Friday, June 29, 2012

A recomanda o carte. Lanul de grau.

Deunazi, pe cand ma ocupam, ca orice femeie obisnuita, de una-alta, ma suna incantat Niciul cel marinar sa-mi citeasca, idem de incantat, un paragraf de l-a dat peste cap de placere livresca. Si pentru ca adesea ni se suprapun sursele de placere de acel gen, am sezut cuminte in baia de aburi, ascultand, vrajita si supra-incalzita, un citat lung si incercand simultan sa nu scap telefonul si asa usor suferind in infuzia de musetel.

Redam mai jos, si intru incantarea ochilor, urechilor si sufletelor domniilor voastre. La cat mai multe magice lecturi cu voce tare!

Danu draga,
iaca iti trimit acus citatul din Plesu, iti trimit toata partea ce ti-am citit-o.
”N-am fost, intotdeauna, suficient de harnic si de scrupulos. Citesc incet si ma las confiscat de pasiunea, adeseori demobilizatoare, a conspectului amanuntit si a sublinierilor pedante. Am avut episoade intense de "specializare” pe genuri. In liceu, de pilda, am citit mult teatru, jucand uneori, cu voce tare, toate rolurile unei piese (Caragiale mai cu seama). Imi place, in general, sa citesc cu voce tare, mai ales poezie si, pana mai tarziu, am simtit nevoia sa-mi verific propriile texte testandu-le, cu voce tare, sonoritatea.
Lecturile formative nu incap, toate, in perioada tineretii studioase. Poti avea revelatii decisive toata viata. Eram un om matur cand am citit Chesterton si C.S. Lewis si ma simt profund indatorat modului lor de a vorbi despre crestinism. Nu trebuie sa-ti fie rusine ca n-ai citit la timp carti esentiale, ca n-ai citit "tot" ce trebuie citit. Biografia fiecarui cititor are un grafic unic, irepetabil, cosanguin cu evolutia sa interioara, cu nevoile si intrebarile proprii, cu ritmuri, limite, intarzieri si devansari specifice.
De aceea, de cate ori mi se cere "lista celor 100 de carti fundamentale" ma derobez. Nu exista retete. Nu poti face sugestii de lectura decat celor pe care ii cunosti, carora le stii "felul", tulburarile, cautarile si apetiturile. Fiecare varsta isi are tesatura ei, fiecare individ uman are o chimie interioara care nu se poate sistematiza. In consecinta, a recomanda o carte e un act de maxima raspundere si de mare intimitate. Solemnitatile pedagogice, ca si neglijenta frivola, pot stica minti, caractere si vieti. E preferabil, prin urmare, sa nu te pronunti decat cand cel care te intreaba e, pentru tine, "o carte deschisa". 
pp 111-112, Andrei Plesu - Cele 100 de carti? in Dan C. Mihailescu, Cartile care ne-au facut oameni.
Sper ca n-am facut greseli, am scris cu o mana. 

Ce mai conteaza cu cate maini scrii daca citesti cu tot sufletul? Noi doua am rezonat tocmai pentru ca "ne stim felul" :) . E asa bine sa fie cineva care iti stie felul, cineva care iti poate aduce o carte dupa sufletul tau. E un sentiment linistitor si cald, ca o venire in fire. Si ea, si eu, iubim sa citim cu voce tare. Ne intrerupem frecvent cand citim "cot la cot" pentru a ne impartasi dialoguri, fragmente, vorbe pline de sens.

In plus, eu acum il descopar pe C.S. Lewis si am sute de "lecturi obligatorii" care mi-au ramas necunoscute. E asa o bucurie sa citesti, sa descoperi, incat devine o bucurie, daca se poate, si mai mare, uriasa de-a dreptul, sa stii ca stai abia pe primele brazde ale unui lan de grau care acopera toata linia orizontului si din care mai ai atat de mult de strabatut...

Wednesday, June 27, 2012

Syntagma

Nici nu mai stiu de cand exista micuta librarie Syntagma la parterul magazinului Titan, in diagonala de plafar si in dreapta magazinului de papetarie. Mie mi se pare ca este acolo dintotdeauna, de la inceputul cartilor.

Mergeam cu D. si rasfoiam, ii aratam ce am citit, ce mi-as dori. Nu aveam bani de carti atunci. Din Syntagma l-am cumparat pe Pierre Manent in anul I de stiinte politice, dupa ce l-am cautat prin toate librariile majore din oras. Dupa Kissinger n-am mai alergat, desi colegii mei imi pictau taboluri tragice cu studenti la stiinte politice care se zgarie si-si cara pumni ca-n parlamentul georgian pentru ultimul exemplar pe stoc: m-am dus direct in Syntagma.

De aici am cumparat mai toate cartile pe care le-am oferit in dar in ultimii 8 ani.

In perioada in care am lucrat la multinationala si primeam salariul in primele cinci zile ale lunii, luna de luna, ma apropiam cu inima fluturanda de magazinul Titan, ma opream si oftam putin langa vitrina cu stilouri, treceam in graba pe langa machiaje, stendere cu haine de copii, faceam stanga pe la standul unde mi-am facut gauri in urechi in mai 2007, ma trezeam dintr-o data sub vitrina uriasa a plafarului, depaseam micul parau de veioze, baterii si prelungitoare si intram incet si decent, fara sa alerg, in... libraria mea preferata din tot Bucurestiul.

Dupa ce cercetam cu temeinicie si perseverenta toate rafturile, chiar si pe cele care nu ma atrageau deloc, imi desertam pe jumatate cardul sau portofelul in schimbul unei pungi galbene si rezistente (preferatele mamei in materie de pungi au fost dintotdeauna cele de carti; dealtfel, asa isi si dadea seama daca ne descurcam de 10 sau doar de trecere cu banii: urmarind si contorizand cu atentie pungile de la carti), pline-ochi cu volume.

De foarte multe ori o rugam pe Niciu', miorlait "haaaaaaaai, hai sa ma uit si eu la caaaaarti, jur ca nu iau nimic". Chiar nu luam, imi respectam promisiunea. In schimb, petreceam cel putin o jumatate de ora mangaind coperte, desenand cercuri imaginare pe cotoare, intorcand volume astfel incat scrisul sa fie usor de citit, fantazand la achizitiile lunii urmatoare, zambind Cheshire la paragrafe citite en volant, din carti luate la intamplare. Atat de aproape de un posibil paradis personal...

Imi amintesc de perioade in care zilele mi se pareau atat de chinuitoare incat doar gandul ca seara o sa intru in Syntagma si-o sa-mi cumpar ceva frumos ma ajuta sa astept cu stoicism sa se scurga orele. Imi amintesc de recomandari primite prin sms de la oameni importanti pentru mine: desi, teoretic, librariile din centru ar fi fost o alegere logica pentru nerabdarea de a patrunde in universul acelor oameni importanti, eu ma vedeam intinzand mana dupa volumul respectiv doar catre rafturile inghesuite si pline-ochi din Syntagma.

Imi amintesc de dupa-amieze in care intram "doar asa", de dor.

Inca de cand mi-am trecut numele si datele de contact, acum o luna, pe un formular care spunea ca daca vreau sa  aflu iute-iute despre noul sediu sa-mi trec numele si datele de contact, m-a taiat asa un dor...

Nu, nu librarie erau ei pentru mine. Erau certitudinea ca, orice s-ar intampla peste zi, bun sau rau, am un loc familiar in care sa intru, sa-mi opresc gandurile si sa gasesc o rasplata care o sa faca, cumva, legatura cu ziua de maine si cu restul zilelor de dupa ea. Erau ca o supa calda sau o senzatie de papuci de casa sau ca atunci cand inchizi usa casei in urma ta.

Si-o sa-mi fie dor si o sa imi tin pumnii sa se mute tot aproape de casa mea. Sa mai cumpar multe rasplati si daruri de la ei, sa mai mangai multe coperte.

Tuesday, June 26, 2012

Propedeutica

(pro...quoi?)

PROPEDÉUTICĂ s. f. (Rar) Învățământ pregătitor care cuprinde elemente de bază ale unei științe. [Acc. și: propedeútică] – Din fr. propedéutique.
PROPEDEÚTICĂ ~ci f. Curs pregătitor care cuprinde elementele de bază dintr-un domeniu științific. /propédeutique
PROPEDEÚTICĂ s.f. Învățământ introductiv în studiul unei științe, cuprinzând elementele ei de bază. [Pron. -de-u-. / < fr. propédeutique, cf. gr. pro – înainte, paideutike – învățământ].
PROPEDEÚTIC, -Ă I. adj. referitor la propedeutică. II. s. f. 1. disciplină care constituie o introducere în studiul unei alte discipline. 2. (în unele țări) ciclu preparator (de un an) la treapta de învățământ superior. 3. ramură a medicinei la învățământul pregătitor clinic. (< fr. propédeutique, /II/ germ. Propädeutik)
propedeútică s. f. (sil. -deu-), g.-d. art. propedeúticii; pl. propedeútici

(chez dexonline, comme d'habitude)


PS: sa nu jucati Mima cu mine data viitoare cand ma vedeti, o sa scot artileria grea.

Saturday, June 16, 2012

Sambata cu jazz. Dixieland.

Catinel-catinel, o sa acoperim toata geneza jazz-ului. Nu ca asta ar conta pentru a ne bucura de el :)

Azi, the dixie style. Cunoscut si ca New Orleans Jazz. Are in principal o trompeta, alamuri multe ("brass band") si niste ragtime, plus multa improvizatie. O piesa faimoasa de dixie este When the Saints go Marching in. 'ere you go:


P.S.: Muskat Ramble

Friday, June 15, 2012

Of virgula vocativule!

Multumesc Daniela. Multumesc, Daniela.
La multi ani Daniela. La multi ani, Daniela!
Sarut mainile Daniela. (nici nu exista maini pe care sa le cheme asa!) Sarut mainile, Daniela.
Of Daniela! Of, Daniela!

Adica separam orice substantiv la vocativ prin virgula de restul propozitiei.

And don't even get me started in cat de dizgratios este bietul vocativ asaaaaa, de la natura. Se zbarlesc pana si tiglele de pe acoperis cand mai rasuna cate un "Octavianeee!" / "Constantineee!" / "Catalineeee!". Pe mine, dupa ce ma irita, ma face sa ma umflu de ras pe ascuns amintindu-mi de replicile alea tacky din "Liceenii" sau "Declaratie de dragoste": "Stai, Alexandre!"

Asa. Acum ca am lamurit si asta, caci, evident, nu se putea fara, cadea cerul sau barem un nor macar, am sa-mi cer iertare. Doar frustratii corecteaza erorile gramaticale ale celorlalti. Cu totii avem niste zile mai cafenii raspandite de-a lungul intregului an calendaristic; insa ce si-or fi spus zilele mele cafenii pe anul asta (cred ca au folosit si vocativul popular, mind you), hai sa mergem organizate si tinute de mana, lant, una dupa alta.

Of, mai zilelor cafenii! (caci, piii-eeeees, interjectiile de adresare fac corp comun cu vocativul si se separa prin virgula doar lipite impreuna, ca biscuitii cu crema) Mergeti voi la altcineva. Va pot da si o lista de referinte. Scurta rau, o singura persoana. Hai, maxim doua sau trei.

real P.S. : "Ladies no not start fights, but they can finish them." (Marie)

Thursday, June 14, 2012

Saru'mana

Sunt niste copii la etajul 1 la bloc. Imi spun "saru'mana", desi eu ii salut cu "hei, salut!". Tot aud asta... (trebuie sa fie ceva legat de felul in care imi prind parul, right? Right? :P )

Wednesday, June 13, 2012

What can I tell you?




PS: "And what can I tell you my brother, my killer
       What can I possibly say?
       I guess that I miss you, I guess I forgive you
       I'm glad you stood in my way."

Tuesday, June 12, 2012

Eon

Din dictionarul de mitologie Albatros:

"secol, vesnicie. Notiune greaca, personificand durata, formata in limbajul filozofic al antichitatii tarzii din Hellada, sub influenta atributului principal al zeului iranian Zurvan. Intr-o alta ipoteza, influenta intiala dupa care s-a operat treptat sincretismul, ar fi fost exercitata de notiunea ebraica 'olam (secol), pe care grecii au reluat-o insa in sens de 'durata' (mai ales durata foarte lunga)"

Cum ar veni, "nu ne-am mai vazut de-un eon". Recomand oricarui curios sa tina dictionare de diverse aruncate aiurea prin casa. Pentru a acumula o bruma de cultura cu efort minim si timp minim.

Thursday, June 7, 2012

Pe Dumnezeu nici macar nu-l intereseaza religia

Am intalnit o povestioara de un umor cinic delicios in "Cum sa lecuiesti un fanatic" a lui Amos Oz. Si pe langa umor, o povestioara care iti arata intr-o sclipire cum ne impiedicam noi oamenii de meschinarii ca de o pereche de papuci de casa scalciati si lasati din obisnuinta in drum. Cum vedem mic, ca si cum am merge doar prin tuneluri si niciodata pe campiile vaste ale ansamblului.

Zice asa:

"Amintesc aici o poveste veche, in care unul dintre personaje, din Ierusalim, evident, de unde altundeva, sade intr-o cafenea micuta, si aproape de el sade un batran cu care intra in vorba. Si iata ca batranul este Dumnezeu insusi. Ei, personajul nostru nu crede imediat acest lucru, dar cateva mici minuni il conving ca sta la masa chiar cu Dumnezeu. Si vrea sa-i puna o intrebare foarte importanta, desigur. Zice: ' Doamne, spune-mi, rogu-Te, adevarul adevarat, cine sunt cei care au credinta corecta? Romano-catolicii, protestantii, poate evreii, sau sa fie oare musulmanii? A cui credinta e corecta?'

Si Dumnezeu din poveste zice: ' Ca sa ti-o spun pe-a dreapta, fiule, nu sunt evlavios, n-am fost niciodata, nici macar nu ma intereseaza religia.' "

Wednesday, June 6, 2012

Bulinute din ultima vreme

  • dimpreuna cu Niciu' am scos pe hartie citate memorabile din "The Aristocats". Really grown-up of us. "Heeeeeey, meeee-oooooooow!". Si deasemenea "Ladies do not start fights but they can finish them."
  • aseara am inteles treptat ca am un mecanism simplissim prin care pot fi sedusa de catre o alta fiinta umana: cu vorbe. Vorbe despre temele marete ale existentei umane. Antreneaza-ma intr-o astfel de discutie, spune-mi ce crezi despre onoare, eleganta, viata, moarte, prietenie, libertate. Lasa-ma sa vad in sufletul tau, pe care, curajos, l-ai deschis pe masa. Mai strecoara cate o carte in between si deja zambesc de dragul tau pana ma dor obrajii. Aseara m-a sedus asa Raluca de la ceai, cu povestile ei despre ayurveda, libertate, educatie si Arsenie Boca. Cred ca am un prieten nou :)
  • tot aseara (luna plina :P ) cineva mi-a intins "Linistea vorbeste" a lui Eckhart Tolle si mi-a spus sa o deschid undeva, intamplator. Intamplator evident, am deschis-o la paragraful despre trup. Nu eu l-am creat si nici nu-l pot controla. Dar pot fi constienta de propria mea viata, care vine din el. Da, pot. Fac asta. Numai nu-mi luati iluzia controlului, va rog eu frumos cu ochii umezi :))
  • oh.... teii astia. Le duc dorul 11 luni pe an si ar trebui ca in luna iunie sa umblu doar pe sub ei, tragand in mine aer cald cu aroma de tei si asta nu se intampla atat de des pe cat as vrea. Teii si cu mine suntem sortiti sa ramanem pe taramul lui "what if...". Ca in povestile de iubire neimplinite sau insuficient implinite, care tocmai din pricina asta raman "mai povesti".
  • ma uimeste amestecul de oameni din jurul meu. Daca ne intalnim mereu tot pe noi, eu care eu sunt de fapt?
  • am gasit intr-o cutie de sardine o sardinuta cu burta inca plina de plancton. Mi-a fost mult drag de ea si mai putin de mine. Daca cineva ar manca oameni cum mancam noi sardine, in cutia de oameni usor indigesti ar fi gasit cineva o daniela cu burta inca plina de sardine. Desi pot fi destul de flexibila incat sa mananc carne, de fiecare data cand o mananc se intampla ceva cu talc. Sardinele au omega-3. Eu n-am si se pare ca e musai sa il iau de ele.
  • m-am bucurat sa aflu ca un prieten s-a apucat in sfarsit de niste cursuri pe care voia sa le faca din 2002-2003. Uite ca e un timp pentru toate. Cand le vine timpul, cand suntem noi gata, whatever that means.