Thursday, November 29, 2012

Toata viata

Ce minune mai e si asta, sa ajungem sa intalnim oameni pe care stim ca o sa-i tinem minte toata viata! Oameni ca niste tatuaje. Si ce pacat ca, de multe ori, nici macar nu le multumim pentru cat au schimbat in noi.

Tuesday, November 27, 2012

Bulinute de Brumar, pana nu se termina

In lipsa unei dispozitii mai... legate, care sa imi permita sa scriu frumos, cu legatura invizibila intre fraze, ma gandesc sa existe un nou stil literar: epic, liric, dramatic si bulinic. Sa se noteze ca eu sunt un reprezentant de seama.

  • aromaterapie cu lavanda, ceai cald (tot de lavanda, primit cadou mult) si jazz subdued si-o patura;
  • anul asta imi depasesc propriul record la carti citite. Prea ma blocasem de trei ani la aceeasi cifra;
  • deunazi, Ioana cea mica m-a pupat, din proprie initiativa, la plecare. Ioana care striga "lasa-maaaaaaa!" la oricine nu-i respecta spatiul personal. Daca mai stateau putin, ma adunau cu mopul de pe podea :P (*blush-blush*);
  • senzatia aia ca tocmai urmeaza sa te imprietenesti cu cineva de-a dreptul si stangul minunat. Eu ma bucur multa vreme de ea, pentru ca ma imprietenesc greeeeu si lung.
  • mi-e dor de o obsesie culinara. N-am mai mancat de multa vreme ceva care sa ma sweep off  my feet. Cum se intampla (prea) des acum ceva ani. Desigur, din pacate acum nu as mai manca salam de biscuiti zilnic, chit ca l-as pregati chiar eu...  Nici macar piure pufos, nici macar paine cu unt de-ala sanatos, in sensul ca din belsug. Grav, grav, tovarasi. Uofff, varsta asta, cum ne priveaza ea de toate excesele adorabile!
  • ma incanta ca au aparut in peisaj serile cu ceata. Au cel mai gustos aer. Oare se poate fotografia suficient de frumos esarfa de ceata din dreptul unui felinar? Cred ca stiu pe cineva careia i-ar iesi sa captureze inefabilul esarfei de ceata...
  • rasfoiri repetate ale Bunului simt ca paradox. Pare sa ajunga la egalitate cu Zorba. La capatai.
  • atat de multe zile in care am fost recunoscatoare ca inca pot face (rather more than less) ce vreau cu timpul meu. Ca inca nu trebuie sa ies din casa in fiecare dimineata, dupa program, prea devreme. Ca uneori ploile reci sunt adorabile cu nasul lipit de geam sau doar ca fundal sonor, estompat de patura.Ca macar de cateva ori pe luna pe lista mea zilnica cu lucruri de facut scrie doar "citit". Ma amuz si-i trec inainte, Brian Tracy-like, un A ;)
  • am facut un test care mi-a spus, scortos, ca mi s-ar potrivi, INFJ fiind, meseria de home-maker. Mi-as putea face, ca Holly Golightly, o carte de vizita cu chestia asta. Adevarul e ca multa lume este de parere ca fac din case niste minunatii. To whom it may concern.

Monday, November 26, 2012

Instructiuni de folosire

Uneori (rar) mi se pare ca am idei putine si fixe. Neaaaaah, n-ai sa vezi. Tind sa am multe si variabil de flexibile. Ca toata lumea, dealtfel.

Una dintre ele este urmatoarea: noi, oamenii, ar trebui sa ne luam niste timp si sa ne redactam instructiunile de folosire. Sa ne gandim bine, sa ne analizam si auto-urmarim si apoi sa sedem si sa scriem un fel de manual despre noi. In el sa precizam toate lucrurile importante despre noi si cum relationam. Apoi, cand  intalnim o persoana cu care se pare ca relatia se va adanci, indiferent ca vrem noi sau ca trebuie (de exemplu in activitatea profesionala sau cu rudele prin alianta), sa-i inmanam un exemplar al instructiunilor.

Sa-i spunem, la un ceai: draga mea / dragul meu, this is me. Acum spune-mi cum esti tu si hai sa valsam frumos, respectuos si cat putem de gratios unul pe langa altul. Promit ca o sa citesc manualul tau cu atentie, o sa intreb unde nu inteleg si, mai ales, o sa respect ce scrii tu acolo ca iti place si nu-ti place. O sa invat sa-ti vorbesc pe limba ta si nu o sa pretind sa-mi fii tot si sa-mi repari stricaciunile.

Cat de usor ne-ar fi asa! Nu pentru ca, dintr-o data, am deveni cu totii mai rezonabili, mai putin afurisiti si mai buni de pusi pe rana ci pentru ca am avea o baza contractuala. Asta-s eu, asta esti tu, we hereby decide to work together. Ne asumam asta. Evident, daca ne place descrierea detaliata a eventualului viitor partener.

Fara instructiuni, bajbaim legati la ochi, incercand sa ghicim, sa intuim, sa citim ganduri, sa aflam de la altii care sunt ALTFEL decat noi (deci sunt tratati altfel decat noi). Mi se pare frumos sa descoperi un om. Si mi-ar placea si mai mult daca nu i-as face zgarieturi, vanatai si daca nu l-as calca pe bombeuri in the process.

Nu invatam nicaieri sa comunicam si bruma de deschidere se usuca dupa un numar de incercari mai putin reusite.

Pacat ca nu putem functiona asa, cu instructiuni. In primul rand ca ar trebui sa precizam pe coperta, cu font mare si asterisc, ca prezenta oferta e supusa unor termene si conditii. Si in al doilea rand ca ne schimbam atat de des ca nu ne-am mai ocupa cu nimic altceva decat cu scrieri, stergeri si actualizari.

Desigur, aceste argumente nu fac ca pentru mine ideea sa fie mai putin atragatoare ;) What if, what if! Ca toata lumea, dealtfel. Ca suntem creatori inca din nastere, mai ales de noi insine.