Wednesday, December 5, 2012

Intamplare cu o negresa

Stateam deunazi, cu ceva tristete si ceva mai multa dezamagire plus o mana din care se balanganea fara scop o furculita, in fata unei farfurii pe care se lafaia o prajitura.

Nu era orice prajitura de pe drum. Era vorba despre o negresa lasciva (a se citi cu unt de-ala bun, in sensul ca din belsug, cu zahar brun din trestie, cu lapte gras, cu nuca buna-buna, cu cacao-minune si bucatele de ciocolata, caci nu, ce-i aia negresa doar cu cacao...) si voluptuoasa (cu rotunjimi mai mult decat generoase; bref, o portie uriasa), unsa cu toate glazurile.

O negresa la care visasem, dimpreuna cu Niciu', de minim doua saptamani. O planuiam, o planificam, oftam si mai ca ne imparteam viata in "inainte de negresa" si "dupa ce facem noi negresa aia".

Ei si... intr-o duminica seara am facut-o.

Putin mai tarziu (negresa inca mai palpita, fierbinte -din cuptor- si umeda -de la glazura-), cu furculita in mana, sufeream de... prea-putina-dorinta. Ah, de fapt nu, nu asta era. Ci prea mare asteptare, prea putina putinta si prea mare diferenta intre acasa si targ. Rrrau, rrrau de tot m-am intristat. Cat o mai asteptasem! Cum ma mai imaginasem cu firmituri (bineinteles ca exagerez, pentru efectul stilistic; I eat like a lady ;) ) pe barbia de sub un suras satisfacut, cu o mana pe o burta (a mea) care canta de fericire!!!

Ca sa ma regasesc, in toiul luptei, ca nu mai pot duce arma, ce sa mai vorbim despre a ochi tinta...

Bineinteles, radem noi, glumim, insa parasim incinta prajiturii. Prea am suprapus bine tiparul intamplarii cu negresa pe alte intamplari cu "alte ceva-uri". Pe care le-am imaginat la fel de gustoase si minunabile, in functie de care as fi fost in stare sa trag linii de-alea despartitoare "inainte si dupa momentul X", la care am visat si pe care nu le-am mai putut manca atunci cand le-am vazut in farfuria mea. Sau nu in intregime, asa cum ar fi fost frumos.

Desigur, e genul meu sa mi se reveleze lectii importante din lucruri mici si aparent ridicole. Nu am sa-ti povestesc aici cum, intr-o dimineata in care as fi facut orice mai putin sa merg la birou, l-am zarit pe Bob Marley in picatelele mozaicului din baie. Nu a zis nimic (atat mai lipsea din dimineata respectiva!), da' stim cu totii care sunt valorile de capatai ale lui Bob Marley... . Sau luna trecuta: Sigmund Freud si-un pui iesind din coaja, de data asta pe mozaicul din bucatarie. Analyze this.

Acum o sa devina genul meu si sa ma antrenez pentru urmatoarea confruntare cu negresa. De orice tip ar fi zisa negresa.

No comments: