Wednesday, August 15, 2012

Sa torci binele

Am observat cu oarece atentie, de-a lungul ultimilor ani, niste omuleti care au inceput procese terapeutice. Astept rabdatoare sa incep si eu unul, cand o fi vremea si cazul. Cred ca avem nevoie de sustinere speciala pentru a ne intelege intunericirile, tocmai ca sa putem aduce mai multa lumina in viata noastra deci implicit in vietile celor din jurul nostru.

Pur teoretic si sufletesc (si recunoscand umil ca imi lipsesc o gramada de notiuni de baza, nemaivorbind de cele de finete, de nuantare), ma intreb de ce, in definitia asertivitatii, clientii de terapie sunt indemnati sa-si exprime cu toti dintii mai intai si mai intai nemultumirea si / sau furia. Desigur, faptul ca they rock the boat trebuie ca-i ajuta: sa se vada, sa fie vazuti, sa nu mai fie trecuti cu vederea, cum poate ca li s-a intamplat mult prea des inainte.

Ma mai intreb: de ce nu sunt indemnati sa-si exprime emotiile cu incarcatura pozitiva? Sa zambeasca mai des chiar daca nu le vine, sa complimenteze, sa incurajeze, sa tina un jurnal al micilor fericiri zilnice...

Oare distilarea raului in bine e singurul fel de alchimie pe care il tolereaza sufletul prea-indurerat al omului? Sigur invers nu se poate? Sa torci bine-bine-bine pana piere intunericul, de... inanitie? Sigur daca esti prea indurerat / singur / neiubit / abandonat degetele tale nu stiu sa sfaraie pe fusul care toarce azi putin bine, maine ceva mai mult?

Nu stiu ce sa zic. Parca as zice ca da, se poate sa torci binele. Dar parca as fi tendentioasa :P 

2 comments:

AgentMiau said...

Da, daaaaaa se poate! Si se strange din putinul fiecarei zile, ore, clipe, un ghem mare, din ce in ce mai mare de bine si ramane din ce in ce mai putin rau! :)

Danonino said...

Te cred, Miau, ca-ti plac ghemurile :P