Thursday, February 23, 2012

A intrebat si a invatat

Una dintre persoanele de la care am cel mai mult de invatat este Niciu'. Circular, una dintre lectiile recente este despre invatare.

Niciu' lucreaza intr-un loc dintre cele raw-bio-eco-naturist-vegan-super-trooper. Asteptarea mea pentru un astfel de loc, la nivel teoretic, este ca cei care lucreaza acolo cunosc tot ce nu misca (caci, sa recunoastem, plantele nu misca decat sub adierile de vant) in regnul vegetal. Eh, surpriza. Imi povesteste Niciu' deunazi cum ca au angajat un bucatar nou. Care bucatar, stupoare!, intreaba intr-o buna zi, incercand sa dea de niste ingrediente-cheie: "da' ce-i ghimbiru' asta??!"

Nu stiu ce anume arata mai plin de stupoare in clipa in care am auzit povestea de la Niciu': ochii mei cat rizomii de zingiber officinale sau urechile mele care, daca ar fi putut, ar fi fluturat de ras-plans.

Ghimbirul nu e ca cartoful, asta sa fie clar. Nu ai de unde sa stii ce-i ala ghimbir daca esti mai degraba adeptul unei hrane locale, tinzand spre traditional. Ce bagi in gura este strict optiunea ta si nu exista wrong or right decat in momentul in care iti afecteaza, sau nu, sanatatea si echilibrul. Totusi, sa lucrezi intr-un restaurant raw si vegan in acelasi timp presupune sa stii despre fructe, legume, radacini, bulbi, rizomi, frunze, seminte si tot ce mai mananca ciudatii astia vegani un pic mai mult decat media.

Cel putin asa credeam eu. Daca ma scuturi putin, inca mai cred, desi cu mai putin tarie.

Si uite-asa ajungem si la lectia de +umanism si -snobism servita de Niciu' subsemnatei.

De fiecare data cand il mai mentiona in povestile ei pe domnul "ce-i ghimbiru' asta?" eu ii adaugam, malitios, o apozitie menita a clarifica persoana despre care vorbeam, dupa exemplul:

"-bla-bla-bla-bla-si X a zis..... bla-bla-bla...
-Aaaaaa, X? Ala care nu stie ce-i ala ghimbir?"

Cred sa fi facut asta de cateva ori cand Niciu' mi-a replicat:

"-Da, dar acum stie. A invatat."

(T)Ouch(e). Acum stie, pentru ca a intrebat si a invatat. Cand intrebi pentru ca nu stii esti ignorant doua minute, pana afli raspunsul si inveti. Cand nu intrebi ca sa nu pari prost, esti ignorant toata viata sau macar pana la urmatoarea sansa de a invata. In ziua de azi, cu wikipedia and all, sansa e destul de aproape in timp.

Sa spunem ca lectia asta mi-a lasat un gust amar si nu e de la ghimbir. Ala e mai degraba iute si degraba-piscator. E de la faptul ca eu am pus o eticheta pe cineva pornind de la o stare care la acel cineva a durat numai doua minute.

Mi-am amintit cat ma enerva faptul ca, acum ceva ani, o doamna mi-a pus o eticheta pe care a avut grija sa o raspandeasca cu dedicatie si catre seful domniei sale, intamplator si al meu. Si eticheta imi era reiterata periodic, tocmai de catre seful doamnei, care nici nu avusese de-a face cu Evenimentul (adica s-a intamplat o singura data!) generator de antementionata eticheta. Atat de bun e lipiciul de etichete pentru oameni.

Desigur, calitatea lipiciului ar trebui sa ne indemne la ceva cumpatare in folosirea etichetelor. La fel si experientele personale similare. Ar trebui sa ne indemne la auto-intrebari din care sa invatam. Despre ghimbir, despre limitele personale, despre snobismul personal, despre meschinarii...

No comments: