Tuesday, July 24, 2012

Exista o cale

Sunt sigura de asta. Exista o cale de a imbina armonios intelepciunea si experienta capatate navigand pe valurile, nu mereu line, ale vietii cu prospetimea si usuratatea ca de adiere de vant pe care le ai "by default" tocmai pentru ca nu ai navigat prea mult.

Deunazi, intr-o zi cu aer fierbinte si foarte involburat, ma gandeam la asta. Amintindu-mi de situatii in care ceva galeti de intelepciune, precautie si respect pentru status-quo m-ar fi ajutat sa ma descurc mai onorant decat am facut-o. Amintindu-mi priviri bland-invidioase la adresa simplitatii proaspete, zambitoare si incisive cu care disecam mica mea lume.

Ana zice ca singura solutie este credinta in Dumnezeu. Ea baga mana in foc ca de-aia o anumita doamna de care ne place noua este mereu atat de linistita incat pare ca locuieste intr-o bula de blandete, seninatate si pace pe care o mai si cara dupa ea, spre desfatarea celor din jur. Desi doamna respectiva pare a fi acumulat multe dintre galetile despre care vorbeam putin mai sus.

Pe de alta parte (aparent), Ani (ah, da, in universul meu e plin la momentul actual de Ane, Oane si Ioane) ma lamureste despre sensul uneia dintre cele mai controversate si prost intelese Fericiri. Cei saraci cu duhul sunt de fapt cei smeriti, cei cu inima zdrobita.

Nu i-am mai vorbit despre mini-revolta care se pornea in stomacul meu la gandul ca nu e corect asa: de ce sa-ti castigi fericirea cu pretul zdrobirii inimii? Oricat de deschisa si atipica pentru un teolog ar fi Ani, nu cred ca i-ar placea sa faca disectii in compania unui mic toma permanent curiosul si intrebatorul.

Sigur exista o cale. E musai sa existe. Stiu eu oameni care, uneori, par sa o fi gasit. Doar ca sunt atat de putin dispusi sa fie apreciati pentru asta, sa fie intrebati, sa fie disecati pentru a li se expune miracolul.

No comments: