Thursday, August 30, 2012

Khwab, Orasul Viselor

In Khwab, Orasul Viselor*, toate visele se transforma in realitate noaptea, atunci cand sunt visate. Ca piese de teatru, toate se desfasoara "in direct", pe strazi. Visul meu umbla bezmetic, intamplandu-se, si poate intra in visul tau.

De cand cu santierul din casa, am poposit temporar cu perna pe canapeaua Niciului.

Bulversat, sufletul meu a inceput sa viseze cum a gasit pe o banca intr-un parc un plic cu doua bilete frontstage la Leonard Cohen. Sufletul meu nu stie ca realitatea mea nu mai are atatia bani si... ce bine de el! M-am trezit fericita.

In serile urmatoare, perseverent, sufletul meu i-a luat la rand pe niste omuleti cu care nu am incheiat lucrurile asa cum trebuie. Cu X imi zambeam complice, peste o masa incarcata cu bunatati, in clinchet de tacamuri si cantec de voci fericite. Ce zi minunata a urmat acestei treziri cu un zambet laaaarg! Lui Z ii spuneam vreo doua. I le scriam pe-un flipchart chiar, in pozitia ideala pentru a nu pierde contactul cu sala. Visului cu Y i-ar fi trebuit bulina PG-16. Nu ar fi fost convenabil sa se desfasoare pe strazi. Am visat-o si pe micuta W, exact asa cum mi-o aminteam din acea zi in care a descoperit vantul. Cu ochii inchisi, isi ridica mainile in sus ca sa zboare.

In Khwab, Orasul Viselor, D e mai curajoasa si nu se teme ca X o sa rada de copila de ea daca i-ar zari, "de reojo", visul intamplandu-se pe strada. In Khwab, Orasul Viselor, D si-ar lua zborul alaturi de W, pe o pala de vant. Ca Nils si Martin.

Khwab, Orasul Viselor, are filiala pe canapeaua Niciului.

Am terminat cu santierul insa nu ma grabesc sa ma intorc in patul meu. Mai stau, mai visez.

Poate te visez pe tine si visul meu o sa intre in mintea ta si tu o sa te trezesti dimineata bulversat dar zambind, pentru ca te-ai visat pe tine zambindu-mi, peste o masa incarcata cu bunatati, in clinchet de tacamuri si cantec de voci fericite. Afara, pe strada, in teatrul visului meu care a trecut in mintea ta, o sa se vada ca si cum ti-ai luat inima in dinti, ai sunat si acum stam fata in fata, intre noi avem o masa incarcata cu bunatati, se aude in jur clinchet de tacamuri si cantec de voci fericite :D

*"In Khwab, Orasul Viselor, toate visele locuitorilor devin realitate noaptea si se dsfasoara pe strazi: povesti de iubire, certuri, monstri, grozavenii, bucurii, toate se ingramadesc pe aleile intunecate, iar uneori, la capatul noptii, visul tau poate sari in mintea altcuiva, ale carui vise sfarsesc - derutant, surprinzator - in mintea ta."
- din Luka si Focul Vietii, Salman Rushdie

Wednesday, August 29, 2012

Inele de crestere

foto de pe wikipedia
Domnul care ne-a pus in casa un minunat parchet roscatiu de stejar mi-a spus, dupa ce m-a ascultat zambitor elogiind frumusetea lemnului cu "noduri", ca de fapt este vorba despre niste inele de crestere.

Frumusetea metaforei m-a facut sa tac. Mi se intampla destul de des, cand sunt coplesita.

Si noi, oamenii, ramanem cu urme de la crestere. Semne si cicatrici felurite. Iar la unele cresteri ne punem chiar inele.

Saturday, August 25, 2012

Pofta de...

  • o cutie de Bucuria Forastero. Plina cu bomboane. Plina cu bratari am deja. Acum doi augusti, in 2010, am purtat zeci de convorbiri cu aer de spionaj-contraspionaj cu o doamna necunoscuta care mi-a cumparat doua cutii de la Chisinau. Ea romana intelegea si nu prea, eu credeam ca sunt intr-o piesa absurda. Anxioasa, doamna ma suna si iar ma suna, ca sa se asigure ca mai vreau, ca doua, ca daca sunt mai scumpe ea ce face, ca sigur o sa-i mai raspund la telefon cand se intoarce in tara. Cand ii vedeam numele pe ecranul telefonului mi se bloca fata intr-o grimasa a la Jerry Seinfeld cand da de Newman. Cand ii raspundeam si o auzeam cu accentul ala adorabil, mi se topea grimasa ca intr-o chisea cu dulceata.
  • primit un sms cu o recomandare de carte; si de fugit iute sa cumpar cartea; si de rezervat o zi intreaga de tolaneala cu cartea respectiva intr-o mana, cu stilou in cealalta si cu o cana cu ceva bun prin preajma. Chiar, de ce autor sa ma mai indragostesc si eu pe finalul asta de vara? Asa pofta am de senzatia asta... doar ca sa fie o recomandare, nu vreau sa plonjez eu in necunoscut(i) :P
  • mult mers pe jos, pe inserat;
  • vorbit cate in luna si-n stele;
  • invatat ceva nou, despre care nu stiu nimic (lucru la care am solutie, caci in frenezia Coursera.org, m-am inscris, acum doua luni, la ceva snopuri de cursuri);
  • alergat. Astept toamna, eu vara nu alerg din principiu :P
  • mult orez cu lapte. Pufos, vanilat bine de tot, abia intrevazut printre valatuci de scortisoara, cu mult, mult lapte.
  • un oras nou.
  •  imbratisari stranse. Si multe. 
  • facut si gandit chestii cu capul. Planificat, gandit un proiect pe termen lung, rezolvat detalii de finete. Sabatic-sabatic, da' am cel putin trei sferturi din creier pe care simt ca nu le mai folosesc.

Thursday, August 16, 2012

Un.Soare pe buzele tale

Pentru ca sunt mare consumatoare de balsam de buze (la figurat, adicatelea cumpar si folosesc mult insa si la propriu, sunt convinsa ca si ingerez mult), am citit ceva etichete cu zeci de substante dubioase care intra in compozitia micului baton hidratant. Coloranti pentru nuantele alea adorabile, piersicoase sau zmeurii, parfum care miroase nemaipomenit si irita buzele cam la fel, mentol, alcool, cuvinte bune pentru cand joci Spanzuratoarea (polyglyceryl-3 diisostearate).

Pentru ca nu vreau sa le mananc (nu stiu, maybe it's just me, nu mi le pot imagina pe o felie de paine sau de mar), am cautat balsam de buze cat mai natural. Am folosit niste balsamuri atat de grase ca se scurgeau de pe buze (alea de la TIS, de prin plafaruri), am incercat cu miere si nu mai puteam sa ma pup cu nimeni ca ramaneam lipiti ( :P , oricum eu prefer imbratisarile), am dat si multi bani pe marci de fite, pseudo-eco, incapabile sa faca fata unei zile vantoase de iarna si....

In primele zile din iunie mi-am luat doua tuburi cu balsam de buze atat de natural ca-l poti manca in liniste. Unul cu ciocolata si altul cu ciocolata si portocale. Este, probabil, cel mai hidratant balsam de buze pe care l-am folosit in 15 ani, pentru ca e facut din unt de cacao, ulei de argan, ulei de vanilie, ulei de masline si ceara de albine. Are luciu exact atat cat trebuie (putin mai mult decat putin luciu) si nu rezista cu orele pentru ca e natural si se absoarbe. Oricum, mie imi convine sa-l reaplic des, mai ales pe cel cu portocale, personalizat cu o aroma care tare imi mai place :)

O temere pe care am avut-o eu, folosind anterior unt de cocos sau de cacao natural, era aceea ca, plimbat in geanta sau rucsac in zilele calduroase de vara, balsamul meu se va lichefia. L-am plimbat. E la fel de bun si la 40 si la 28 de grade, poate putin mai cooperant la 40. Astept sa vad cum o sa-i placa toamna sau iarna.

Cine face asa minunatii, intrebi? Fetele de la Un.Soare. Le gasesti pe pagina de facebook Un.Soare si poti sa le scrii la un.soare[at]gmail.com si sa le ceri un catalog de produse.

Produsele lor au etichete adorabile cu... un soare, evident. Cat despre numele marcii, l-am iubit de cand l-am auzit :)

PS: cred ca e prima data cand iti recomand si altceva inafara de carti, muzici si cursuri, nu? Daca mi-a placut rau de balsamul asta...

Wednesday, August 15, 2012

Sa torci binele

Am observat cu oarece atentie, de-a lungul ultimilor ani, niste omuleti care au inceput procese terapeutice. Astept rabdatoare sa incep si eu unul, cand o fi vremea si cazul. Cred ca avem nevoie de sustinere speciala pentru a ne intelege intunericirile, tocmai ca sa putem aduce mai multa lumina in viata noastra deci implicit in vietile celor din jurul nostru.

Pur teoretic si sufletesc (si recunoscand umil ca imi lipsesc o gramada de notiuni de baza, nemaivorbind de cele de finete, de nuantare), ma intreb de ce, in definitia asertivitatii, clientii de terapie sunt indemnati sa-si exprime cu toti dintii mai intai si mai intai nemultumirea si / sau furia. Desigur, faptul ca they rock the boat trebuie ca-i ajuta: sa se vada, sa fie vazuti, sa nu mai fie trecuti cu vederea, cum poate ca li s-a intamplat mult prea des inainte.

Ma mai intreb: de ce nu sunt indemnati sa-si exprime emotiile cu incarcatura pozitiva? Sa zambeasca mai des chiar daca nu le vine, sa complimenteze, sa incurajeze, sa tina un jurnal al micilor fericiri zilnice...

Oare distilarea raului in bine e singurul fel de alchimie pe care il tolereaza sufletul prea-indurerat al omului? Sigur invers nu se poate? Sa torci bine-bine-bine pana piere intunericul, de... inanitie? Sigur daca esti prea indurerat / singur / neiubit / abandonat degetele tale nu stiu sa sfaraie pe fusul care toarce azi putin bine, maine ceva mai mult?

Nu stiu ce sa zic. Parca as zice ca da, se poate sa torci binele. Dar parca as fi tendentioasa :P 

Tuesday, August 14, 2012

Bie!

Am o fascinatie pentru doamnele si domnisoarele care stiu ceva croitorie si au cunostinte despre materiale. Imi place aerul lor profesionist, ador siguranta cu care isi dau cu parerea despre croieli si inghit in sec de placere cand aud din gura lor nume sexoase de materiale gen "poplin", "batist", "serj", "atlaz", "saten imperial" (mmm, cum trebuie ca se simte asa ceva....), "crepsaten", "tafta", "matase charmeuse" (some flirty silk this one must be :P ), "organza", "chifon", "alencon", "piersica" (mda, e si un material, pe langa fruct si nuanta).

Ceva mai feminin cu greu imi pot inchipui. Asta pentru ca materialul meu preferat este inul. Bietul de el, e asa placut la atingere, atat de racoros, capata nuante adorabile pe masura ce se uzeaza si... este atat de putin rafinat! Cum sa se compare cu minunatia (imi inchipui eu) de "crepsaten"...

Eh, astazi Ioana mi-a explicat una dintre expresiile de jargon feminin care ma facea sa ma simt o exclusa, o paria imbracata in doc si in in :)) Pentru ca niciodata n-am stiut ce inseamna. Pana... astazi! The glorious day!

Ziua in care expresia "fusta/rochie croita pe bie"* nu mai are secrete pentru mine. Bineinteles, inafara de secretele croielii ei propriu-zise.

* biais = diagonala


Monday, August 13, 2012

Inconstiente

De ceva luni (oh, cate s-au mai adunat!) ma enervez periodic pentru ca aud de la o cunostinta barfe felurite si bine umflate despre niste fete si stiu exact filiera pe care au ajuns informatiile la ea. Bineinteles ca sunt lasa si nu stiu cum sa abordez situatia: sa-i spun celei pe care o aud barfind ca nu e treaba ei, ca abia le stie dupa nume pe fetele respective?; sa-i spun celei care i-a povestit (si nu o privea deloc, facea doar... conversatie) ca i-ar prinde bine sa vorbeasca mai putin, in unele culturi este considerat chiar semn de intelepciune?

Cand incerc sa-mi imaginez un posibil scenariu ajung sa imi dau seama ca nu ma priveste neaparat ce alege sa faca un altul. Ca nu e dreptul meu sa il privesc de sus si sa-i explic, cu condescendenta, ca asa ceva nu se face. Ba chiar ar fi jenant din partea mea, considerand propriile-mi scaderi.

A se nota si ca sunt terta parte de oriunde ai privi situatia :) Ma intrig asaaaa, in the name of justice. Si atunci, de ce ma mai-mult-decat-deranjeaza? De ce nu le pot trece celor doua tipe cu vederea inconstienta? Am si eu ranile mele cu increderea in oameni, cu zgarmatul in treburile personale ale cuiva (recte ale mele) si expusul lor unui public mai larg decat ar fi fost cazul.

Din cauza propriei mele inconstiente, de-aia nu le-o pot trece pe-a lor cu vederea... :(

Pe la inceput de iunie mi-a recomandat un domn sa citesc "Un pamant nou". Am tinut-o vreme buna drept tablou, pentru ca are o coperta care mie mi se pare arhetipal de superba.


"Resentiment inseamna amaraciune, indignare, mahnire sau sentimentul de a fi fost ofensat. Sunteti nemultumiti de lacomia celorlalti, de necinstea lor, de lipsa lor de integritate, de ceea ce fac, de ceea ce au facut in trecut, de ceea ce au spus, de ceea ce nu au reusit sa faca, de ceea ce ar fi trebuit sau n-ar fi trebuit sa faca. Egoul iubeste aceasta atitudine. In loc sa treceti cu vederea inconstienta celorlalti, voi o faceti parte integranta a identitatii lor.

Cine este cel care face acest lucru? Inconstienta din voi, egoul. Uneori, "vina" pe care i-o gasiti altcuiva nici macar nu exista. Este in totalitate o interpretare gresita, proiectia unei minti conditionate sa vada inamici si sa se considere pe sine corecta sau superioara. Alteori, e posibil ca vina sa fie reala dar concentrandu-va asupra ei, uneori prin excluderea oricarui alt aspect, o amplificati. Si elementele fata de care luati atitudine in cazul celorlalti sunt cele pe care le consolidati astfel in voi insiva."

din Eckhart Tolle, Un pamant nou

Da. Cea mai mare piedica ne suntem chiar noi si mai e mult pana departe. Uof.

Saturday, August 11, 2012

Sa fim siguri

"Aproape doi ani"-Ioana ma cheama pe nume de sute de ori intr-o zi in care petrecem doua, poate trei ore impreuna.

Mai intai cand ma vede. Intra pe poarta prima si se indreapta spre mine, toata numai un zambet: "Dănuuuuuuuu". Pentru ca a fost la mare si s-a speriat de valuri, a regresat putin si imi spune "Dăn-Dăn", cum facea cand era mult mai mica.

Intinde o manuta, se uita la mine si-mi comanda, sigura ca o sa fiu ascultatoare: "Vino, Dăn-Dăn, vino."

Inca intr-o limba pe care o inteleg poate 20%, imi povesteste ce i s-a intamplat peste zi. Se agita, da din maini, este expresiva, se stramba, aproape ca retraieste intamplarile. Din fericire, cu mama Ioanei alaturi, ca translator, am si eu sansa sa particip la aventurile ei de descoperire a lumii.

Alteori chiuie cat poate de tare (si poate!), pentru ca avem noi jocul nostru in care eu deschid gura larg si ma fac ca strig, dar fara sonor, iar ea vine cu sunetul, imediat dupa :P  Striga: "Dăn-Dăn.... aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa!"

De cele mai multe ori insa, doar imi spune numele. Poate chiar un sfert de ora din economia celor 2-3 ore o petrecem dupa tipicul urmator: "Dăn-Dăn...." / "Da, Ioana.", reluat la infinit.

Ioana nu poate inca spune toate cuvintele. Mie insa mi s-a mai intamplat sa chem pe cineva doar pentru a-i spune numele. Mi s-a mai intamplat si sa fiu chemata doar de drag. E frumos. Heart-melting. Ca in fragmentul asta din Winnie the Pooh:

Piglet sidled up to Pooh from behind.
"Pooh", he whispered.
"Yes, Piglet?"
"Nothing, said Piglet, taking Pooh's paw, "I just wanted to be sure of you."


Thursday, August 9, 2012

Politetea si mimozele fara dinti

Imi amintesc cum stateam sub patura cu dreptunghiuri roz undeva prin noiembrie 2007 si citeam asa:

"Dar, daca trebuie totusi ales intre o imaturitate si alta, e de preferat, din punct de vedere moral, un adolescent intarziat unui copil prea ascultator ca sa creasca: mai bine sa fii prea onest pentru a fi politicos decat prea politicos pentru a fi onest!"*

Imi amintesc ce gaselnita minunata mi s-a parut, probabil si pentru ca mi-era mai usor sa imi justific accesele de "sa nu ne mai ascundem dupa deget". Tineretea are acest obicei de a musca cu toti dintii din ce apuca, de a sfasia uneori. Dupa cum bine zicea Alexis Zorba:

"Ca sa judeci drept si cinstit trebuie sa fii potolit, sa se-adune anii si sa nu mai ai dinti. Cand nu mai ai dinti iti vine usor sa zici: ' E rusine, fratilor, nu muscati!' Da' cand mai ai trezeci si doi de dinti in gura... E-o fiara crancena, omul, cand e tanar; da, jupane, o fiara crancena care mananca oameni."

Uite ca mi-a luat ceva viata sa simt -fara patura, de data asta, ca e tare cald in lunile cuptoresti- ca politetea normeaza, nu limiteaza adevarurile. Ca din politete in politete mergi spre o viata mai frumoasa, in care ai multe dintre lucrurile, cliseistic vorbind, "care conteaza".

Mai stii, poate ca de fapt suntem niste mimoze ;) Unele mimoze sunt infinit mai rele pentru ca acopera cu politete niste interioare in care nu ai dori sa te afli. Cu atat mai putin scuzabil. Majoritatea zdrobitoare a mimozelor sunt pur si simplu delicate. Si e nevoie de ritual, multa grija si forma bine respectata pentru a comunica cu ele.



* din Mic tratat despre marile virtuti, de A. Comte-Sponville

Monday, August 6, 2012

Mahrtuhrisihre

Ce farmec aveti voi, oamenii cu tulburari de pronuntie! Sa ma iertati, va rog, daca par usor visatoare sau neatenta in timp ce imi vorbiti. Aveti dreptate: chiar nu ascult. Doar aud. Ma concentrez pe ce frumos suna ceea ce spuneti voi si foarte rar si inteleg :P (eh, exagerez doar putin!).

M-am intalnit astazi, intamplator, cu o draga si raraita prietena. Si-am intrebat-o, si-am descusut-o... ca sa vorbeasca ea cat mai mult. M-a intrebat si ea, amuzat-curioasa, daca sunt indragostita.

Cred ca da. De rotacism ("raraiala") si sigmatism ("sasaiala") si un pic de fiecare "suferind" pe care il cunosc sau il intalnesc.

Mi-ati putea citi si-un manual cu instructiuni de folosire pentru masina de spalat si zau ca mi-ar fi drag.