Wednesday, June 27, 2012

Syntagma

Nici nu mai stiu de cand exista micuta librarie Syntagma la parterul magazinului Titan, in diagonala de plafar si in dreapta magazinului de papetarie. Mie mi se pare ca este acolo dintotdeauna, de la inceputul cartilor.

Mergeam cu D. si rasfoiam, ii aratam ce am citit, ce mi-as dori. Nu aveam bani de carti atunci. Din Syntagma l-am cumparat pe Pierre Manent in anul I de stiinte politice, dupa ce l-am cautat prin toate librariile majore din oras. Dupa Kissinger n-am mai alergat, desi colegii mei imi pictau taboluri tragice cu studenti la stiinte politice care se zgarie si-si cara pumni ca-n parlamentul georgian pentru ultimul exemplar pe stoc: m-am dus direct in Syntagma.

De aici am cumparat mai toate cartile pe care le-am oferit in dar in ultimii 8 ani.

In perioada in care am lucrat la multinationala si primeam salariul in primele cinci zile ale lunii, luna de luna, ma apropiam cu inima fluturanda de magazinul Titan, ma opream si oftam putin langa vitrina cu stilouri, treceam in graba pe langa machiaje, stendere cu haine de copii, faceam stanga pe la standul unde mi-am facut gauri in urechi in mai 2007, ma trezeam dintr-o data sub vitrina uriasa a plafarului, depaseam micul parau de veioze, baterii si prelungitoare si intram incet si decent, fara sa alerg, in... libraria mea preferata din tot Bucurestiul.

Dupa ce cercetam cu temeinicie si perseverenta toate rafturile, chiar si pe cele care nu ma atrageau deloc, imi desertam pe jumatate cardul sau portofelul in schimbul unei pungi galbene si rezistente (preferatele mamei in materie de pungi au fost dintotdeauna cele de carti; dealtfel, asa isi si dadea seama daca ne descurcam de 10 sau doar de trecere cu banii: urmarind si contorizand cu atentie pungile de la carti), pline-ochi cu volume.

De foarte multe ori o rugam pe Niciu', miorlait "haaaaaaaai, hai sa ma uit si eu la caaaaarti, jur ca nu iau nimic". Chiar nu luam, imi respectam promisiunea. In schimb, petreceam cel putin o jumatate de ora mangaind coperte, desenand cercuri imaginare pe cotoare, intorcand volume astfel incat scrisul sa fie usor de citit, fantazand la achizitiile lunii urmatoare, zambind Cheshire la paragrafe citite en volant, din carti luate la intamplare. Atat de aproape de un posibil paradis personal...

Imi amintesc de perioade in care zilele mi se pareau atat de chinuitoare incat doar gandul ca seara o sa intru in Syntagma si-o sa-mi cumpar ceva frumos ma ajuta sa astept cu stoicism sa se scurga orele. Imi amintesc de recomandari primite prin sms de la oameni importanti pentru mine: desi, teoretic, librariile din centru ar fi fost o alegere logica pentru nerabdarea de a patrunde in universul acelor oameni importanti, eu ma vedeam intinzand mana dupa volumul respectiv doar catre rafturile inghesuite si pline-ochi din Syntagma.

Imi amintesc de dupa-amieze in care intram "doar asa", de dor.

Inca de cand mi-am trecut numele si datele de contact, acum o luna, pe un formular care spunea ca daca vreau sa  aflu iute-iute despre noul sediu sa-mi trec numele si datele de contact, m-a taiat asa un dor...

Nu, nu librarie erau ei pentru mine. Erau certitudinea ca, orice s-ar intampla peste zi, bun sau rau, am un loc familiar in care sa intru, sa-mi opresc gandurile si sa gasesc o rasplata care o sa faca, cumva, legatura cu ziua de maine si cu restul zilelor de dupa ea. Erau ca o supa calda sau o senzatie de papuci de casa sau ca atunci cand inchizi usa casei in urma ta.

Si-o sa-mi fie dor si o sa imi tin pumnii sa se mute tot aproape de casa mea. Sa mai cumpar multe rasplati si daruri de la ei, sa mai mangai multe coperte.

10 comments:

Cristiana said...

Daaaaaniii.... aproape m-ai făcut să plâng... Dar nu... deja un ochi a început să zâmbească... Mă duc şi eu pe acolo, îngeraş !!!

Cristiana said...

...m-am exprimat greşit... mă duc să-mi pun şi eu datele de contact acolo!!! poate vor face ceva frumos pe undeva... poate... ştii??!! îmi doream la începutul anilor '90 să fac şi eu o librărie de cărţi cu ceainărie... ce bine că au făcut-o alţii, eu m-am băgat în alte chestii... dar aşa simţeam nevoia să am şi să ofer oamenilor un loc frumos şi liniştit să răsfoiască puţin o carte... sau chiar o ceainărie-bibliotecă în care oamenii să ia o carte din raft şi să citească pur şi simplu...
...Acum.... asta e !!! Bine că au făcut ceva asemănător alţii... Ceea ce îmi place enorm este Serendipity... ceva apropiat de sufletul meu...
PS: Dani, mi-e dor-dor-dor de tine !! Te îmbrăţişez strâns de tot !!!

Danonino said...

Cristiaaaaana! Tie ti-ar placea Syntagma, au multe carti pe gustul tau. Multe-multe.

Sa stii ca ceainarie-biblioteca nu exista. Inca.

Pai hai sa facem ceva legat de dorul ala. Sa ne vedem :) Ce zici? Esti pe lista sa te sun, zilele astea, oricum. Stii ca eu n-am fost niciodata in Parcul Circului?

Si mie imi place Serendipity. Si Bohemia, Infinity... Mergem si impreuna, da?

Ioana said...

Si cand afli unde se muta, ne spui si noua? ma rog, mie... :P. Ca si eu stau in zona si nu stiam de libraria asta magica. Vreau si eu. :)

Dorin said...

Si eu am aceasi slabiciune pentru carti. In fiecare luna aloc o cota din venit pentru a cumpara carti. Am o pasiune pentru lectura inca din clasele primare dar nu am o librarie anume preferata. Prefer in schimb targurile de carte. Mi-a placut pasajul cu Pierre Manent si Kissinger. Pe primul nu l-am citit si textele lui mi se pareau extrem de plictisitoare. Legat de Kissinger de vina pentru isteria colegilor tai din ianuarie 2004 este domnul profesor Diaconu :))). Cu o luna inainte de examen s-a gandit sa ne spuna ca trebuie sa citim si "Diplomatia". Am reusit sa o citesc in timp record :)). Si la examen a dat o intrebare care se regasea in 5 randuri din carte, in conditiile in care cartea are 800 de pagini.

Danonino said...

@Ioana: da, cand aflu o sa fac chiar aici un later edit. Daca stai prin cartier, inca ii mai gasesti, cel putin o saptamana (estimez eu). Mergi sa vezi daca iti plac, daca sunt pe gustul tau :)



@Dorin: oh, ce de amintiri, domnul Florin Diaconu... Nu trecea curs dupa care sa nu revin acasa cu certitudinea ca sunt o proasta si jumatate :) "Diplomatia" pe atunci era intre doua editari si mai ca devenise carte de contrabanda.

Evident, am fi putut-o citi la biblioteca. Dar ce te faci cu pasiunile mistuitoare ale unora de a avea chiar ei cartile? Mistuitoare si costisitoare :)

Eu ma intreb ce fac oamenii care nu cumpara carti cu atata amar de bani...

Librăria Syntagma said...

Dragă Daniela,

Îți mulțumim pentru cuvintele tale calde și frumoase și ne bucurăm nespus că am reușit să-ți insuflăm aceste sentimente prin vizitele la librăria noastră. Dacă n-ai aflat încă, îți dăm știrea că din septembrie 2012, ne-am mutat locația în bvd. Ștefan cel Mare, nr. 30, unde sperăm să te revedem cu drag! Ne găsești și pe Facebook, în fiecare zi cu noi recomandări: https://www.fb.com/LibrariaSyntagma. Astăzi ne-am permis să postăm cuvintele tale frumoase pe pagina noastră. Sper să-ți facă plăcere. Te așteptăm la noi oricând!

Cu drag,
Echipa Syntagma

www.syntagma.ro

Danonino said...

Multumesc frumos :) Abia astept sa vad cum e la adresa noua, foarte departe de casa mea.

Anonymous said...

Libraria Syntagma este din nou in Titan!...

Dănu said...

Multumesc frumos, acum ii urmaresc si pe pagina de Facebook si am aflat. Cum e spatiul? Ai / ati ajuns? Eu inca nu.

Bine ca s-au intors :)