Monday, April 2, 2012

Individuatia. Exista doar o varsta, a devenirii.

Doua paradigme(?)

Paradigma imbatranirii: pe masura ce inaintam in varsta ne pierdem prospetimea, elasticitatea pielii, fermitatea trasaturilor, capacitatile de invatare si memorare. Devenim din ce in ce mai buni pana la un punct, apogeul, de unde nu putem decat cobori.
Sau… se intampla si altceva? Sa fie anii de la 45-50 incolo o atat de mare risipa a creatiei?

Ce este individuatia

Individuatia e celalalta paradigma. Intelepciune si rafinare, nu imbatranire si declin. Conceptul de individuatie ii apartine lui Carl Gustav Jung – intemeietorul psihologiei analitice – care la inceputul secolului al XX-lea spunea ca insasi ratiunea de a fi a omului este individuatia. Perfect valabil un secol mai tarziu si perfect ilustrat de creatorul sau.
Ai mai auzit vorbindu-se de viata ca drum si de importanta mai degraba a drumului decat a punctului de sosire. Ca orice idee buna, nu e ceva nou. Jung spune tocmai asta: ca esentialul este drumul. Drumul este de fapt opera vietii noastre, ceea ce devenim in timp ce incercam sa facem una sau alta.
Individuatia, asa cum o explica Jung, este un proces de dezvoltare continua, de acumulare pe parcursul intregii vieti. Este si un proces creator: pe masura ce ne integram partea subconstienta, pe masura ce invatam despre noi si ne acceptam asa cum suntem, ne cream. Ne desavarsim.
Psihologia lui Jung este o psihologie a dezvoltarii. Se crede intr-o dezvoltare continua pe tot parcursul vietii. Daca viata noastra ar fi un grafic, linia ar tot urca pe masura ce acumulam zile, intamplari si acceptari. Nu exista o varsta a cresterii, una a maturitatii si una a declinului. Exista o singura varsta: a devenirii.

Restul articolului il poti citi aici, pe Empower.ro. 

Saptamana frumoasa si in care sa inveti!
 

No comments: