Monday, May 14, 2012

Diamantele sunt altfel.

Sta mic, usor adusa de umeri si se apleaca inspre mine cand imi vorbeste. Gesticuleaza la fel de mic si se uita oriunde in incaperea inalta, cu grinzi mari din lemn lacuit maro, oriunde mai putin in ochii mei.  Zambesc pe interior: stiu acum cate ceva important despre ea pentru ca si N. povesteste la fel, cu ochii in patru zari si foarte rar cu ochii in ochii mei. Ca si N., si A. este timida si ar prefera sa fie invizibila si sa se poata scurge acvatic pe langa pereti. Ar vrea sa treaca fara sa lase urme, ar vrea sa nu mai fie privita si sa nu se mai simta atat de extraterestra in aceasta lume. Ca si N., si A. este un adevarat diamant uman care vrea sa se acopere cu patura de carbune a inadecvarii sociale si astfel sa ne priveze de putina stralucire.


Mi-e greu sa descriu ce simt cand vad cum un diamant uman vrea sa se acopere pentru a nu mai straluci. Frustrare, pentru ca nu am sufletul sa trag cu forta patura si sa eliberez lumina. Tristete, pentru ca este un proces caruia e musai sa-i dai timp deci stralucirea va veni poate prea tarziu pentru unii (chiar si pentru diamant uneori). Incantare si ego, caci eu am vazut stralucirea ascunsa de atatea si atatea perechi de ochi. Mirare, multa mirare, caci cum o fi sa fii diamant. Si bucurie, caci dupa ce ai mai vazut un diamant, sufletul ti se mai schimba putin in sensul ala bun rrrau.

A. este micuta, cu ochi caprui fara scanteieri dar adanci. Poarta un tricou roz cu niste personaje de desene animate si vorbeste, vorbeste mult. Cuvintele ei sunt zglobii si parca topaie putin in aer dupa ce ii ies dintre buze.

Nu ma pot abtine sa nu zambesc. Cum o fi sa fii ea tot timpul? Ce fel de ganduri alearga (la fel de zglobiu, sunt sigura) prin capul ei cu parul prins strans-strans pe tample? Oare ce-a mancat de dimineata? Mi-o imaginez trezindu-se in mijlocul unor asternuturi pastel, corect calcate si aproape apretate, intr-o incapere cu sunet de clopotei chinezesti si cu perdele ca de spuma umflate de vant.

Imi povesteste despre copiii de la scoala. Cand imi spune ca se intelege excelent cu copiii-problema, cuvantul "pramatie" pare o alintare iesit dintre buzele ei.

Imi spune despre cum s-a pierdut ea in Rialto si nu numai ca nu si-a pierdut cumpatul dar a si inteles ca nu se descurca asa prost cu engleza cum au facut-o sa creada unii si altii de-a lungul multor ani de chin. S-a facut inteleasa si a inteles.

Diamantele sunt altfel, nu-s ca orice alta piatra comuna.

No comments: