Wednesday, January 30, 2013

La liseuse

-sursa foto-
Adorabil cuvant. Tu ce-ti imaginezi ca ar fi? Ca eu, sincer, imi imaginam o doamna de-aia sexoasa, cu rochie romantica, volane si o bucla atent scapata din acul de par, citind pe-o patura. Totul intr-un decor de (sa vezi aici varza culturala!) Lake District. Pentru ca une liseuse lit, n'est-ce pas?

Ei bine, iata ca nu este asa. Liseuse are mai mult de-a face cu secolul nostru decat pare la o prima... auzire.

-sursa foto-
Pentru ca liseuse inseamna... e-book reader. Ma bucur de descoperire, ca tot imi doresc eu o masinarie de-asta. In fact, cred ca liseuse tocmai a devenit mantra mea pentru urmatoarele cateva zile. Suna atat de mangaietor si de cremos! O sa umblu prin casa si pe strada si prin casele altora murmurand "liseuse, liseeeeeeeuse". O sa-mi vina sa inventez propozitii de-alea de incepatori, vezi exemplul cu "le chat est sur la chaise".

La liseuse est dans ma poche ;)

Tuesday, January 29, 2013

Istoria este o poveste despre optiuni

Am adaugat un nou motiv pentru care iubesc ziua de luni. Se incarca clipurile noi din cursul de "Modern World: Global History since 1760" pe coursera.org si eu abia astept sa vad urmatorul episod din explicatia lumii actuale.

Coursera este un portal care ofera cursuri tip MOOC, adica for free, pentru oricine e interesat, pe internet si uriase, cu sute de mii de studenti din toata lumea. Cursurile sunt in limba engleza si la un nivel academic lower-intermediate. Testez invatarea pe coursera.org de sapte luni deja si de-un singur lucru imi pare rau. Previzibil, nu? :) Ca nu l-am descoperit mai devreme.

Am invatat tot felul de minuni. Printre cele mai utile as enumera un curs de Organisational Analysis de la Stanford University, primul curs de Gamification to ever be teached, de la Pennsylvania University, un curs de argumentare si logica -eterne probleme feminine- de la Duke University. Lista de cursuri pentru placere (minunate insa din categoria "pentru suflet") este mult, mult mai lunga: un curs despre muzica etnica din lumea intreaga, unul de literatura fantasy si SF, mitologie greaca si romana si oh! urmeaza sa invat sa cant la chitara tot de pe coursera.org :) Sunt tare curioasa cum va merge acesta din urma, caci partea de organizare si "bucatarie" a cursului m-a convins.

Asa ca nu stiu daca orice se poate invata pe acest sistem de cursuri MOOC. Ce ma tine pe mine lipita de monitor in fiecare luni de cateva saptamani, cu ochii mari de mirare si curiozitate si mintea in continua expansiune este pasiunea domnului Philip Zelikow, profesorul cursului de istorie despre care iti spuneam la inceput. Acest domn este o adevarata incantare estetica si auditiva si vorbeste despre intamplarile din ultimii 250 de ani ai lumii de parca lumea s-ar prabusi daca el nu ar face asta.

Cel mai des insa vorbeste despre 'de ce-uri'; despre istorie ca despre un lant al optiunilor si deciziilor avute si luate de oameni. Despre povestile in care se transforma optiunile oamenilor in fata situatiilor cu care se confrunta. Care duc la alte situatii care duc la alte optiuni. Iar ciclul se repeta, dand nastere altor si altor povesti.

De-asta stau lipita de monitor cinci ore pe saptamana pentru cursul asta. Pentru ca nimic nu se compara cu a invata de la un pasionat. Doar ei vad esenta ultima a istoriei. Si inlocuieste tu ultimul cuvant cu orice alt domeniu.

Desigur, iau in calcul si faptul ca I might be crushing on him :P Sau poate spun asta doar ca sa te fac pe tine sa razi si sa fii atat de curios-amuzat incat sa te inscrii, sa deschizi un clip si sa vezi cu ochii tai. Si-apoi sa te mai inscrii la un curs si iar la altul, ca sa beneficiezi de fabulozitatea asta de coursera.org.

Monday, January 28, 2013

In salina, ca la spectacol

sursa foto
Nu-i asa ca sunt situatii in care nu poti face mai mult decat sa stai si sa te uiti, cu un zambet amuzat pe fata si mainile incrucisate pe piept? Ca la spectacol.

Ei bine, asa ma uit eu la mine de ceva zile. Am inceput sa citesc SF, cred ca ma dau in vant dupa Tarantino (eeeeeu?!) si neo-noir, am inceput sa-l diger si pe Tim Burton, mi-e putin teama si rusine si mult anxietate cand ma uit pe analytics si vad ca se tot citesc chestiile wacky din 2007 (sufeream de PTSD, mind you) si ma gandesc la niste schelete din dulapul personal. Azi am iesit putin pe la pranz si mi s-a parut ca striga cineva pe strada nadi. Hmmm...

Ca sa ancorez putin lucrurile, m-am pus pe ascultat The Doors si Bryan Adams. Totul e in regula si e soare, asta imi spune mie muzica asta. Interesant spectacol. Abia astept sa vad de cate ori o sa ma dau peste cap pana la finalul spectacolului si in ce o sa ma transform de fiecare data.

De la C. am retinut vorba cu lingurita de sare. E grozava. De atunci ma panichez mult mai putin. Gandurile ciudate si gheata... mai putin alunecoase daca presari o lingurita de sare :) . Plus ca in salina la mine se mai si respira bine. Ar merge si-o rima cu buline.


Wednesday, January 23, 2013

Vrei sa ne vedem?

-foto de aici-
Pe tine te intreb, da. Pe tine, care citesti blognaiv de ceva vreme, putina sau mai multa si iti place.

Daca ai timp si pofta, mi-ar placea sa te cunosc, sa bem un ceai sau [insert bautura of your choice here] impreuna si sa povestim. Da-mi un e-mail pe adresa care apare la detaliile de profil si povestim acolo cum si cand. 

Eu abia astept :)

Tuesday, January 22, 2013

Deseo de memoria

Ma intreb daca exista vreun om care considera ca are atatea stick-uri de memorie cate i-ar trebui. Nu stiu cum se face ca stick-urile astea ba se blocheaza, ba se imbolnavesc (a memory stick once got sick :P), ba se imprumuta cu muzica sau vreun film si acolo prind radacini, uitand drumul spre casa. Ba sunt prea vechi si mici. La mine, de multe ori sunt foste mp3 playere care au facut cursuri de recalificare.

Si uite-asa, in secolul nostru digitalizat, miniaturizat si tehnologizat, unii oameni nu au niciodata macar o mana de stick-uri de memorie suficient de mari si incapatoare.

Vreau si eu sa am zisa mana de stick-uri de memorie. Sau un snop, ca bag de seama ca sunt fragile si putin rezistente (in mainile mele).

Monday, January 21, 2013

Minunatii vorbitori de minuneza

De vreo doua luni oamenii sunt tare buni cu mine. Mi se tot intampla lucruri bune datorita lor, ma suna doar ca sa ma auda sau sa-mi spuna lucruri minunate, imi ofera cadouri pe nepusa masa, ma duc in locuri speciale sa-mi arate, sa imparta cu mine. Surprind priviri "de drag", usor amuzate, usor tandre.

Eu ma uit mirata, cu ochii mari.

Am fost rasfatata la viata mea. Mi s-au facut multe pofte, am fost tratata ca o printesa, am primit multe daruri si multe vorbe frumoase. Mi s-au aratat apusuri, nervuri de frunze contra soarelui, mi s-au dedicat minunatii de piese, mi s-a gatit. Am fost ingrijita si mangaiata. Si mai ales am fost privita in felul ala cald, dragastos, cu multa incredere, de parca buricul meu ar fi buricul lumii. Stiu cum e si imi mai si place. Cui nu i-ar placea, in ciuda dilemelor de genul 'merit eeeeeu'.

Stiu si de ce ma misca atat de tare ultima perioada, inafara de densitatea neobisnuita pe saptamana patrata a oamenilor buni cu mine. Pentru ca, pe masura ce traiesc mai mult, imi dau seama din ce in ce mai clar ca nu eu sunt cauza unor astfel de gesturi si intamplari frumoase.

Ei sunt.

A. nu mi-a adus hartie facuta manual, de ea, pentru ca sunt eu intr-un fel. Mi-a adus pentru ca asa e ea, intr-un fel. Atenta, grijulie, protectoare.
Nici N. nu-mi face favoruri peste favoruri pentru ochii mei de caprioara ci pentru ca asa e ea. Buna. BUNA. Bu-na.

Si-as mai putea continua asa pret de tot alfabetul. Doar ca nu are rost sa fiu redundanta si tu ai prins ideea.

Oamenii nu fac ceva minunat pentru tine pentru ca esti tu minunat si meriti. Oamenii fac ceva minunat pentru tine pentru ca ei sunt minunati si asa se exprima ei: in minuneza.

Am sa ma rog, pentru binele meu, sa ma tot aflu in raza de influenta a minunatilor din viata mea.

Saturday, January 12, 2013

Eu mananc, nu pap.

Anul trecut mi-am facut curaj si am mancat, pentru prima oara, putin biftec tartar. Posibil sa-mi placa mai mult carnea cruda decat cea gatita, care de cele mai multe ori ma scarbeste.

Ieri am mancat, tot pentru prima oara, sparanghel. Will soon do again. And again, and again. Ne-a placut urias de mult amandurora. Si am mai mancat un adorabil monstrulet oleraceu, o minune verde plina de fractali. Il cheama broccoli romano, are gust de var primar cu conopida si arata uite-asa:

-foto de aici-
Deasemenea, ma gandesc ca ar fi tare frumos din partea noastra sa nu mai "papam". Sa mancam, ca niste adulti ce suntem. Sa-i lasam pe toddleri sa "pape".

Friday, January 11, 2013

"Despre ploaie" - Martin Page

Cand mai prinzi o zi cu ploaie, ia cartea asta in mana, baga-te sub o patura si citeste-o pe fundal de picaturi in geam. Eu asa am facut si tare mi-a placut.

Cartea asta a lui Martin Page (ca mai toate, if you ask me :P ), citita pe uscat, e un fel de pierdere de timp si de hartie. Melancolica, prea dulceaga, delicata, pe alocuri foarte exagerata, nu mi-a spus mare lucru la o prima rasfoire si citire in diagonala. A tinut cineva sa mi-o imprumute, desi mi-am exprimat rezerva fata de Martin Page. Nu cred ca m-a auzit si de data asta a fost bine :)


Am petrecut o ora citind amuzata si induiosata o scurta colectie de ganduri ale unui indragostit, ba chiar ale unui amant al ploii. Am rezonat (caci si mie imi plac ploile, atat cele vazute si auzite de la geam cat si cele simtite pe piele, nas si crestetul capului), am strambat din nas, m-am minunat sa aflu cum ii acopera ploaia pe iubitii pasionali si cum ar trebui sa primeasca ea, ploaia, Premiul Nobel pentru Pace: se pare ca pe timp de ploaie s-au pierdut cele mai multe razboaie, caci tintele devin aproximative, armele high-tech dezamagesc iar sistemele de ghidare a rachetelor sunt date peste cap. In acelasi timp, pielea umana, elasticizata, se raneste mai superficial.

Pe fundal de picuri de ploaie, a fost un deliciu. Nu stiu daca i-as mai da o sansa domnului Page, insa stiu ca as cumpara aceasta carte pentru altii. As darui-o fetei delicate, care de multe ori pare ca vine de pe taramul zanelor, pentru ca, mai mult decat eseuri, scurtele texte par poezii. As darui-o domnului serios care scrie, in intimitate, poezii iubitelor lui. As darui-o omuletului plin de viata care ar iesi la o plimbare prin ploaie. Intr-o zi buna as risca putin si-as darui-o si tristutilor carora o ploaie le strica ziua iremediabil.

-ploaia si iubitii...-
-... si fundalul sonor-



















Bineinteles, eu, cu preconceptia mea despre scrierile domnului Martin Page, nu-i fac acestei carti dreptate. Asa ca am selectat niste vorbe care pe mine m-au miscat. Les voila:

"Ploaia este cuvantul de recunoastere printre cei ispititi de o oarecare suspendare a lumii."
"Numai atunci cand ii cade ceva in cap (apa, nenorociri, dezamagiri in dragoste...) incepe si omul sa isi cunoasca aproapele, sa-si puna intrebari si sa caute rezolvari." 
"Muzica a fost inventata pentru a compensa absenta ploii."
"Cautam sa ne adapostim cand e timp urat ca sa uitam de fapt cat e ceasul si cat de aproape suntem de moarte. Umorile Pamantului ma trezesc: trebuie sa muncesc si sa iubesc. Nu va mai fi a doua oara."
"Incepem sa inflorim odata cu caderea ploii. Fertilitatea este o stare de spirit. Muguri, frunze fragede, idei incep sa creasca. Noi le culegem roadele."
 

PS: daca nu ploua si tu vrei sa o citesti... ca la carte, deschide site-ul asta care iti ploua cand, cum si cat vrei tu. Chiar si in serile caniculare.
PPS: ai vazut ca faviconul site-ului lui Martin Page ploua?
PPPS: