrică obiecte de ornament. [< lat. alabastrum, cf. germ. Alabaster, it. alabastro].

Regretele mele tind acum spre zero. In imaginatia mea arata mult mai frumos. Era albastru cu incrustatii argintii si negre.

Tuesday, February 26, 2013

Mancare de iubire

In basme oamenii nu-si declara niciodata iubirea. Nu-si spun "te iubesc, mergi cu bine", "te iubesc, tu ma iubesti pe mine?".

In basme oamenii isi daruiesc mancare, gatesc pentru cel pe care il iubesc, ii dau mancare sa aiba pe drum, trec prin pericole ca sa ajunga sa-i duca celui iubit un cos cu merinde, ii daruiesc mancare magica, care dureaza la infinit oricat s-ar manca din ea. Si cand nu iubesc pe cineva, il lasa sa moara de foame sau ii dau sa manance laturi si uscaturi. Exista si iubire toxica, cand ii dau sa manance ca sa il ingrase, cu scopul de a-l manca ulterior.

Asa facem si noi, chit ca traim in realitate si nu in basme. Le pregatim tort si mancarea lor preferata, ii asteptam cu masa pusa, cand vrem sa ii seducem ii chemam la noi acasa ca sa le gatim, glumim ca am pus in mancare condimentul special iubire, cand gatim cu drag de unul sau de altul sau de mai multi la un loc ne ies niste feluri gustoase rau. Uneori nu gatim acasa, ca nu avem timp sau chef sa-i iubim sau sa ne iubim, comandam pizza. Mancam in fata computerului. Si dragostea trece prin stomac, printre stolurile de fluturi.

Pofta buna!


Monday, February 25, 2013

Bulinute de februar

Mi se pare ca fiecare zi merita bulinutele ei. Sufar de sindrom bulino-textual :) Ma abtin insa si scriu (prea) rar buline. Asa ca nu se poate sa se incheie februarul fara sa-i dedic o portie generoasa de buline. Ia uite, mai nou pun "buline" in fiecare propozitie, e de la sindrom, iti spun eu. Asadar:

  • toti elevii mei de pana acum au fost fantastic de incantati cand au descoperit ce inseamna abrevierile Mr., Ms. si Mrs.. Eu incep deja sa ma bucur de dinainte cand stiu ca am cum sa le introduc smecheria asta in lectie.
  • sandvisul Banh Mi de la Toan's. Mancat, asa cum trebuie, pe strada. La ceas de seara, cand Magheru e liber, gura mea (si eu cu totul!) a fost incantata de carnita frageda, de coriandru si lemongrass si mai ales de iuteala de-o natura diferita de iuteala indiana sau cea romaneasca: se lasa simtita putin cate putin si iti tot spui "mai vreau, mai vreau"; apoi, cand ai terminat sandvisul,o mai simti minute bune. Fabulos. Mai vreau-mai vreau.
  • cineva i-a pus intr-un singur film pe Alan Rickman si pe Colin Firth, iar unul dintre ei ramane fara pantaloni. Mai ca mi-au citit gandurile si au nimerit si pe cine sa scape de pantaloni :P Uite cum facem, o sa le propun: stabilim o ora anume, eu ma asez si ma gandesc numai la minunatii si voi stati si ma spionati, daaaaaaa? Maine, de exemplu, o sa ma gandesc de la 7 la 8 dimineata la cartile pe care mi le doresc, da? Sa luati notite. Ah, si sa mai faceti un film fix ca asta, in care sa-l bagati pe undeva si pe Al Pacino. Cu pantalonii procedati fix la fel. Pretty please.
  •  acordurile de jazz subdued din Grand Hotel Continental. Aproape ca as putea locui acolo.
  • am fost foarte dezamagita sa aflu de uriasul indice glicemic al curmalelor, pentru ca le iubesc, mai ales pe alea de la Noor. Va trebui sa le iubesc aproape rar.
  • m-am prapadit de ras cu Niciul cand am aflat ca barbatul ideal numarul doi (pe unu il descalific de nu se vede) pentru femeile gemeni este varsatorul. Voila de vezi, nu cunosc nici macar unul. The pain, the excruciating pain.
  • superba doamna tataroaica din metrou, de la inceput de februarie. Inca o mai vad in fata ochilor. Pometii aia ireali, buzele lungi, subtiri si rosii, suvitele din dreptul maxilarului, chipul ca de pisica. Daca haina de blana si caciula ar fi fost albe si nu caramel, ar fi putut fi regina gheturilor. Doar ca era atat de mult innuendo in felul in care ii soptea chestii la ureche sotului!
  • uite ce fac unii oameni. Spala geamuri. Fac. Ia sa fac si eu.

Friday, February 22, 2013

A feeling of tenderness

"This time he could not keep his mind on the words before him. He remembered Mick. He wondered if he should have sold her the packet of cigarettes and if it were really harmful for kids to smoke. He thought of the way Mick narrowed her eyes and pushed back the bangs of her hair with the palm of her hand. He thought of her hoarse, boyish voice and of her habit of hitching up her khaki shorts and swaggering like a cowboy in the picture show. A feeling of tenderness came in him. He was uneasy."

La paragraful asta, Carson McCullers had me. Nu stiu de ce mi-e intotdeauna teama pentru artificiile verbale ale lui Rushdie atunci cand descopar un autor nou si ma indragostesc la prima citire... Atavismul fidelitatii, al lui Unu.

Cred ca mi-a placut din cauza cuvantului "tenderness". Mi se pare ca sunetele in plus din engleza il fac mai dulce si mai mangaietor decat varianta lui din limba romana. "Dr" prea aproape una de alta suna dur.

Mi se intampla des sa imi vina sa mangai sau sa iau in brate oameni mai mult sau mai putin cunoscuti pentru ca isi ruleaza mansetele anxios intr-un anumit fel, pentru ca stau cocosati ca sa-si protejeze inima de alte rupturi, pentru ca isi lipesc in metrou genunchii de genunchii sotiei sau isi zambesc ghidus propriei reflexii, gandindu-se, probabil, la persoana pe care urmeaza sa o intalneasca.

Bineinteles ca nu o fac. Nu e potrivit din punct de vedere social si deh...unele conventii trebuie musai respectate. Si da, uneori tandretea te face sa te simti uneasy.

Thursday, February 21, 2013

Trei minuni de filme

 Mai stii, poate o sa ai un weekend lenes si-o sa vrei sa-l umpli cu ceva frumos.

1. O poveste de iubire in alb, negru si multe griuri, fara sunet insa cu multa expresie. Street Angel, 1928, Frank Borzage. Il gasesti aici.

2. O comedie clasica, tip vaudeville, cu fratii Marx. Daca iti place genul asta, o sa te doara burta de la atata ras, mai ales daca vezi filmul impreuna cu altcineva. Ai vazut doar ca singur se rade mult mai putin. Monkey Business, 1931, Norman McLeod. De vazut de aici. (I loooove Groucho!)

-sursa foto-
3. O poezie facuta film, despre cum gasesc copiii culoare si frumusete intr-o lume care nu e neaparat asa insa poate deveni, daca vor ei. L-am adorat si-o sa-l mai vad de multe, foarte multe ori. Le Ballon Rouge, 1956, Albert Lamorisse. Poti sa-l vezi aici. Iar daca vrei sa-l vezi la o calitate mai buna a imaginii, da-mi mie un mail si ti-l trimit, caci dar din dar se face rai iar eu sunt foarte recunoscatoare Oanei, ca m-a invatat asa minunatie de film.


Wednesday, February 20, 2013

vALLuntar la plantat un copac

Dintre valorile de stanga, ecologismul m-a prins iute de tot. Bine, si eu m-am dat impiedicata, ca-mi placea de el. Reciclez hartie acasa, am reciclat si la multinationala (inainte sa fie trendy si musai de facut), particip la campanii de curatenie, am plantat macar doua hectare de padure pana acum si deocamdata am fost ferita de apucatura militantismului.

Poate ma simt si vinovata, ca am in biblioteca echivalentul in carti a catorva hectare de padure si intentionez sa mai adaug. Sa refac Codrii Vlasiei agregati altfel, ca tot sunt din zona :)


In urmatoarele saptamani o sa scriu despre doua carti aparute la Editura All, pentru ca particip la campania lor  vALLuntar, alaturi de alti 239 de bloggeri. Ce mi-a placut mie la aceasta a doua editie a campaniei de incurajare a lecturii vALLuntar a fost ca pentru fiecare 15 comentarii venite de la 15 cititor unici (!) ai blogului, editura All impreuna cu Romsilva vor planta un copac.

Acum astept cartile si ma gandesc cum sa te atrag pe tine, sa lasi un comentariu. Adica un fel de crenguta la copacul pe care o sa-l planteze editura All pentru noi.


Tuesday, February 19, 2013

Stohastic

STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj. 1. (Despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard. [Var.: stohástic, -ă adj.] – Din fr. stochastique.

STOCÁSTIC, -Ă, stocastici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. (Despre fenomene) Care se produce întâmplător, care este legat de hazard. 2. S. f. (Mat.) Aplicare a calculului probabilităților la rezultatele obținute prin statistică. [Var.: stohástic, -ă adj., s. f.] – Din fr. stochastique.

STOCÁSTIC adj. v. accidental, incidental, întâmplător, ocazional, sporadic.

STOCÁSTIC, -Ă adj. (Despre fenomene) Care se produce la întâmplare; aleatoriu, întâmplător. ♦ Variabilă stocastică = variabilă probabilistică. [Var. stohastic, -ă adj. / < fr. stochastique, cf. gr. stokhastikos – conjectural, presupus].

via dexonline

Adica aleatoriu, brownian. Am o carte in biblioteca, de doi ani mi-e frica de ea si o tin inchisa si necitita, dupa ce am rasfoit-o putin. Fooled by Randomness.

O fi un semn acest cuvant? Sau o fi ajuns la mine absolut aleatoriu?

Monday, February 18, 2013

Autotelic

via dexonline, ca de obicei.

AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique.

AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop].



Se poate folosi despre oameni: oamenii autotelici sunt cei mai degraba interni, care sunt manati in lupta de idealuri intrinseci, ale lor (in opozitie cu cei care sunt condusi de idealuri externe, admirate si la nivel social).

Tot o forma de auto-suficienta si asta :) Ai bagat de seama ca foarte rar vorba asta e folosita cu un sens bun si admirativ?

Nimeni nu poate fi complet autotelic, poate doar intr-un grad mai mare decat media.

Sunday, February 17, 2013

Pentru binele tau iti spun

"Fanatismul incepe acasa. Incepe exact cu foarte raspandita dorinta fierbinte de a face o ruda iubita sa se schimbe, pentru binele ei. Incepe cu dorinta fierbinte de a se sacrifica pentru un vecin adorat; incepe cu nevoia de a-i spune propriei odrasle 'Trebuie sa ajungi ca mine, nu ca maica-ta', sau 'Trebuie sa ajungi ca mine, nu ca taica-tau', sau 'Te rog sa ajungi altfel decat parintii tai'. Sau, intre soti, 'Trebuie sa te schimbi, sa gandesti ca mine, altfel casnicia noastra se duce de rapa'.

De foarte multe ori, incepe cu nevoia de a trai prin intermediul altcuiva. De a renunta la tot, ca sa te dedici infloririi depline a altcuiva sau a bunastarii generatiei urmatoare. Sacrificiul de sine implica de cele mai multe ori culpabilizarea oribila a beneficiarului si duce astfel la manipularea sau chiar controlarea lui.

Daca ar trebui sa aleg intre cele doua mame tipice din celebrul banc evreiesc - mama care ii zice copilului 'Te omor daca nu mananci tot din farfurie', sau cea care zice 'Ma omor daca nu mananci tot din farfurie' -  as alege probabil raul cel mai mic. Adica, sa nu golesc farfuria si sa mor, decat sa nu golesc farfuria si sa port toata viata in carca povara vinovatiei."

Amos OZ, "Cum sa lecuiesti un fanatic"

Ma uit in jurul meu, in cercul social cel mai larg si mai indepartat. Ascult povestile altora despre cercurile lor sociale cele mai largi si mai indepartate.

Nu imi pot suprima uimirea uriasa in fata faptului ca atat de multi oameni rationali, aparent echilibrati si in mod clar peste medie de inteligenti cred ca cei apropiati ar trebui sa fie un fel de papusele mici pe baza de arc. Iar versurile continua ( ;) ). Hibrid de modelino, cu arc. Sa raspunda iute si eficient la comenzi si sa se intinda dupa plac. Dupa placul sefului, nu al papusicii.

Sa le faca pe plac. Ca altfel, nu-i mai plac. Doar ca nu toate placurile se suprapun.

Saturday, February 16, 2013

Fanatismul si opusul iubirii

"Esenta fanatismului  este dorinta de a-i sili pe ceilalti sa se schimbe. Obisnuinta tendinta de a-l face pe vecin mai bun, de a schimba obiceiurile partenerului de viata, de a-ti manevra copilul sau de a-ti aduce fratele pe calea cea buna, in loc sa-i lasi in legea lor.

Fanaticul este o faptura care debordeaza de generozitate. Fanaticul este un mare altruist. Adesea, fanaticul este mai interesat de tine decat de el insusi. Vrea sa-ti salveze sufletul, vrea sa te mantuiasca, vrea sa te scoata din robia pacatelor, greselilor, fumatului, credintei sau lipsei de credinta, vrea sa-ti imbunatateasca alimentatia sau sa te vindece de naravul bauturii sau al votarii cu cine nu trebuie.

Fanaticului ii pasa mult de tine; fie ca sta atarnat de gatul tau, pentru ca te iubeste la nebunie, fie iti sare la beregata, in cazul in care se dovedeste ca nu poti fi mantuit. Oricum, din punct de vedere topografic, atarnarea de gatul tau sau saritul la beregata sunt aproape acelasi gest."

Amos OZ, "Cum sa lecuiesti un fanatic"

Zilele astea, tema care ma intristeaza rau-rau. Sa-i schimbam pe ceilalti, sa le spunem noi cum sta treaba cu ei si ce au de facut ca sa se vindece de o tara sau alta, sa fie mai cum trebuie, mai cum vrem noi. Sa le spunem ADEVARURI. Ca nu li le mai spune nimeni si uite-asa mor prosti.

Aveam, acum ceva vreme, un citat lipit la baie, pe oglinda. Nu mai stiu cine l-a spus, o sa caut si o sa aflu. Zicea ca opusul iubirii nu este ura ci critica.

Friday, February 15, 2013

Copiii cuminti

Cand ma jucam de-a ascunsul sub o patura cu Ioana cea mica, pe langa luminitele ghiduse din ochii ei, pe langa manutele care ma strangeau tremurand de incantare (caci Ioana tremura ca un catel cand ii place ceva foarte tare) imi placea mirosul ei simplu si slab, de hainute proaspat spalate. Eu ii spun, legat si repede, "mirosdecopilcuminte" si imi trezeste atatea amintiri...

Imi place cand trec pe strada pe langa un grup de copii de gimnaziu sau liceu (it's hard to tell them apart these days) si simt mirosul asta venind dinspre ei. Ma face sa zambesc si sa ma gandesc ca sunt inca niste copii. Sunt inca natura, fara pervertirile pe care le aduce cultura. Au inca, neatinse, atatea dintre resursele pe care adultii le-au epuizat, de multe ori in van: sperante, promisiuni, prospetime, curiozitate.

Nu au fost sparti in bucati, nu a trebuit sa se adune si sa se lipeasca impreuna intr-o forma noua, poate mai buna (who knows...) insa inerent di-forma.

