Thursday, August 9, 2012

Politetea si mimozele fara dinti

Imi amintesc cum stateam sub patura cu dreptunghiuri roz undeva prin noiembrie 2007 si citeam asa:

"Dar, daca trebuie totusi ales intre o imaturitate si alta, e de preferat, din punct de vedere moral, un adolescent intarziat unui copil prea ascultator ca sa creasca: mai bine sa fii prea onest pentru a fi politicos decat prea politicos pentru a fi onest!"*

Imi amintesc ce gaselnita minunata mi s-a parut, probabil si pentru ca mi-era mai usor sa imi justific accesele de "sa nu ne mai ascundem dupa deget". Tineretea are acest obicei de a musca cu toti dintii din ce apuca, de a sfasia uneori. Dupa cum bine zicea Alexis Zorba:

"Ca sa judeci drept si cinstit trebuie sa fii potolit, sa se-adune anii si sa nu mai ai dinti. Cand nu mai ai dinti iti vine usor sa zici: ' E rusine, fratilor, nu muscati!' Da' cand mai ai trezeci si doi de dinti in gura... E-o fiara crancena, omul, cand e tanar; da, jupane, o fiara crancena care mananca oameni."

Uite ca mi-a luat ceva viata sa simt -fara patura, de data asta, ca e tare cald in lunile cuptoresti- ca politetea normeaza, nu limiteaza adevarurile. Ca din politete in politete mergi spre o viata mai frumoasa, in care ai multe dintre lucrurile, cliseistic vorbind, "care conteaza".

Mai stii, poate ca de fapt suntem niste mimoze ;) Unele mimoze sunt infinit mai rele pentru ca acopera cu politete niste interioare in care nu ai dori sa te afli. Cu atat mai putin scuzabil. Majoritatea zdrobitoare a mimozelor sunt pur si simplu delicate. Si e nevoie de ritual, multa grija si forma bine respectata pentru a comunica cu ele.



* din Mic tratat despre marile virtuti, de A. Comte-Sponville

1 comment:

dinti albi said...

Foarte bun articolul!