Miros ca si cum te-ai strecura, intr-o zi insorita de vara, printre niste cearsafuri albe, umede si reci, atarnate la uscat. Te strecori printre ele si ele se umfla de la vant si te mangaie proaspat pe antebrate, pe umeri, pe obraji si pe nas.

Friday, February 8, 2013

Eu aleg clarinet



(play first, read second ;) )

 Fernando Savater a spus undeva (in Mira por donde, da' nu gasesc acum pagina, sa exemplific) ca nu ne definim decat in paguba noastra spunand despre noi doar un pomelnic reiterat si imbogatit periodic despre ce nu ne place, ce ne dezgusta, ce ne enerveaza, ce ne scoate din sarite, ce ne face sa ne urcam pe pereti de nervi.

Ah, o sa spui, naivitate, danonino, naivitate. Viata e grea, ploaia e rece si oamenii sunt rai, o sa vezi tu cand o sa te faci mare...

Si, pentru ca sunt deja mare, uite ca am vazut. Ca e alegerea mea sa ma tavalesc in mocirla (de la ploaia cea rece, pare-se) neplacerilor si iritarilor. Ca pot vorbi despre ce imi place si nu despre ce ma irita. Ca pot continua sa descopar, sa ma minunez de lume. Ca pot continua sa invat si, astfel, sa pun macar in chestiune cinismul care pare a creste proportional cu firele albe (chiar cu cele ascunse sub vopsele!). Ca pot sa nu poluez lumea si pe cei din jurul meu cu eterne, nemaisfarsite si adesea lipite intre ele deprimari combinate n luate cate k.

Zambeste cineva atotstiutor acolo, care sopteste in barba peter pan, negare si fuga de realitate? Zambesc si eu, ca mie tocmai realitatea mi se pare minunata, nu fantezia. Zambesc, ca eu atunci cand am o problema nu sar ca hamsterul in roata, sa invart tot aceiasi centimetri sub labute, fara progres.

Eu, cu alegerea mea facuta iute si fara a sta pe ganduri (caci nu, cine ar vrea mai degraba o viata trista, indiferent de ce primeste de la soarta), iti spun ca in ultima perioada am descoperit o gramajoara buna de lucruri noi care mi se par minunate:

  • sa pleci mult mai devreme de-acasa pentru un eveniment, astfel incat nu doar sa ajungi la timp ci sa ai si vreme de-o prajitura si-un chillout time;
  • sunetul de clarinet, asa rafinat si dulce si vesel;
  • am citit Jocul lui Ender si Vorbitor si m-am bucurat o saptamana intreaga de descoperire, dupa ce mi-a fost putin ciuda ca nu am citit mai devreme;
  • lectiile cu domnul Berti Barbera. Am plecat incantata, emotionata, ravasita: mai sunt multe minuni de care eu nu stiu? Sa ma fi facut dumnezeu mai putin plangacioasa, barem :)
  • ca nu e nimeni pe strada cand ploua. Tant mieux, toata strada e a noastra!
  • Cafe Lumiere; nu e nevoie sa pac-pac si bum-bum ca sa fie frumos; poate sa fie doar pace si liniste si lumina si cadre neobisnuite. Multumesc :) ;
  • varza acra :P
  • ca acum am partener pentru Institutul Francez si pot sa spun mai des "on y va?" si "allons-y". Multumesc :) ;
  • mi-am recuperat diminetile si sunt asa frumoase! Lenese, marete, pline de idei.
  • la slujbele de seara din biserici se inalta rugaciuni pentru ceilalti. La Coltea, intr-o seara tare rece, s-au rugat pentru bucuresteni. A inflorit ceva pe interior cand mi-am dat seama ca, de ani buni, niste oameni pe care nu-i cunosc s-au rugat si pentru mine. Ceea ce explica de ce gasesc atatea minuni.
  • si inca putin clarinet:

  • Ia, scrie-mi o lista cu niste lucrusoare care iti plac tie in ultima vreme.